ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3227/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei la radierea oricărei mențiuni din certificatul de atestare referitoare la obligațiile fiscale izvorâte din Decizia de impunere nr. x/26.08.2022, înregistrată la A.F.M. sub nr. x/26.08.2022 și Decizia nr. 1/12.09.2022, înregistrată la A.F.M. sub nr. x/13.09.2022, pe întreaga durată în care își produce efectele măsura suspendării dispusă de Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1589/26.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2134 din data de 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată, pe calea ordonanței președințiale, de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și a obligat pârâta să radieze mențiunile din certificatul de atestare privind obligațiile la Fondul de mediu ce vizează obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. x/26.08.2022 înregistrată la AFM sub nr. x/26.08.2022 și prin decizia nr. 1/12.09.2022 înregistrată la AFM sub nr. x/13.09.2022, pe durata în care își va produce efectele măsura suspendării dispusă de Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1589/26.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2134 din data de 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii privind emiterea ordonanței președințiale formulate de reclamanta A. S.A. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale în raport de care au fost stabilite în sarcina intimatei-reclamante obligații de plată la Fondul pentru mediu. În acest sens, recurenta-pârâtă a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură fiscală și ale pct. 5 din Anexa nr. 5 a Ordinului nr. 594/09.06.2006, Certificatul de atestare nr. x/07.11.2022 a fost eliberat cu valoarea obligațiilor de plată la Fondul pentru mediu egală cu 0, dar și cu mențiunea referitoare la suspendare obligațiilor fiscale obligațiile fiscale în condițiile Legii nr. 554/2004, acestea nefiind considerate obligații restante.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu este nefondat, pentru considerentele ce succed: Din circumstanțele cauzei, Înalta Curte reține că intimata-reclamantă A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea AFM la radierea oricărei mențiuni din certificatul de atestare privind obligațiile fiscale izvorâte din Decizia de impunere nr. x/26.08.2022 și Decizia nr. 1/12.09.2022, pe întreaga durată în care își produce efectele măsura suspendării dispusă prin sentința civilă nr. 1589/26.09.2022, de către Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2022. Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă și a emis ordonanța președințială, soluția fiind împărtășită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Potrivit art. 997 din C. proc. civ.: 1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt". Din aceste dispoziții rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială: aparența de drept trebuie să fie în favoarea reclamantului, măsura solicitată trebuie să aibă caracter urgent și vremelnic și să nu prejudece fondul. Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a înțeles să formuleze critici de nelegalitate doar cu privire la condiția aparenței de drept în favoarea reclamantei, nu și cu privire la celelalte condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale. Referitor la această condiție, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 997 și urm. C. proc. civ., ale art. 158 alin. (3) și art. 278 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, precum și prevederile Ordinului nr. 594/09.06.2006 pentru aprobarea Certificatului de atestare privind obligațiile la Fondul pentru mediu- Anexa nr.

Astfel, în mod judicios a reținut instanța de fond că, în cauza de față, există aparență de drept în favoarea reclamantei, prin raportare la prevederile art. 278 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora "În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ sunt suspendate până la încetarea acesteia și obligațiile fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală. Aceste efecte privesc atât obligațiile fiscale principale individualizate în actul administrativ suspendat la executare, cât și obligațiile fiscale accesorii aerente acestora, chiar dacă aceste obligații fiscale accesorii sunt indiviudalizate în acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare". Având ca reper aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că, pe perioada suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/26.08.2022, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1589/26.09.2022, în dosarul nr. x/2022, obligațiile fiscale stabilite prin acea decizie de impunere, precum și obligațiile fiscale accesorii acestora nu puteau fi înscrise în certificatul de atestare fiscală. A reține apărările recurentei-pârâte AFM potrivit cărora prevederile punctului 5 al Anexei nr. 5 din Ordinul nr. 594/09.06.2006 coroborate cu cele de la art. 158 alin. (3) din Codul de procedură fiscală permit înscrierea în certificatul fiscal a obligațiilor fiscale a cărora executare este suspendată, înseamnă a eluda dispozițiile art. 278 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, act normativ cu forță juridică superioară. Acestea din urmă au caracter imperativ și cuprind o interdicție expresă de înscriere a oricărei mențiuni cu privire la existența unor obligații fiscale suspendate prin hotărâre judecătorească dispusă de instanțele de contencios, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004. Cum această condiție este îndeplinită în speța de față, fiind pronunțată o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 1589/26.09.2022 a Curții de Apel București, prin care a fost suspendată executarea deciziei de impunere nr. x/26.08.2022, Înalta Curte constată că nu se justifică înscrierea de către pârâta AFM în certificatul de atestare fiscală a niciunei mențiuni cu privire la obligațiile fiscale stabilite prin acea decizie de impunere. În concret, Înalta Curte apreciază ca fiind lipsită de orice temei înscrierea de către pârâta AFM în certificatul de atestare fiscală a mențiunii existenței unor obligații fiscale, cu referire expresă la sentința civilă nr. 1589/26.09.2022 pronunțată de către Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, câtă vreme, pe perioada suspendării și până la evaluarea legalității de către o instanță de contencios administrativ a actului administrativ contestat, acesta nu produce niciun efect, ca și cum nu ar exista. Conchizând, Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit în mod corect aparența de drept în favoarea reclamantei, prin raportare la art. 278 alin. (3) din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curtea, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, nefiind identificate în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motive de reformare a sentinței civile nr. 2134 din data de 22 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.