Decizia nr. 311/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual Prin sentința civilă nr. 1112/21.04.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H.; a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâții I. și Universitatea J. din Iași și pârâtul Ministerul Educației Naționale, cu consecința respingerii noii cereri de repunere pe rol formulate de reclamanți; a luat act de renunțarea reclamantului K. la judecata capătului de cerere privind încuviințarea instanței ca fondatorii să exercite administrarea Universității J.; a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile raportat la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K.; a unit cu administrarea probelor excepțiile lipsei de interes și lipsei de calitate procesuală activă invocate cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K.; a disjuns cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precizată și restrânsă de reclamantul K., referitor la capetele de cerere privind anularea Ordinului MECTS nr. 5783/21.09.2012, suspendarea executării acestui ordin, obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 euro daune morale, cheltuieli de judecată, și a dispus formarea unui nou dosar, acordând termen de judecată în continuare. Cererea, astfel disjunsă, a fost înregistrată la data de la 23 aprilie 2015, sub dosar nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 2524 pronunțată în data de 8 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate cu privire la reclamantul K., a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamantul K. cu privire la avizul acordat pentru Carta Universității J. din Iași și inclus în adresa nr. x/28.08.2012 a Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, precizată și restrânsă de reclamantul K., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice, I. și Universitatea "J." și a obligat reclamantul la plata către pârâtul I. a sumei de 3500 RON și către pârâta Universitatea J. din Iași a sumei de 4500 RON, cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței civile nr. 2524, pronunțată în data de 8 octombrie 2015 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantul K. și pârâții I. și Universitatea "J.". Prin decizia nr. 1463 din data de 10 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-au respins, ca inadmisibile, cererile formulate de recurentul - reclamant K. de modificare a cadrului procesual; s-au respins recursurile declarate de reclamantul K. și pârâții I. și Universitatea "J." din Iași împotriva sentinței civile nr. 2524 din 8 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Prin cererea formulată în data de 9 aprilie 2020, recurentul-reclamant K. a solicitat să se dispună îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2524 din data de 8 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 1814 din 5 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de recurentul-reclamantul K. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2524 din data de 8 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La data de 23.04.2021, Serviciul Registratură din cadrul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constituit dosarul nr. x/2015, ca urmare a adresei nr. x/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care se indica «trimiterea spre conservare» a dosarului nr. x/2015 în care a fost pronunțată decizia nr. 1814/05.05.2020.

Hotărârea recurată în prezenta cauză Prin încheierea din 10 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a constatat eroarea de constituire și repartizare a dosarului nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării cererii de îndreptare eroare materială din 09.04.2020, privind pe petentulul - reclamant K., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale), I. și Universitatea "J." din Iași. În considerentele acestei încheieri s-a reținut că, într-adevăr, prin decizia nr. 1814/05.05.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul K. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 2524 din data de 8 octombrie 2015 în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și că respectiva cerere de îndreptare eroare materială fusese formulată de petentul K. la data de 09.04.2020 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Or, cererea amintită se înregistrase deja pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal din data de 20.05.2020, ca urmare a deciziei nr. 1814/05.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2020, fiind soluționată prin încheierea din 21.05.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă prin respingerea recursului ca urmare a deciziei nr. 6579/03.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020. În aceste condiții, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat că în mod eronat a fost constituit dosarul nr. x/2015 în legătură cu efectul deciziei nr. 1814/05.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul declinării competenței de soluționare, acesta fiind epuizat prin înregistrarea la data de 20.05.2020 a dosarului nr. x/2020 și pronunțarea de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a încheierii din 21.05.2020 în dosarul nr. x/2020 cu privire la cererea de îndreptare eroare materială din data de 09.04.2020.

Cererea de recurs Împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții Universitatea "J." din Iași prin K. și K., solicitând admiterea recursului, să se constate că Ordinul nr. 5783/2012 este lovit de nulitate, ca efect al prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, desființarea sentinței civile nr. 2524/2015, a deciziei civile nr. 1463/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a încheierii recurate; rejudecarea cauzei și obligarea Ministerului Educației la repararea prejudiciilor produse și adoptarea de către Guvernul României a Proiectului de reorganizare a Universității "J." din Iași; obligarea pârâților la repararea prejudiciilor materiale și morale produse recurenților. Recurenții prezintă starea de fapt din dosare anterioare, în care au fost părți și arată că Ordinele nr. 5837/2009 și nr. 4294/20119 au fost anulate prin deciziile civile nr. 397/2011 și 5047/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, invocă anumite erori și vicii privind cadrul procesual din dosarele anterioare, precum și nemulțumirile cu privire la soluțiile pronunțate de către instanțe.

Apărările formulate în recurs Intimatul Ministerul Educației a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, susținând că recurentul K. nu are calitatea de reprezentant al Universității "J." din Iași, întrucât rectorul este reprezentantul acestei instituții, acesta nefiind confirmat în funcția de rector de către Ministerul Educației. Invocă excepția nulității recursului formulat de recurentul K., în calitate de reprezentant al Universității "J." din Iași, având în vedere că acesta nu are calitatea de reprezentant legal al universității în relațiile cu terții, nefiind confirmat în funcția de rector al unității de învățământ superior. De asemenea, invocă excepția nulității și cu privire la recursul formulat de recurentul K., în nume propriu, având în vedere că acesta nu a indicat motivul de casare și nici nu a formulat critici susceptibile de încadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu cele dispuse de către inst prin încheierea recurată. Susține că recurentul K. prin cererea de recurs doar a reiterat anumite aspecte din cererile de chemare în judecată.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată la data de 25 ianuarie 2023.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 6.1. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurenta-pârâtă Universitatea "J." din Iași prin K., invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educației prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 194 C. proc. civ.: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) b) numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii." De asemenea, art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevede că: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, sau, după caz, numele, prenumele și domiciliul reprezentantului convențional, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate." În același sens, se impun a fi reținute și dispozițiile art. 151 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: "(3) Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale." Conform prevederilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată." Înalta Curte, constatând că la dosar nu se regăsește dovada calității de reprezentant a recurentului-reclamant K. pentru recurenta-pârâtă Universitatea "J." din Iași, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., și a acordat un termen, în vederea dovedirii de către parte a calității de reprezentant. Prin urmare, întrucât până la termenul din 25 ianuarie 2023, acordat de către instanța de recurs pentru complinirea lipsurilor cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă Universitatea "J." din Iași prin K., acesta din urmă nu s-a conformat și nu a depus înscrisuri care să facă dovada calității sale de reprezentant al unității de învățământ superior, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 194 lit. b), coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. a) și art. 151 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât semnatarul cererii de recurs formulate de Universitatea "J." din Iași nu a făcut dovada calității de reprezentant al acestei instituții. 6.2. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurentul-reclamant K., invocată de către intimatul-pârât Ministerul Educației prin întâmpinare, Înalta Curte constată că și aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant K., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, faptul că acesta nu a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe care se întemeiază cererea de recurs. De asemenea, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acesta prezentând doar elemente privind starea de fapt și anumite nemulțumiri ale sale cu privire la modalitatea de soluționare a unor dosare anterioare, fără a formula niciun fel de critici cu privire la considerentele încheierii recurate. Cu alte cuvinte, cererea de recurs nu conține critici de nelegalitate aduse încheierii recurate, ci doar aspecte de fapt din litigiile purtate anterior, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, întrucât în recurs nu pot fi analizate decât aspectele de nelegalitate ale hotărârilor recurate. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Or, în speță, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant K. nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și la art. 82 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția nulității și va constata nule recursurile declarate de recurenții Universitatea "J." din Iași prin K. și K. împotriva încheierii din 10 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.