ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 338/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată și circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 17.11.2016, sub nr. x/2016, petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/01.10.2016. Prin sentința civilă nr. 6885/2017 din data de 18 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2016, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel apelantul-reclamant A., înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă. În cadrul dosarului de apel, C. a formulat cerere de intervenție accesorie. Prin încheierea din 24 iunie 2021 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C.. Împotriva încheierii din 24 iunie 2021 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă au declarat recurs intervenienta C. și reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016/a2.

Hotărârea recurată în dosarul de față Prin încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, formulate de recurenta C. și B. împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2021, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu și intimatul-intervenient D., pentru lipsa părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-intervenientă C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ. Critică faptul că instanța nu a desființat încheierea din 24.06.2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2016, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care a fost lipsă de procedură cu recurenta la termenul din 10.06.2021 și la termenul din 24.06.2021. Precizează că la data de 15.02.2021 s-a schimbat abuziv completul de judecată condus de doamna judecător E. împreună cu domnul judecător F., acesta din urmă renunțând în mod neprocedural la dosarul nr. x/2016 la solicitarea domnului judecător G., care a preluat dosarul pentru a se răzbuna pe fiul și pe soțul său, B. și D., întrucât au depus plângere penală împotriva doamnelor judecător H. și I. de la Tribunalul Giurgiu. Arată că fiul său, B., a solicitat instanței de apel desființarea sentinței civile nr. 6885 din 18.12.2017 din dosarul nr. x/2016 pe motiv că nu s-a soluționat fondul cauzei de către doamna judecător J., cumnata acesteia fiind doamna grefier-K. de la Tribunalul Giurgiu. Susține că domnul judecător G. i-a respins abuziv cererea de intervenție și a refuzat să trimită la repartizare aleatorie dosarul nr. x/2016, pentru a putea fi stopate abuzurile în ceea ce privește amenda aplicată fiului său. Mai arată că, deși domnul polițist L. era concubinul doamnei judecător M. de la Tribunalul Giurgiu, aceasta nu a formulat cerere de abținere în dosar, pentru ca dosarul să poată fi preluat de domnul judecător G.; că domnul polițist N. nu are calitate juridică pentru funcția de polițist rutier pentru a putea întocmi procesul-verbal de contravenție; că a formulat cererea de intervenție pentru a obliga instanța de apel să soluționeze fondul cauzei, întrucât prima instanță, Judecătoria Giurgiu, nu a soluționat fondul cauzei și nu a identificat autoturismului din speță. Precizează că a invocat și sentința civilă nr. 25 din 31.01.2019 din dosarul nr. x/2019, pronunțată într-o cauză identică, apreciind că pentru abuzurile neprocedurale sesizate ar trebui sesizați procurorii. Susține că la data de 08.08.2022 a primit decizia civilă nr. 177 din 07.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, din care reiese faptul că după 6 ani a fost respins apelul fiului său, fără să se soluționeze cererea sa de intervenție. De asemenea, arată că a contactat telefonic Registratura secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sens în care i s-a comunicat că dosarul de față a fost suspendat la data de 25.11.2021, fără a i se comunica hotărârea de suspendare. Astfel, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii din 25.11.2021, având în vedere că a fost lipsă de procedură cu recurenta și cu fiul acesteia, și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în recurs Deși au fost legal citați, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, recurenta-intervenientă a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății din data de 25.11.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 7 C. proc. civ. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu poate fi reținut în cauză, în condițiile în care, pe de o parte, recurenta-intervenientă critică prin recursul de față, formulat împotriva încheierii de suspendare a judecății din 25 noiembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2016, aspecte din dosarul nr. x/2016 și din dosarul nr. x/2016, iar pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind limitat la verificarea aspectelor de nelegalitate ale hotărârii recurate. Cu alte cuvinte, obiectul prezentului recurs este limitat la analiza aspectelor de nelegalitate din încheierea de suspendare a judecății, fără a putea fi extinse la alte hotărâri, pronunțate în alte dosare. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat. Or, în speță nu poate fi decelat un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv de imixtiune în atribuțiile puterii legislative ori executive și de altfel, recurenta-reclamantă nici nu a arătat în sfera cărei alte puteri a interferat puterea judecătorească prin pronunțarea hotărârii recurate. De asemenea, nu sunt incidente nici motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Astfel, acestor texte de lege: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei." Or, în speță, recurenta-intervenientă nu a arătat în mod expres regula de procedură pe care o apreciază a fi fost încălcată de către instanța de fond și nici nu a susținut că încheierea de suspendare a judecății nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut, în condițiile în care acesta vizează încălcarea autorității de lucru judecat. Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, în condițiile în care recurenta-intervenientă nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în acest motiv de nelegalitate, ce vizează strict aspectul că hotărârea recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare. Înalta Curte constată că potrivit art. 223 din C. proc. civ.: "(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă." În conformitate cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.: "Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei." Înalta Curte constată că în dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016/a2, prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2021, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că părțile legal citate nu s-au prezentat și niciuna dintre părți nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă. Examinând dosarul de fond, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Pe de altă parte, se constată că prin cererea de recurs, recurenta-intervenientă a invocat și aspecte ce nu constituie, prin ele însele, critici concrete la adresa hotărârii recurate, ci vizează, în esență, nemulțumirea recurentei-pârâte cu privire la soluțiile pronunțate de către instanțele învestite cu soluționarea cererilor sale. Întrucât recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, criticile formulate în mod general de către recurenta-intervenientă, ce nu conțin critici concrete cu privire la considerentele hotărârii recurate ori argumentele pentru care apreciază că soluția primei instanțe de suspendare a judecării cauzei este eronată, nu sunt suficiente pentru reformarea sentinței atacate, întrucât acestea reprezintă, de fapt, simpla nemulțumire a recurentei față de soluția pronunțată. Prin urmare, legalitatea soluției de suspendare a judecării cauzei, pronunțate de prima instanță, urmează a fi confirmată de către instanța de control judiciar. De altfel, reclamanta avea posibilitatea formulării unei cereri de repunere pe rol în fața Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora: "Judecata cauzei suspendate se reia: prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta C. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.