ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2023

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de clasare nr. 1437 și a zecilor de plângeri împotriva infracțiunilor din justiție, judecători, magistrați, procuror, experți judiciari în topometrie și avocați, despre care au arătat că au comis jafuri în viața acestora, suportând tratamente inumane din partea celor care sunt obligați să facă dreptate.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 764 din 12 aprilie 2022, a respins excepția inadmisibilității cererii și acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenții au sentința atacată cuprinde mai multe contradictorialități, încălcând normele juridice în vigoare, reținându-se astfel nelegal că art. 430 din C. proc. civ. este în concordanță cu jurisprudența CEDO, iar motivarea sentinței este greșită.

Au mai arătat că, prin raportarea efectivă la jurisprudența CEDO, pârâta avea obligația să ia în considerare toate hotărârile pronunțate până la acest moment în numeroasele procese aflate pe rolul instanțelor de judecată din Prahova, susținând, totodată, că pârâta nu a analizat întrunirea elementelor abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, iar hotărârea atacată a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 588/2007 care nu are legătură cu cauza.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurenților-reclamanți nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceștia nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-au exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Recurenții-reclamanți nu circumstanțiază în niciun mod criticile lor din perspectiva motivelor de casare invocate, ci, în esență, se rezumă la invocarea unor critici și aprecieri generale legate de faptul că sentința atacată cuprinde mai multe contradictorialități, încălcând normele juridice în vigoare, iar autoritatea pârâtă nu a analizat abaterea disciplinară reclamată.

Aceste critici ar fi presupus indicarea în concret în ce mod prima instanță a nesocotit prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 2, 6 sau 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurenților- reclamanți nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 764 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.