ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4742/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.03.2015, sub nr. x/2015, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad, anularea Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011, pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și rejudecarea cauzei în sensul anulării Raportului de control nr. x/08.03.2010 emis de Casa de Asigurări de Sănătate Arad - Serviciul de Control Executare Silită.

În motivare, reclamantul a arătat că potrivit prevederilor art. 40 din Decizia nr. 98/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea arbitrilor din Comisia centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare.

A susținut reclamantul motivele pentru care a solicitat desființarea Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, arătând că acestea sunt prevăzute la art. 40 lit. e), f) și g) și constau în: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire și hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Prin sentința civilă nr. 2868 din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1892 din 10 mai 2018, a admis recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad împotriva sentinței civile nr. 2868 din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a analizat doar o parte dintre motivele de nulitate invocate de către reclamant, respectiv cele referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale, existența unor dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire; termenul de prescripție a executării hotărârii arbitrale - dacă poate fi analizat în cadrul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale - nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, desființarea Spitalului Clinic Municipal Arad și soluționarea litigiului în contradictoriu cu Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.

Conform îndrumărilor instanței de recurs, în rejudecarea cauzei instanța de fond trebuia să analizeze motivele noi de nulitate invocate de reclamant, referitoare la greșita citare în cauză a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad în lipsa unei clauze compromisorii exprese între acesta și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad, urmând să stabilească în ce măsură motivele de nulitate invocate și care nu au fost examinate la prima judecată a cauzei se înscriu în cadrul motivelor de anulare expres și limitativ prevăzute de art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Totodată, cu privire la critica referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale instanța de fond trebuia să procedeze la examinarea acesteia prin raportare la susținerile din cererea de arbitrare și la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30.07.2019, sub nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 5407 din 17 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că hotărârea arbitrală cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină dispozitivul, motiv pentru care a procedat la menținerea acesteia, respingând astfel ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri pronunțate în rejudecare a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, invocând prin declarația de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din noul C. proc. civ.. Printr-un memoriu separat, depus în termenul legal, recurentul-reclamant a precizat că prezenta cauză se supune judecății conform dispozițiilor din vechiul C. proc. civ., precizând că înțelege să rectifice eroarea strecurată în declarația de recurs și să invoce motivele de recurs incidente în speță, respectiv cele reglementate de art. 304 alin. (7) și alin. (9) din vechiul C. proc. civ., pe care le-a dezvoltat în cuprinsul memoriului de recurs.

Astfel, în contextul unei succinte prezentări a considerentelor decizorii reținute de instanța de recurs în decizia de casare pronunțată în cauza pendinte în primul ciclu procesual, precum și a celor reținute într-un alt dosar similar, nr. x/2015, recurentul-reclamant a susținut că, în rejudecare, instanța de fond a încălcat prevederile art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., care stabilesc faptul că deciziile de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului în ceea ce privește problemele de drept dezlegate.

Această primă critică a fost subsumată de parte motivului de recurs reglementat de art. 304 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 315 alin. (1) din același act normativ, arătând că prima instanță avea obligația de a se pronunța doar asupra fondului cauzei în sensul anulării Hotărârii arbitrale nr. 16bis/2011, însă, în schimb, a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a acestui text legal.

În continuare, a susținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (7) din vechiul C. proc. civ., "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", arătând că sentința atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a acțiunii arbitrare, limitându-se prima instanță să rețină că susținerile reclamantului privitoare la lipsa cauzei compromisorii exprese între acesta și pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad, cât și nemotivarea hotărârii arbitrare, nu pot fi încadrate în prevederile art. 364 lit. b) și g) din vechiul C. proc. civ.

A afirmat recurentul-reclamant că motivarea instanței de fond este sumară și lipsită de substanță prin comparație cu prima sentință de fond pronunțată în primul ciclu procesual, casată de instanța supremă tocmai pentru lipsa de motivare.

În acest sens a arătat că prima instanță nu a argumentat de ce criticile sale nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 364 lit. b) și g) din vechiul C. proc. civ., lipsind astfel motivarea instanței.

În opinia recurentului, reținerea împrejurării că Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad nu a invocat lipsa clauzei compromisorii în fața Comisiei Centrale de Arbitraj, ci doar în acțiunea arbitrală, nu poate înlătura nulitatea hotărârii pronunțate de o instanță necompetentă material, deoarece nulitatea derivată din art. 364 lit. b) din vechiul C. proc. civ. nu este condiționată de invocarea lipsei clauzei compromisorii în faza arbitrajului, contrar raționamentului instanței de fond pe care nu îl împărtășește.

În continuare, față de incidența prevederilor art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ., a susținut că motivarea primei instanțe este și mai sumară, considerând că Hotărârea arbitrală contestată în cauză nu satisface cerințele art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanțe este în totalitate nemotivată.

A subliniat că incidența acestui motiv de recurs este dată de faptul că instanța de fond trebuia să analizeze motivele din acțiunea în anulare și nu cele din întâmpinarea depusă la dosarul de arbitraj, precum și motivarea hotărârii arbitrale și nu apărările pârâtei formulate în cadrul procedurii arbitrale.

Așadar, deși prima instanță a reținut că pârâta a răspuns aspectelor esențiale care au stat la baza soluției pronunțate, recurentul-reclamant consideră că un asemenea raționament nu poate fi primit, deoarece, câtă vreme criticile sale nu au fost înlăturate motivat de către Comisia Arbitrală, nu poate cunoaște care sunt aspectele ce nu au fost analizate și dacă nu tocmai acestea sunt aspectele esențiale ce reprezentau un motiv de anulare a cererii arbitrale.

A apreciat în acest sens că, în lipsa motivelor concrete pe care se sprijină soluția pronunțată, nu au fost asigurate respectarea dreptului părților la apărare și convingerea acestora că toate susținerile invocate au trecut prin filtrul controlului judiciar.

În final, a susținut că prima instanță nu s-a mai pronunțat asupra fondului cauzei având în vedere că nu a aplicat în speță prevederile art. 315 din vechiul C. proc. civ., efectuând o simplă enumerare a criticilor din cadrul dosarului de arbitraj, fără a le mai analiza temeinicia. Totodată, a susținut că au fost pronunțate soluții divergente în cauza pendinte și într-o altă cauză în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3475/03.09.2018, considerând că aceasta din urmă are putere de lucru judecat în prezenta cauză, ce nu trebuie răsturnată.

Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011.

La data de 09.07.2019 intimata-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În esență, a susținut că hotărârea recurată este temeinică și legală, prima instanță analizând și hotărând exact asupra aspectelor stabilite de Înalta Curte în decizia de casare.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Cu titlu preliminar, raportat la data pronunțării hotărârii arbitrale contestate și față de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ. potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", precum și a celor menționate la art. 25 alin. (1) din același act normativ, în sensul că "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", instanța de control judiciar reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din vechiul C. proc. civ., așa cum în mod expres a arătat și recurentul-reclamant în preambulul cererii de recurs formulate. Ca urmare, hotărârea recurată urmează să fie analizată prin prisma motivelor de recurs invocate de parte, circumscrise prevederilor art. 304 alin. (7) și alin. (9) din vechiul C. proc. civ., precum și prin prisma dispozițiilor art. 304

1

din același act normativ.

Pentru a răspunde criticilor recurentului Înalta Curte reține că demersul judiciar al reclamantului a vizat anularea Hotărârii arbitrale nr. 16bis din 22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate Arad, prin care a fost admisă cererea de arbitrare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Arad și a fost obligat Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad la implementarea și punerea în executare a măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x/08.03.2010 întocmit de Serviciul de Control și Executare Silită a Casei de Asigurări de Sănătate Arad.

Cât privește Raportul de control privind Spitalul Clinic Municipal Arad nr. 52/0803/2010 (nr. de înregistrare 5330/05.07.2010) emis de Casa de Asigurări de Sănătate - Serviciul Control și Executare Silită, acesta a fost întocmit ca urmare a verificării serviciilor medicale efectuate de către spital în perioada 2007-2008-2009, în baza contractelor de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 714/30.01.2007, nr. 714/10.04.2008 și nr. 714/29.04.2009, încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate Arad pentru anii 2007, 2008 și 2009.

Împotriva acestui raport Spitalul Clinic Municipal Arad a formulat obiecțiuni, în urma cărora C.A.S. Arad a promovat la data de 12.05.2011 o cerere de arbitrare adresată Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cererea formând obiectul dosarului nr. x/2011, soluționată prin Hotărârea arbitrală nr. 16bis din 22.09.2011 contestată în cauză.

Soluționând acțiunea în anulare formulată de către reclamant, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea acestuia, înlăturând motivele de nelegalitate invocate.

Prin Decizia de casare nr. 1892/10.05.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, s-a reținut că instanța de fond a analizat doar o parte dintre motivele de nulitate invocate de reclamant, respectiv cele referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale, existența unor dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire; termenul de prescripție a executării hotărârii arbitrale, dacă poate fi analizat în cadrul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, desființarea Spitalului Clinic Municipal Arad și soluționarea litigiului în contradictoriu cu Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.

Conform îndrumărilor instanței de recurs, în rejudecarea cauzei instanța de fond trebuia să analizeze motivele noi de nulitate invocate de reclamant, referitoare la greșita citare în cauză a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad în lipsa unei clauze compromisorii exprese între acesta și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad, urmând să stabilească în ce măsură motivele de nulitate invocate și care nu au fost examinate la prima judecată a cauzei se înscriu în cadrul motivelor de anulare expres și limitativ prevăzute de art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Totodată, cu privire la critica referitoare la nemotivarea hotărârii arbitrale instanța de fond trebuia să procedeze la examinarea acesteia prin raportare la susținerile din cererea de arbitrare și la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj.

Soluționând cauza în rejudecare prin sentința civilă nr. 5407/17.12.2018, atacată de recurentul-reclamant, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

În esență, instanța de fond a reținut că hotărârea arbitrală cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină dispozitivul, constatând că motivele de anulare a acesteia sunt nefondate și că nu se impune anularea acesteia și o analiză pe fond.

Soluția instanței de fond reflectă o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente, justificată prin argumente clare, concise și juste, soluție pe care o adoptă și instanța de control judiciar, criticile recurentului subsumate motivelor de modificare prevăzute de art. 304 alin. (7) și alin. (9) din vechiul C. proc. civ. fiind nefondate.

Art. 304 pct. 7 din vechiul C. proc. civ. reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Așadar, motivarea hotărârii înseamnă că trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii din care să rezulte, atât temeinicia, cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv.

În cauză, deși recurentul-reclamant susține că soluția de fond nu relevă motivele pentru care a fost respinsă acțiunea arbitrală, hotărârea pronunțată de prima instanță în rejudecare este temeinic motivată și nu cuprinde motive contradictorii. Astfel, analizând acțiunea reclamantului prin prisma motivelor noi de nulitate a hotărârii arbitrale invocate, instanța de fond a constatat că motivul privind lipsa clauzei compromisorii exprese nu a fost invocat de către reclamant în fața Comisiei Centrale de Arbitraj, ci direct în fața instanței judecătorești învestite cu acțiunea în anulare, acesta nemaiputând fi analizat în această etapă.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a argumentat soluția pronunțată, iar raționamentul expus de acesta potrivit căruia, chiar dacă s-ar fi putut invoca lipsa clauzei compromisorii direct în fața instanței învestite cu acțiunea în anulare, acest motiv de nulitate nu ar fi fost întemeiat deoarece, în urma desființării Spitalului Municipal Arad și reorganizării acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, conform H.G. nr. 359/2011, a operat preluarea tuturor drepturilor și obligațiilor spitalului desființat, inclusiv cele din contractele la care se referă Raportul de control nr. x din data de 08.03.2010, nu face decât să întărească convingerea instanței prin argumentația expusă și, implicit, să sprijine soluția pronunțată și din această perspectivă.

Prin urmare, nu prezintă relevanță indicarea în concret a contractului la care se face referire între cele menționate în Raportul de control, câtă vreme motivul de nulitate referitor la lipsa clauzei compromisorii exprese subzistă și poate fi analizat în fața instanței de judecată doar în ipoteza în care a fost invocat în prealabil în fața Comisiei Centrale de Arbitraj, ipoteză ce nu se verifică în speță.

Așadar, raționamentul instanței de fond este corect, iar criticile recurentului-reclamant sub acest aspect sunt nefondate și nu pot fi primite.

Cât privește criticile privind nemotivarea hotărârii de fond din perspectiva susținerilor ce vizează pretinsa nemotivare a hotărârii arbitrale, nefiind satisfăcute astfel cerințele art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 364 lit. g) din același act normativ, instanța de control judiciar reține că nici acestea nu sunt fondate.

Observând textul art. 261 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

În speță, în susținerea acestui motiv de recurs de modificare recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond trebuia să analizeze motivele din acțiunea în anulare și nu pe cele din întâmpinarea depusă la dosarul de arbitraj, precum și motivarea hotărârii arbitrale contestate și nu apărările intimatei din procedura arbitrală.

Aplicând considerentele de ordin teoretic la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susținerilor părților și a răspuns argumentelor acestora, expunând punctual și în mod succint, logic si gradual considerentele care au fundamentat soluția adoptată, cu respectarea dispozițiilor instanței supreme stabilite prin decizia de casare.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susținerile recurentului-reclamant referitoare la o lipsă de analiză a motivelor din acțiunea în anulare și la o lipsă de analiză a motivării hotărârii arbitrale reflectă dezacordul părții în privința argumentelor care au stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, fără a susține motivul de recurs invocat.

În aceste condiții, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. (7) din vechiul C. proc. civ., criticile recurentului din această perspectivă fiind nefondate.

În plus, reține Înalta Curte, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților.

Or, în cauză această cerință este îndeplinită de judecătorul fondului prin hotărârea pronunțată, împrejurarea că soluția adoptată nu este în concordanță cu opinia recurentului nefiind de natură a determina modificarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (7) din vechiul C. proc. civ., criticile părții subsumate acestui motiv de recurs fiind nefondate.

Astfel cum rezultă din considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, o altă critică a recurentului-reclamant, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 309 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., vizează interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de fond a dispozițiilor art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., care stabilesc că deciziile de casare sunt obligatorii pentru judecătorii fondului în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, considerând acesta că în mod greșit nu s-a pronunțat prima instanță asupra fondului cauzei în sensul anulării Hotărârii arbitrale nr. 16bis/2011, ca urmare a constatării acesteia ca fiind nulă de către instanța supremă.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe sub acest aspect reflectă o corectă aplicare a dispozițiilor art. 315 alin. (1) din actul normativ indicat, deoarece judecătorul fondului a soluționat cauza în limitele trasate prin decizia de casare și potrivit îndrumărilor instanței supreme, ipoteza potrivit căreia instanța supremă ar fi reținut caracterul nul al Hotărârii arbitrale contestate neverificându-se în speță.

Așa cum s-a arătat, criticile reclamantului care nu au fost analizate în primul ciclu procesual și în considerarea cărora s-a pronunțat decizia de casare și s-a dispus rejudecarea cauzei, vizează lipsa clauzei compromisorii exprese între reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad și pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad, precum și nemotivarea hotărârii arbitrale, motive de anulare subsumate dispozițiilor art. 364 lit. b) și g) din vechiul C. proc. civ.

Potrivit textului legal menționat, "Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive: b) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală; g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri".

De asemenea, potrivit art. 358

12

din cap. V având denumirea marginală "Procedura arbitrală", din vechiul C. proc. civ., "Orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de înfățișare, trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt. Orice cereri ale părților și orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfățișare. Probele care nu au fost cerute cel mai târziu până la prima zi de înfățișare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care: a) necesitatea probei ar reieși din dezbateri; b) administrarea probei nu pricinuiește amânarea soluționării litigiului".

În speță, astfel cum în mod just a reținut și instanța de fond, susținerea privind lipsa clauzei compromisorii exprese a fost invocată pentru prima dată în fața instanței de judecată și nu în fața Comisiei Centrale de Arbitraj, cu nerespectarea prevederilor legale enunțate supra, consecința fiind decăderea părții din dreptul de a mai invoca acest aspect de nelegalitate ulterior momentului prevăzut în mod expres, cu excepțiile indicate.

În egală măsură, analizând și din perspectiva motivului de modificare prevăzut de art. 304 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., susținerea recurentului-reclamant referitoare la raționamentul eronat expus în legătură cu împrejurarea desființării Spitalului Municipal Arad și reorganizării acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, conform H.G. nr. 359/2011, în sensul neindicării concrete a contractului la care a făcut trimitere între cele menționate în cuprinsul Raportului de control nr. x/08.03.2010, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, argumentul primei instanțe consolidând, în fapt, interpretarea justă conform căreia motivul de anulare în discuție este neîntemeiat chiar și din perspectiva reliefată, dat fiind efectul acestei desființări.

Așadar, soluția primei instanțe reflectă o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, criticile recurentului-reclamant formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Și în ceea ce privește criticile referitoare la interpretarea greșită dată de instanța de fond motivului prevăzut de art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ. referitor la nemotivarea hotărârii arbitrale, prin raportare la motivele invocate de reclamant în cadrul dosarului de arbitraj, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, deoarece soluția de fond este temeinică și legală, reflectând o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, prima instanță a respectat întocmai dispozițiile obligatorii stabilite de către instanța supremă prin decizia de casare, potrivit cărora: "În ceea ce privește critica vizând nemotivarea hotărârii arbitrale, se impune ca la rejudecarea acțiunii în anulare, instanța de fond să procedeze la examinarea acesteia cu referire concretă la susțienrile din cererea de arbitrare și la cele din întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj", analizând hotărârea arbitrală contestată prin prisma apărărilor și excepțiilor invocate, pe care le-a enumerat, concluzionând că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină dispozitivul.

Pornind în evaluarea acestui caz de anulare a hotărârii arbitrale de la prevederile art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., conform cărora hotărârea arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ale hotărârii, se reține că acest caz de anulare presupune ca premisă lipsa unei părți esențiale a hotărârii amintite, subsumată elementului indicat de norma procedurală prin folosirea termenilor "motive de fapt și de drept".

Într-adevăr, motivarea hotărârii arbitrale reprezintă o parte indispensabilă a sentinței adoptate de instanța de jurisdicție privată, deoarece prin aceasta se justifică soluția din dispozitiv.

Or, Înalta Curte observă că în prezenta cauză recurentul-reclamant nu contestă existența unei motivări în fapt și în drept a hotărârii arbitrale, în realitate susținând doar că aceasta trebuia să motiveze în concret de ce admite cererea de arbitrare a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Arad și de ce au fost înlăturate criticile sale, iar instanța de fond nu a arătat în cuprinsul hotărârii pronunțate motivele pentru care cererea arbitrală este justificată și motivată și de ce criticile sale din cadrul acțiunii nu sunt conforme cu realitatea, fiind neîntemeiate.

În concret, este important a se sublinia faptul că recurentul-reclamant tinde la înlăturarea raționamentului arbitrilor, expus pe larg în considerentele hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate Arad, ținând cont de împrejurarea că a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării Hotărârii arbitrale în discuție.

Or, dacă s-ar da curs sau s-ar valida susținerile recurentului-reclamant, ar însemna ca instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni în anularea hotărârii arbitrale să devină o instanță de control judiciar în sensul dispozițiilor procedurale aplicabile unui litigiu de drept comun, adică să devolueze fondul litigiului dedus spre soluționare instanței arbitrale, ceea ce nu poate fi primit.

A proceda în această manieră, respectiv a face o reanaliză pe fond a cauzei, o reinterpretare a probelor administrate și a apărărilor formulate, cu consecința reținerii unei situații de fapt diferite de cea avută în vedere prin hotărârea arbitrală atacată, echivalează cu o extindere nepermisă a prevederilor art. 361 din vechiul C. proc. civ. la situații neavute în vedere de această normă legală.

Mai mult, contrar alegațiilor recurentului-reclamant, obligația tribunalului arbitral de a motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns fiecărui argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare sau a unei apărări formulate ca probă. Altfel spus, deși arbitrii au obligația să motiveze soluția pronunțată cu privire la fiecare capăt de cerere, aceștia nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea sau, după caz, combaterea respectivelor petite principale sau accesorii.

Dimpotrivă, motivarea hotărârii arbitrale implică indicarea temeiurilor de fapt și de drept, expunerea analizei pe care arbitrii o fac, respectiv cercetarea în baza căreia își formează convingerea pentru adoptarea acelei soluții.

Or, astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii arbitrale atacate, apărările reclamantului au fost analizate, astfel că motivarea actului contestat cuprinde aspectele apreciate relevante în susținerea soluției, și anume argumentele esențiale pentru care anumite cereri ori apărări au fost apreciate a fi fondate sau, după caz, nefondate, putându-se astfel realiza controlul de legalitate în condițiile art. 364 din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 361 lit. e) din același act normativ, fiind respectate exigențele procesului echitabil.

În egală măsură, este de observat că nu echivalează cu lipsa motivării o motivare sintetică, concisă ori întemeiată pe alte dispoziții legale, clauze contractuale ori probe administrate decât pe cele pe care reclamantul le apreciază a-i fi favorabile.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că în urma verificării considerentelor sentinței ce face obiectul cauzei pendinte nu poate concluziona în sensul pretins de recurentul-reclamant, și anume că s-ar fi reținut nemotivarea hotărârii arbitrare, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu respectarea normelor legale incidente.

În fine, Înalta Curte reține că nu sunt fondate nici susținerile recurentului-reclamant referitoare la existența puterii de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 3475/03.09.2018 pronunțată într-o altă cauză, considerând acesta că soluția pronunțată în sentința de fond ce face obiectul cauzei pendinte este contradictorie și se impune a fi reformată.

Sub acest aspect este de observat că nu se poate reține puterea de lucru judecat a sentinței civile evocate, deoarece această soluție, deși definitivă, nu îi este favorabilă recurentului-reclamant. Astfel, prin decizia nr. 4365 din data de 30 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad împotriva sentinței civile nr. 3475 din 03 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind menținută, în consecință, hotărârea atacată.

Pentru considerentele expuse la pct. 7 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de modificare a hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul recurentului-reclamant și, în consecință, va menține hotărârea de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad împotriva sentinței civile nr. 5407 din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.