ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3102/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31.08.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea a formulat contestație împotriva adresei nr. x/01.07.2022 emise de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, prin care i-a fost comunicată soluția de respingere a contestației administrative formulate împotriva Notei de informare nr. x din 16.05.2022 privind proiectul "ROHU-357-Cooperation for high health-care standards in prevention, early identification and effective treatment of diseases in the Bihor-Hajdii Bihar y Euroregion"("Cooperarea pentru standarde înalte de asistență medicală în prevenirea, identificarea timpurie și tratamentul eficient al bolilor în Euroregiunea Bihor-Hajdu Bihar")", finanțat în cadrul Programului Interreg V-A România - Ungaria, Contract de achiziție nr. x/08.09.2020 încheiat cu A. S.R.L. - ofertant lider și B. S.R.L. - terț și subcontractant și, totodată, împotriva titlului de creanță Notă de informare nr. x/16.05.2022, emisă de același pârât, solicitând admiterea contestației, anularea adresei menționate și a titlului de creanță, cu consecința anulării corecției financiare în procent de 25 %.

În cazul admiterii contestației și a anulării actelor administrative contestate, a solicitat obligarea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor europene, să ramburseze suma de 446.237,91 euro reprezentând contravaloarea corecției financiare aplicate, în procent de 25%, conform titlului de creanță Notă de informare nr. x/16.05.2022.

2.1. Prin sentința nr. 54 din 13 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea și pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această soluție Tribunalul București a reținut că în cauza de față nu sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale dispozițiile tezei a doua a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul nu este autoritatea emitentă a actului administrativ contestat, pentru a depune acțiunea la instanța de la sediul destinatarului actului. Astfel, a apreciat că în calitatea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, se plasează în această cauză numai pârâtul, în timp ce reclamantul este un simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea publică. Prin urmare, litigiul de față nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, și o persoană pretins vătămată, reclamantul, persoană juridică de drept public cu sediul în municipiul Oradea, Tribunalul Bihor fiind competent să soluționeze cauza.

2.2. Prin sentința nr. 197 din 7 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției pronunțate, Tribunalul Bihor a reținut incidența dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 și a celor cuprinse la art. 10 alin. (1), alin. (1

1

) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, față de care competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului, raportat la criteriul valoric, iar competența teritorială se determină potrivit art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta revenind instanței de la sediul pârâtului, în speță Tribunalului București, având în vedere că părțile raportului juridic dedus judecății sunt autorități/instituții publice.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență teritorială.

Obiectul demersului judiciar al reclamantului îl constituie anularea adresei nr. x/01.07.2020 emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, de comunicare a soluției de respingere a contestației administrative formulate împotriva Notei de informare nr. x/16.05.2022, precum și anularea titlului de creanță menționat, cu consecința anulării corecției financiare în procent de 25% și a rambursării sumei de 446.237,91 euro, care reprezintă contravaloarea corecției financiare aplicate, conform titlului de creanță contestat în temeiul art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Reglementând calea de contestare în justiție a deciziei de soluționare a contestației administrative, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 face trimitere la normele de competență cuprinse în Legea nr. 554/2004, prevăzând că "Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Acest text de lege conține o normă de protecție edictată în favoarea subiectelor de drept privat angrenate în litigiile de contencios administrativ și fiscal, stabilind competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul lor, atunci când au calitatea de reclamant, și competența instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul este autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora. Prin urmare, rezultă că normele speciale de competență teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, exclud incidența în litigiile de contencios administrativ și fiscal a competenței alternative instituite prin art. 111 din C. proc. civ., conform căruia cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale și locale, precum și a altor persoane de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Articolul 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă un înțeles larg noțiunii de "autoritate publică", aceasta fiind definită ca reprezentând "orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public".

În înțelesul Legii contenciosului administrativ, termenul de serviciu public presupune "activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public", iar termenul de interes legitim public reprezintă "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice".

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinanților stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare".

Alineatul (4) al aceluiași text de lege prevede că "Asistența de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică", iar alin. (6) statuează în sensul că "Asistența de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătății și se realizează prin toate tipurile de unități sanitare de stat sau private, constituite și organizate conform legii". Totodată, alin. (8) prevede că "Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii".

De asemenea, la art. 3 legiuitorul a stipulat că "Protecția sănătății publice constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale", iar prin art. 163 alin. (1) definește Spitalul ca fiind " unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale". În fine, potrivit alin. (2) "Spitalul poate fi public, public cu secții sau compartimente private, sau privat. Spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice" și (5) "participă la asigurarea stării de sănătate a populației".

Din interpretarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, act normativ ce reglementează, printre altele, domeniul sănătății publice, rezultă caracterul reclamantului Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea de unitate publică, ce acționează în interesul realizării asistenței de sănătate publică, pentru care i-a fost recunoscut statutul de utilitate publică. De altfel, se observă că scopul încheierii de către reclamant a contractului de furnizare nr. x/08.09.2020 cu A. S.R.L., contract a cărui derulare a generat emiterea actelor contestate în cauză, este achiziționarea produsului "sistem complet automat de prelucrare preanalitică și postanalitică a probelor biologice din laborator și Sistem de Transport al probelor în Laborator".

Față de cele precizate și având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, din care rezultă că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, Înalta Curte reține că sunt incidente în speță prevederile tezei a II-a a textului de lege menționat.

Astfel, este de observat că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu prevede nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei fiind reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența în ipoteza în care o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță, instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.