ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2899/2022

Ședința publică din data de 20 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea în data de 13.11.2019 reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 17.144.235,66 RON reprezentând rambursări servicii medicale DRG realizate, validate și nedecontate în perioada ianuarie 2016 - mai 2019, înscrise în factura fiscală SCMO x/05.07.2019 servicii medicale prestate din fondurile proprii, ca urmare a epuizării resurselor FNUASS, atingând limita contractuală, aferente unui număr de 11.000 de pacienți.

Prin sentința civilă nr. 5/CA/22.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019 la data de 03.02.2020.

Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 449 din data de 18 iunie 2020 a respins acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii judecătorești anterior menționată a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A.", solicitând instanței de recurs admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată cu consecința obligării pârâtului Ministerul Sănătății la plata sumei de 17.144.235,56 RON reprezentând rambursări servicii medicale DRG realizate, validate și nedecontate în perioada ianuarie 2016 – mai 2019, înscrise în factura fiscală nr. x/05.07.2019.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A.", excepție invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Sănătății.

Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

În litigiile de contencios administrativ sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., cum prevede expres art. 28 din acest act normativ, astfel că în materia recursului trebuie respectate și prevederile ce reglementează această cale de atac, statuate de art. 483 și următoarele din C. proc. civ., cu derogările din legea contenciosului administrativ, ce se referă la termen, suspendarea executării sentinței și judecata de urgență.

Art. 486 C. proc. civ. reglementează conținutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabilește că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, în același sens fiind și prevederile art. 489 din același cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.

Recurentul, în dezvoltarea căii de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 449/18 iunie 2020, a reiterat argumentele pentru care a apreciat că pârâtul Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătății publice, de responsabil pentru asigurarea sănătății publice, are obligația de a rambursa cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești, însă nu a indicat niciunul din cazurile de casare care se regăsesc la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu a adus critici concrete soluției instanței de fond, raportat la respingerea cererii sale de obligare a pârâtului la plata sumei solicitate prin acțiune, critici de natură a atrage sancțiunea nelegalității hotărârii atacate.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța, ce a pronunțat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de fond în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În condițiile în care în actuala reglementare recursul este o cale extraordinară de atac, instanței de control judiciar revenindu-i obligația de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumbă obligația de a respecta prevederile legale ce reglementează conținutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancțiunea nulității prevăzută expres de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității invocată prin întâmpinare, în recursul promovat de Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." nefiind relevate și dezvoltate motivele de nelegalitate ale sentinței atacate, care să permită analiza căii extraordinare de atac prin prisma unuia din cazurile de casare enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi admisă excepția și a se constata nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul declarat în cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Sănătății.

Constată nul recursul declarat de recurentul – reclamant Spitalul Clinic de Urgență Județean Oradea (succesor al Spitalului Clinic Municipal "Dr. A.") împotriva sentinței civile nr. 449 din 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.