ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1653/2019

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 16.09.2013 sub nr. x/2013, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Giurgiu, anularea procesului-verbal de contravenție nr. x încheiat de intimat la data de 30.08.2013.

2.1. Hotărârile pronunțate în cauză

Judecătoria Giurgiu, prin sentința civilă nr. 441 din 4 februarie 2014 a respins plângerea formulată de contestatorul A., împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/30.08.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu, ca neîntemeiată.

În calea de atac a apelului, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, prin decizia civilă nr. 74/CAF/27.02.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a constatat perimat apelul declarat de apelantul - contestator A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu, reținând în esență, că din verificarea actelor și lucrările dosarului, s-a constatat că de la data la care a intervenit suspendarea judecății, respectiv 21.01.2016, cauza de față a rămas în nelucrare din culpa părților mai mult de 6 luni, fără ca părțile să fi făcut vreun act de procedură în scopul repunerii pe rol a dosarului, a judecării procesului ori să facă dovada unei imposibilități obiective și justificate de continuare a demersului procesual în fața instanței.

În recurs, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de la termenul din 21.01.2016, a dispus suspendarea judecății recursului în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condițiile în care părțile au lipsit și nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Prin rezoluția din 14.09.2016, cauza a fost repusă pe rol pentru a se discuta eventuala incidență în cauză a perimării, iar prin decizia civilă nr. 5682 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul formulată de recurentul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 74/27.02.2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu.

1.3. Calea de atac exercitată

Reclamantul A. a promovat recurs împotriva deciziei civile nr. 5682 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Fără a invoca în drept vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.

A susținut că în mod nelegal i s-a respins cererea de amânare pentru angajarea unui apărător și a arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut ca fiind aplicabilă sancțiunea perimării, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu, ci la o adresă la care nu mai locuia, depunând în acest sens la dosarul cauzei acte referitoare la înstrăinarea apartamentului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție Giurgiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin rezoluția din data de 19 octombrie 2018 a completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului în ședință publică la data de 27 martie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018 (în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare prezentate.

Referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Cu titlu preliminar este de menționat că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Exceptia perimării este o exceptie de procedură, întrucât privește respectarea regulilor privind procedura de judecată. Este o excepție peremptorie, dirimantă, stingerea procesului în faza în care se găsește fiind scopul admiterii acesteia.

În cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură mixtă, în sensul că este atât o sancțiune procesuală, de aplicație generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților, vreme îndelungată, în judecată.

Fiind o exceptie absolută, întrucât este reglementată prin norme imperative, motivat prin aceea ca nu servește exclusiv interesului părtilor, ci și celui general, care priveste buna administrare a justitiei, ea poate fi invocată din oficiu, astfel cum a procedat prima instanță.

În analiza prioritară a excepției de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 din C. proc. civ. și admisă prin decizia atacată, Înalta Curte reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părții recurente începând cu data de 21 ianuarie 2016, nicio parte din proces nefăcând demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității părților și a fost menținută mai mult de 6 luni.

Împrejurarea invocată de recurent, în sensul că actele de procedură (încheierea de suspendare) i-au fost comunicate la o adresă la care nu mai locuiește nu este de natură să conducă la schimbarea soluției în cauză.

Aceasta întrucât persoanei interesate îi revine obligația legală de a notifica instanța de judecată și partea adversă de modificarea adresei de comunicare a actelor de procedură, sub sancțiunea neluării în seamă a respectivei modificări.

Mai mult decât atât, din actele depuse de recurent la dosarul cauzei, reiese că adresa de domiciliu a recurentului, astfel cum acesta însuși a menționat-o în demersul său juridic, este str. x, sector 1 București, iar nu str. x, mansardă, București, cum este menționată în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Prin urmare, culpa pentru neindicarea unei eventuale modificări a adresei, precum și a lăsării în nelucrare a dosarului, contrar obligației părților de a urmări finalizarea procesului (stipulate la art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.) îi incumbă recurentului-reclamant care nu a formulat cerere de judecare în lipsă, iar ulterior suspendării nici nu a mai stăruit în judecată.

Totodată, ținând cont și de faptul că nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în înțelesul acordat acestor noțiuni de prevederile art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., intervenite în cadrul termenului de perimare, Înalta Curte constată că aplicarea sancțiunii reglementate de prevederile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. este pe deplin justificată.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 5682 din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.