ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2022

Ședința publică din data de 29 martie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 10.06.2020, sub numărul x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "LL. Caragiale", pentru obligarea pârâtei la majorarea salariului de bază cu 15% începând cu data de 01.06.2017, în temeiul H.G. nr. 38/2017, și acordarea diferențelor salariale cuvenite ca urmare a majorării, de la data de 01.06.2017 până la data de 11.05.2019, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferențiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2016, majorat cu 15% în baza H.G. nr. 38/2017, pentru perioada 01.06.2017 - 31.12.2017 și acordarea diferențelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferențiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază majorat cu 15% potrivit pct. 1 din petit, pentru perioada 01.01.2018-11.05.2019 și acordarea diferențelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la recalcularea sporului diferențiat prin aplicarea procentului de 30% la salariul de bază pentru perioada 15.05.2019 - 30.01.2020 și acordarea diferențelor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală remuneratorie; obligarea pârâtei la calcularea și virarea impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii pentru diferențele salariale neachitate la zi; obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte salariul, vechimea în muncă și în specialitate, cu luarea în considerare a majorărilor salariale solicitate prin prezenta acțiune; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile din Codul muncii, Legea nr. 62/2011, Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 38/2017, C. civ., O.G. nr. 13/2011, Codul fiscal, H.G. nr. 905/2017 invocate în cuprinsul cererii.

Prin sentința civilă nr. 6899 din data de 02.12.2020, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei de obiect ca neîntemeiate. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. CARAGIALE", ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva acestei decizii, la data de 16 noiembrie 2021 a formulat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6.12.2021.

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 29 martie 2022, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât dă eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța de judecată fiind obligată să examineze căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Totodată, prin Legea nr. 76/2012 s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În cauză, prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale. Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele de excludere a căii de atac a recursului reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 din același cod.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, dar și de art. 457 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, ceea ce presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, prin urmare nu pot exercita decât căile de atac reglementate de lege.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4742 din 7 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2022.