Decizia nr. 3105/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 89/2023 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2022 la data de 26.10.2022 reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosului administrativ a formulat cerere de suspendare până la pronunțarea instanței de fond, prin care a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Proces-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM -Serviciul Control (Echipa de control formată din Dl. B., Dl. C., Dna. D.) pentru proiectul "Contract de finanțare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, cod SMIS 12983", titlu proiect "înființare unitate de acvacultura prin dotare și tehnologizare construcție existentă C28, C29, C30".

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 89 din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 89 din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, privind nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, care puteau fi constatate de către instanța de fond fără a fi necesară o analiză profundă a acestuia, recurenta-reclamantă a arătat că prin cererea de suspendare a explicat, în mod exhaustiv, motivele pentru care apreciază că în privința procesului-verbal dedus judecății planează o puternică bănuială de aparentă netemeinicie și nelegalitate, societății neputând să-îi fie imputată nicio culpă cu privire la aspectele susmenționate. Astfel, a arătat că: a respectat întocmai prevederile din ghidul solicitantului, în cadrul proiectului, cu privire la contribuția în natură, documentul fiind pus la dispoziție tocmai de pârâtă; proiectul a fost evaluat, aprobat si selectat la finanțare, însemnând ca am respectat întocmai cerințele programului de finanțare, în special în materie de cheltuieli eligibile sau finanțare nerambursabilă; contractul de finanțare cuprinzând nivelul de contribuție în natura la proiect a fost semnat fără rezerve, nivel care acum este considerat incorect. A accesat cu bună-credință acest program, respectând angajamentele ce au decurs din semnarea contractului și legislația aplicabilă; fiecare etapă din implementarea proiectului a trecut prin procesul de evaluare, avizare, auditare, conform procedurilor si normelor aplicabile; legislația aplicabilă, pe baza căreia au fost încheiate și derulate contractele de finanțare, a fost interpretată și aplicată de către Autoritatea de Management, nu de către societate sau de către beneficiari în general; condițiile în care proiectul său a fost elaborat, aprobat, selectat și implementat s-au aplicat în cadrul altor 6 apeluri de finanțare din prezenta programare. În ceea ce privește criticile aduse hotărârii recurate, cu titlu prealabil, referitor la îndeplinirea condiției pagubei iminente, condiție absolut necesară, conform dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, pentru a putea dispune suspendarea actului administrativ, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere corectă, în sensul că aceasta este îndeplinită în cauză prin raportare la înscrisurile depuse la dosar. În ceea ce privește neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, recurenta a apreciat că instanța nu a făcut o apreciere corectă asupra argumentelor expuse în mod exhaustiv în cerere, fiind evident faptul că în speță sunt conturate multiple elemente de fapt și drept care, chiar și în urma unei cercetări sumare, duc la constatarea existenței acestei condiții. Autoritatea emitentă a interpretat și aplicat în mod diferit aceeași normă juridică, respectiv art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. Există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ, având în vedere că a primit fondurile în sumă de 1.304.842,06 RON în baza Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, semnat și avizat pentru legalitate de intimat, care a fost întru-totul respectat de reclamantă. În vederea implementării și obținerii finanțării nerambursabile pentru Proiectul intitulat "înființare unitate de acvacultură prin dotare și tehnologizare construcție existentă C28, C29, C30", a inclus în proiect o contribuție în natură, reprezentată de bunuri imobile (teren și construcții), în conformitate cu cererea de finanțare. Autoritatea pârâtă a acordat finanțarea chiar dacă a constatat că aportul în natură depășea procentul de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, întrucât a ținut seama ca și reclamanta de prevederile art. 5 alin. (3) lit. d) din H.G. nr. 347/2016. Astfel, în norma mai sus citată se face referire doar la valoarea terenului și nu la cea a construcțiilor, iar terenul adus ca aport în natură de reclamantă nu depășea 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile. Aceleași aspecte rezultă și în Ghidul Solicitantului, în care se face trimitere la art. 5 și art. 7 din H.G. nr. 347/2016. Or, prevederile art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului se referă atât la terenuri, cât și la construcții. Societatea a respectat limita de 10% din valoarea proiectului pentru terenurile aduse ca aport, întrucat a fost declarată ca eligibilă doar o parte a valorii de piață, și anume doar 250.000 RON, astfel cum rezulta din înscrisurile atașate. Necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare constituie o clauză de nerăspundere prevăzută de art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. A mai învederat că, Patronatul Peștelui din România, a formulat o adresă către Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, în legătură cu concluziile Raportului de Audit nr. 2020/Ro/Thematic audis 201402020, primind răspuns prin adresa nr. x/20.09.2022. Reținând că sursa primei informații care a condus la concluzia că există suspiciune de neregulă, și care a fost urmată de verificarea finalizată cu întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2022 contestat în prezenta cauză, este tot un raport de audit 2020/Ro/Thematic audit/MARE/E1, astfel că, în opinia sa, aspectele invocate justifică luarea măsurii cu caracter provizoriu a suspendării executării actului administrativ, din perspectiva îndeplinirii condiției existenței unui caz bine justificat. În aceste condiții, în prezenta cauză fără a cerceta fondul cauzei, doar analizând motivele contestației administrative, prezentate în detaliu în cererea de suspendare, instanța poate constata existența cazului bine justificat, prin puternica îndoială ce planează asupra prezumției de legalitate a actului administrativ atacat. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Direcția Generală Pescuit-Autoritatea de Management pentru POPAM a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că memoriul de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, în mod corect reținând prima instanță că nu se poate constata îndeplinirea condiției cazului bine justificat, întrucât nu se poate constata o aparență de vădită nelegalitate din perspectiva motivelor invocate de reclamant prin actiune.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire concretă la condiția existenței cazului bine justificat, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menționat în memoriul de recurs. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Procesul-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale- Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM -Serviciul Control (Echipa de control formată din Dl. B., Dl. C., Dna. D.) pentru proiectul "Contract de finanțare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, cod SMIS 129835", titlu proiect "înființare unitate de acvacultura prin dotare și tehnologizare construcție existentă C28, C29, C30" (denumit în continuare "Procesul-verbal" s-a constatat existența unei nereguli, imputate A. S.R.L., respectiv: "Concluzionând, având în vedere faptul că prin reglementarea europeană (n.n. Regulamentul UE nr. 1303/2013) valoare eligibilă a aportului în natură sub formă de teren și construcții adus de beneficiar este limitată la procentul de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile (beneficiarul se încadrează la procentul maxim de 10 conform analizei anterioare), rezultă că diferența contractată și autorizată în plus peste acest procent este afectată de neregulă, așa cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și reprezintă o cheltuială neeligibilă." În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosului administrativ a formulat cerere de suspendare până la pronunțarea instanței de fond, prin care a solicitat suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Proces-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM - Serviciul Control pentru proiectul "Contract de finanțare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, cod SMIS 12983", titlu proiect "Înființare unitate de acvacultura prin dotare și tehnologizare construcție existentă C28, C29, C30". Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență în cauză o reține Înalta Curte. Astfel, instanța de recurs observă că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (...)". Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. De asemenea, potrivit jurisprudenței europene în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. și Comisia CE, s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate". Aplicând aceste principii dezvoltate atât de jurisprudența națională, cât și de jurisprudența europeană în această materie, în ceea ce privește condiția existenței unui caz bine justificat, contrar opiniei primei instanțe, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, în susținerea cazului bine justificat, recurenta-reclamanta a arătat, în esență, că autoritatea emitentă a interpretat și aplicat în mod diferit aceeași normă juridică, respectiv art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. În concret, instanța de control judiciar constată că, în Procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/12.09.2022 emis de pârât pentru proiectul Contract de finanțare nerambursabilă nr. 280/05.08.2019, Cod SMIS 129836, proiect intitulat "Înființare unitate acvacultură prin dotare și tehnologizare construcție existentă C28, C29, C30", a cărui suspendare se solicită, autoritatea pârâtă a reținut că "valoarea aportului în natură adus de reclamantă în cadrul proiectului (terenuri și imobile) depășește limita de 10% din cheltuielile totale ale proiectului, contrar dispozițiilor art. 69 alin. (1) și alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013." Potrivit Ghidului Solicitantului versiunea iunie 2018 (Anexa nr. 3 la OMADR nr. 188/2017): "Cadrul legal privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiari în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020 este reglementat de H.G. nr. 347/2016, iar detalierea costurilor eligibile se realizează în conformitate cu Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 816/2016, cu modificările și completările ulterioare." În conformitate cu dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 347/2016: "(1) Prin excepție de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din același act normativ, contribuția în natură este considerată eligibilă dacă îndeplinește condițiile impuse de art. 69 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013. (2) În cadrul Programului operațional pentru pescuit și afaceri maritime 2014 - 2020 sunt acceptate ca și contribuție în natură echipamente, instalații și utilaje, terenuri, clădiri și imobile. (3) Contribuția în natură constituită din bunurile enumerate anterior trebuie să îndeplinească cumulativ și următoarele condiții: (...) d) valoarea bunurilor este certificată de un evaluator autorizat și independent de beneficiarul operațiunii, potrivit prevederilor legale în vigoare. În cazul terenurilor valoarea contribuției în natură nu poate depăși limita prevăzută la art. 69 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013." Astfel, în norma națională menționată se face referire doar la valoarea terenurilor, nu și la cea a construcțiilor. Potrivit dispozițiilor art. 69 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului - Norme specifice de eligibilitate pentru granturi și pentru asistența rambursabilă -: "(1) Contribuțiile în natură sub forma prestării de lucrări, furnizării de bunuri, servicii, terenuri și imobile pentru care nu au fost efectuate plăți în numerar justificate de facturi sau documente cu valoare justificativă echivalentă pot constitui cheltuieli eligibile cu condiția ca astfel să prevadă normele de eligibilitate ale fondurilor ESI și ale programului și să fie îndeplinite următoarele criterii: (a) contribuția publică destinată unei operațiuni care include contribuții în natură nu depășește valoarea totală a cheltuielilor eligibile, cu excepția contribuțiilor în natură, la încheierea operațiunii; (b) valoarea atribuită contribuțiilor în natură nu depășește costurile în general acceptate pe piața în cauză; (c) valoarea și aplicarea contribuției poate face obiectul unei evaluări și al unei verificări independente; (d) în cazul furnizării de terenuri sau imobile, se poate face o plată în numerar în vederea unui contract de închiriere la o valoare nominală pe an care să nu depășească o unitate monetară a statului membru respectiv; (e) în cazul contribuțiilor în natură sub formă de muncă neremunerată, valoarea muncii este determinată luând în considerare timpul consacrat verificat și rata remunerației pentru o muncă echivalentă. Valoarea terenului sau a bunului imobiliar menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (d) se certifică de un expert independent calificat sau de un organism oficial autorizat în mod corespunzător și nu depășește limita prevăzută la alin. (3) litera (b). (...) (3) Următoarele costuri nu sunt eligibile pentru o contribuție din partea fondurilor ESI și din suma de sprijin transferată de la Fondul de coeziune la MIE astfel cum se prevede la articolul 92 alin. (6): (...) (b) achiziționarea de terenuri neconstruite și de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 % din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză. În cazul siturilor abandonate și al siturilor utilizate anterior pentru activități industriale care conțin clădiri, această limită se majorează la 15 %. În cazuri excepționale și justificate corespunzător, această limită poate fi majorată peste procentajele respective indicate mai sus pentru operațiunile privind protecția mediului; (...)" Din aceste dispoziții ale normei legale comunitare, rezultă că art. 69 se referă atât la terenuri, cât și la construcții. Totodată, instanța are în vedere că pârâtul a formulat la data de 13.04.2022 o cerere de interpretare adresată Comisiei Europene, prin Scrisoarea DGP AM POPAM nr. 286295/13.04.2022, solicitând inițiatorului actului normativ, respectiv Comisia Europeană - Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit, un punct de vedere cu privire la procentul maxim alocat pentru contribuțiile în natura din totalul cheltuielilor unui proiect. Potrivit răspunsului primit de la Comisia Europeană: "contribuția totală în natură sub forma de terenuri sau bunuri imobile nu ar trebui să depășească limita de 10% din totalul cheltuielilor eligibile pentru operațiunea în cauză, în conformitate cu art. 69 alin. (1) al doilea paragraf din CPR și cu alin. (3), articolul 69 lit. b) din CPR." În concluzie, se poate observa o aparentă necorelare a prevederilor din legislația națională cu cele din legislația comunitară cu privire la temeiul juridic ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de a cărui suspendare se solicită. Or, necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare constituie o clauză de nerăspundere prevăzută de art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia "Dacă însă aceste nereguli sunt rezultatul aplicării de către beneficiar a unor prevederi cuprinse în normele metodologice de punere în aplicare a unei legi sau a unei ordonanțe de urgență care sunt în neconcordanță cu prevederile legii sau ale ordonanței de urgență pe care aceste norme metodologice de punere în aplicare o aplică sau dacă aceste nereguli rezultă din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare, neconcordanțele sau necorelările fiind constatate de către autorități ale statului abilitate în acest sens, beneficiarul nu va putea fi sancționat în niciun fel pentru acestea." În cadrul prezentei acțiuni instanța nu poate stabili existența sau nu a acestor pretinse necorelări, dar se poate reține că aparența acestor necorelări legislative constituie un caz bine justificat pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ. Prin urmare, aspectele invocate de reclamantă justifică luarea măsurii cu caracter provizoriu a suspendării executării actului administrativ, din perspectiva îndeplinirii condiției existenței unui caz bine justificat. În ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut îndeplinirea acesteia, aspect care nu a fost recurat de pârât. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentința recurată fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale, urmând să fie reformată. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, va admite recursul formulat de reclamantă, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea și va dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare nereguli si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 12.09.2022 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltarii Rurale - Directia Generala Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM-Serviciul Control, până la pronunțarea instanței de fond.