ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 26 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la 12.01.2018, reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, solicitând anularea Hotărârii arbitrale nr. 41 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 34 461,21 RON, cu dobânda legală calculată de la data reținerii și până la data plății efective.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 3045/26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității.
A fost respinsă cererea de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât, respingând cererea de a se constata caducitatea arbitrajului, hotărârea arbitrală rămâne în ființă și își produce efectele depline, iar instanța a rămas totuși învestită cu cererea de a verifica motivele de nelegalitate a hotărârii arbitrale invocate în cuprinsul cererii.
A apreciat recurentul că prima instanță a procedat în mod greșit admițând ca peremptorie excepția de fond fără a trece la administrarea probelor și cercetarea pe fond a cauzei, având în vedere conținutul cererii introductive.
A mai arătat recurentul că instanța de fond trebuia să observe că motivele de nelegalitate invocate se circumscriu și motivelor de anulare prevăzute expres la lit. h) din art. 608, astfel că, în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., era obligată să treacă la cercetarea pe fond a cauzei, respectiv a motivelor de nelegalitate invocate prin cererea în anulare.
Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului raportat la dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Așa cum s-a precizat la pct. I.1 din decizia de față, recurentul Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Hotărârii arbitrale nr. 41 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015 și obligarea intimatei la restituirea sumei de 34.461,21 RON, cu dobânda legală calculată de la data reținerii acesteia și până la data plății efective.
Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar.
Recurentul nu critică soluția instanței de fond cu privire la dezlegarea dată în ceea ce privește incidența cazului de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
Cu toate acestea, recurentul consideră că instanța, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., avea îndatorirea să procedeze la analizarea pe fond a cauzei deduse judecății, mai precis a motivelor de nelegalitate ale hotărârii arbitrale nominalizate prin cererea de chemare în judecată.
Instanța de control judiciar nu poate primi critica recurentului.
Într-adevăr, dispozițiile art. 22 alin. (4) teza I C. proc. civ. instituie în sarcina judecătorului obligația de a da sau de a restabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.
Însă, se impune a fi avute în vedere și prevederile art. 9 C. proc. civ. care instituie dreptul de dispoziție al părților în procesul civil. Mai precis, alin. (2) al articolului aflat în discuție menționează explicit faptul că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Or, recurentul a invocat în motivarea acțiunii faptul că hotărârea arbitrală contestată "a fost pronunțată după șase luni de la data înregistrării cererii de soluționare a arbitrajului și comunicată după 30 de zile de la data pronunțării ei", ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre cazul de anulare reglementat de prevederile art. 608 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
Recurentul nu a menționat în cuprinsul acțiunii un alt caz de anulare a hotărârii arbitrale dintre cele expres și limitativ nominalizate în cuprinsul art. 608 alin. (1) C. proc. civ.
Este adevărat faptul că recurentul a susținut în cadrul acțiunii că soluția adoptată de Comisia Centrală de Arbitraj la data de 02.06.2016 în dosarul nr. x/2015 nu s-a raportat la normele de drept civil care reglementează răspunderea contractuală, însă această susținere nu putea fi încadrată în vreunul din celelalte cazuri de anulare a hotărârii arbitrale arătate în art. 608 alin. (1) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea împotriva sentinței civile nr. 3045/26 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de Spitalul Clinic Municipal "Dr. A." Oradea împotriva sentinței civile nr. 3045/26 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 26 mai 2021.