ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015 din 19.03.2015, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad, anularea Hotărârii arbitrale nr. 16bis/22.09.2011 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, după rejudecarea cauzei, să se dispună anularea Raportului de control nr. x emis de Casa de Asigurări de Sănătate Arad - Serviciul Control Executare Silită.

Prin sentința nr. 2868 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea arbitrală nr. 16bis/22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Arad și a fost obligat Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad la implementarea și punerea în executare a măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x întocmit de Serviciul de Control și Executare Silită a Casei de Asigurări de Sănătate Arad.

Instanța reține că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul invocă motivele prev. de art. 40 lit. e), f) și f) din Decizia CNAS nr. 98/2004 (care sunt aceleași cu cele prev. de art. 364 g, h și i din vechiul C. proc. civ.) și anume: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele, dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire și hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

În ceea ce privește nemotivarea hotărârii, Curtea apreciază că motivul este neîntemeiat, întrucât Comisia de arbitraj a precizat motivele pentru care a admis acțiunea arbitrală și anume pentru că Spitalul Clinic Municipal Arad a furnizat servicii medicale spitalicești cu nerespectarea prevederilor legale, iar CAS Arad a decontat aceste servicii medicale spitalicești furnizate de pârâtă, în perioada 2007 - 2009, din bugetele aprobate pe anii respectivi, precizând și dispozițiile normative nerespectate din Ordinul Ministrului Sănătății și Președintelui CNAS nr. 1782/576/2006 și H.G. nr. 324/2008.

Se arată că, deși Comisia de arbitraj nu a făcut o analiză detaliată a aspectelor cauzei, prin redarea dispozițiilor normative care susțin legalitatea constatărilor din Raportul de control nr. x întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate Arad - Serviciul Control și Executare Silită, a fost îndeplinită cerința motivării hotărârii arbitrale.

Instanța de fond reține că este neîntemeiată și critica privind existența unor dispoziții în dispozitivul hotărârii care nu pot fi aduse la îndeplinire, întrucât aspectele invocate de reclamantă, legate de imposibilitatea sau consecințele negative pe care le-ar produce achitarea sumei respective de bani nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 364 lit. h) din vechiul C. proc. civ., pentru că plata unei sume de bani reprezintă o dispoziție ce poate fi adusă la îndeplinire.

Cu privire la susținerea că s-a împlinit termenul de prescripție a executării hotărârii arbitrale, ca aspect relevant atât pentru imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii, cât și pentru a dovedi încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri și a dispozițiilor imperative ale legii, instanța de fond reține că se referă la un aspect ulterior pronunțării hotărârii contestate, în timp ce motivele de anulare se apreciază față de momentul pronunțării hotărârii. Prin urmare, reține că prescripția executării hotărârii arbitrale nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii, ci este un aspect ce privește faza executării acestei hotărâri, putând fi invocat de reclamant pe calea contestației la executare, iar nu în prezenta procedură.

De asemenea, reține instanța de fond că nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii arbitrale nici nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, care nu privește legalitatea acestei hotărâri, ci reprezintă tot un aspect ulterior pronunțării hotărârii arbitrale contestate.

Instanța constata că reclamantul a invocat și încălcarea ordinii publice, bunelor moravuri și dispozițiilor imperative ale legii, prin faptul că a dispus obligarea la plată a unei unități sanitare desființate cu 3 luni anterior pronunțării hotărârii arbitrale, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a preluat în structura sa secțiile care au aparținut fostului Spital Clinic Municipal Arad, fără ca suma respectivă să apară în evidențele spitalului desființat. Critica reclamantului este apreciată de instanța de fond ca nefondată, întrucât în urma desființării Spitalului Clinic Municipal Arad și reorganizarii acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, dispusă prin H.G. nr. 359/2011, acesta din urmă a preluat toate drepturile și obligațiile spitalului desființat, inclusiv pe cele din contractele la care se referă Raportul de control nr. x emis de CAS Arad - Serviciul Control și Executare Silită.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând în drept disp. art. 304 pct. 7 și 9 din vechiul C. proc. civ. În principal, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță iar, în subsidiar, casarea cu reținerea cauzei și, pe fond, modificarea în tot a sentinței, cu consecința anulării Hotărârii arbitrale nr. 16 bis/22.09.2011 ca netemeinică și nelegală.

În susținerea cererii de recurs a arătat că primul motiv de recurs este acela al nejudecării fondului, nepronunțarea instanței asupra probelor prin care se tinde la dovedirea cauzelor de nulitate a hotărârii arbitrale atacate, motiv pentru care în cauză sunt incidente prevederile art. 312 alin. (3) și (5) din vechiul C. proc. civ.

În acțiunea arbitrală a solicitat a se efectua expertiză de specialitate - probă absolut necesară, justificată de caracterul de acțiune în pretenții a cererii CAS Arad și imperios utilă cauzei justificat de neexplicitarea în raportul de control a provenienței și calculul sumei de 1.835.554 RON solicitată spre restituire de CAS Arad.

Al doilea aspect care poate fi considerat ca o nejudecare a cauzei este acela că instanța nu s-a pronunțat, în realitate, pe niciunul dintre motivele de anulare invocate și nu a dat valoare nici criticilor aduse procedurii de arbitraj care este viciată deoarece în fața acestui tribunal arbitral nu s-a desfășurat niciun fel de arbitraj, ci s-au luat de "bune" cererile CAS Arad și s-au omis spre analizare apărările SCJU Arad.

Motivarea tribunalului arbitral este în realitate o nemotivare, deoarece nu arată ce anume SCJU Arad a încălcat, care sunt prevederile nerespectate, care sunt normele sancționatoare aplicabile în prezența încălcărilor constatate. Tribunalul arbitral putea analiza FOCG-urile la care face trimitere raportul de control dacă CAS Arad le-ar fi depus la dosar.

Al doilea motiv de casare este acela că hotărârea arbitrală este nemotivată, la fel cum este și sentința atacată, raportat la următoarele aspecte:

Raportul contestat se rezumă la o simplă înșiruire de FOCG-uri, fără să arate în concret care din valoarea din aceste FOCG-uri trebuie restituită.

Un FOCG cuprinde în corpul lui totalitatea operațiunilor medicale clinice spitalicești, de la primirea în UPU și până la externare.

Nu se știe ce anume nu s-a decontat din FOCG-urile criticate, totalitatea operațiunilor și manevrelor medicale sau doar unele dintre acestea, care sunt acelea și de ce s-au scos de la decontare.

Contractul de prestări servicii spitalicești al SCJU Arad cu CAS Arad este un contract limitat ca manevre spitalicești decontabile, motiv pentru care deși Spitalul prestează anumite servicii, acestea nu se decontează deoarece pe acel plafon gradul de satisfacere a prevederilor contractuale a fost atins (exemplu manevre invazive exploratorii = operație efectuată doar în scopul diagnosticării unei afecțiuni după epuizarea fără succes a celorlalte metode de diagnosticare), motiv pentru care acea operație nu se decontează.

FOCG-urile criticate posibil să nu fi fost cumva nedecontate deoarece depășeau plafonul. În acest caz, chiar dacă acestea ar fi nelegale, tot nu ar putea să atragă o restituire deoarece nu s-au primit bani de la CAS Arad pentru ele.

Deși prin întâmpinarea depusă la dosarul nr. x al tribunalului arbitral s-a făcut trimitere la imposibilitatea de operare a unei asemenea măsuri pentru că ar interveni nelegal în FOCG-ul pacientului, cu consecința modificării fără permisiune a diagnosticului, nici tribunalul arbitral, nici instanța de fond nu s-au preocupat de acest aspect, obligând astfel tacit recurenta să efectueze niște operațiuni interzise de lege pentru că măsurile dispuse de CAS Arad vizează tocmai aceste aspecte.

Diagnosticul poate fi modificat exclusiv de structurile medicale de control, adică Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătății, astfel ca demersul CAS Arad apare ca o verificare medicală a FOCG-urilor, lucru care îi depășeste atribuțiile.

CAS Arad nu are competențe și expertiza de a verifica și de a se pronunța asupra diagnosticelor puse pacienților de către medici, iar dacă are dubii cu privire la un diagnostic sau altul, are posibilitatea să sesizeze organele cu competență în această materie și nicidecum să anuleze FOCG-uri.

Validarea unui FOCG se poate face doar la data prezentării lui la plată și nu ulterior, cu ocazia unor controale de reprimare a medicilor.

Ultimul considerent invocat este acela al greșitei aplicări a normelor materiale și procesuale în materie.

În completarea și susținerea acțiunii în anulare a subliniat faptul că termenul imperativ de 30 de zile, stabilit de art. 363 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. pentru comunicarea hotărârii arbitrale, chiar dacă nu are sancțiune pentru nerespectare, atrage nulitatea hotărârii arbitrale, raportat la următoarele considerente:

Este inadmisibil ca la nivelul anilor 2010 o hotărâre judecătorească (căci acest caracter îl împrumută hotărârea arbitrală conform art. 363 alin. (3) din vechiul C. proc. civ.) să fie comunicată părților după 4 ani.

Este aproape de netăgăduit faptul că aceasta este lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., deoarece comunicarea actului de procedură s-a săvârșit cu încălcarea termenului prevăzut de lege. Vătămarea provocată de această încălcare este evidentă prin aceea că, pentru cazul ipotetic în care acțiunea se va respinge în fond, reclamantul este în imposibilitate de a da curs măsurilor dispuse prin raportul CJAS, deoarece acțiunea în regres împotriva persoanelor vinovate indicate la punctele 1, 2, 3, din Raportul x/08.03.2010 este, în principiu, prescrisă.

Pe de altă parte, vătămarea este și de viitor, prin aceea că este practic imposibil ca reclamantul să poată fi obligat in anul 2015 la plata sumelor de bani "datorate", reactualizate cu dobânzi sau penalități, sume ce se vor aplica datoriei de bază, dar care nu sunt datorate din cauza refuzului de plată al SCJU Arad, ci datorită tergiversării extraordinare în judecarea cauzei arbitrale.

Mai mult, redactarea ori comunicarea cu mare întârziere a unei sentințe care vizează măsuri și sume de recuperat ce trebuie de urgență lămurite fiind vorba de bugetul Spitalului, are consecință directă asupra prelungirii în timp a procedurii judiciare, conducând la premisele încălcării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Critica vine să completeze disp. art. 364 din vechiul C. proc. civ. cu disp. art. 105 vechiul C. proc. civ., prin aceea că hotărârea, în sinea ei, poate că nu atrage aplicabilitatea literei i) ca efect al analizării dispozitivului din acest punct de vedere, dar atrage nulitatea ca urmare a efectelor prejudiciabile evidente ale unei asemenea comunicări.

Referitor la incidența art. 364 lit. i) din vechiul C. proc. civ., susține că aceasta este dată fără să conțină o motivare pertinentă în sensul celor necesare unei hotărâri judecătorești, astfel:

Aceasta nu reține în considerente faptele pentru care s-a redactat raportul de control, analiza acestora (separat de criticile reclamantului), analiza acestor critici și motivele pentru care au fost înlăturate, analiza apărărilor Casei Județene de Sănătate și motivele pentru care acestea sunt pertinente, toate acestea în contextul în care criticile necesitau un răspuns specific și explicit, fiind vorba de o materie vastă și cu elemente de drept ce exced materiei normale, activitatea medicală și evidențierea acesteia în actele specifice profesiei ghidându-se după norme extrem de speciale.

Consideră că în cauză sunt incidente disp. art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ. și apreciază că judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantului, nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.

Chiar dacă a achiesat întrutotul la concluziile raportului de expertiză contabilă ordonat în cauză, instanța de fond nu era dispensată de obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de reclamantă actelor administrativ fiscale contestate.

Or, prin omisiunea primei instanțe de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamant prin acțiunea în contencios administrativ - motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil. Concluziile Comisiei de arbitraj sunt aproape străine de dosarul de față și anume se înșiruie o serie de acte normative copiindu-se din cuprinsul acestora articole întregi, dar niciunde în considerentele hotărârii nu apare vreo motivare din cea cerută de art. 361 lit. e) din vechiul C. proc. civ., adică de ce acuzele CJAS Arad sunt pertinenete și de ce apărările SCJU Arad sunt înlăturate.

Comisia de arbitraj respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad pentru niște motive care, suprinzător, ar fi condus la admiterea acestei excepții. Se arată că, deși chematul în judecată este Spitalul Municipal Arad - și nu a văzut în cadrul dosarului de arbitraj vreo precizare de acțiune privind chemarea în judecată a Spitalului Județean Arad - soluția care se pronunță este una față de Spitalul Județean Arad, în condițiile în care procesul cu acesta nu poate fi dovedit printr-o clauză de arbitraj care să permită CJAS Arad să împrocesueze în cauză această unitate.

Clauza compromisorie trebuie să fie expresă și nu subînțeleasă, iar faptul că SCJU Arad a preluat patrimoniul SCM Arad nu înseamnă că a preluat și obligația acestuia din urmă de a se ralia unei clauze compromisorii, mai ales că pentru anul verificat contractul cadru a fost încheiat.

Cum între SCJU Arad și CJAS Arad nu există o clauză compromisorie de stabilire a competenței de soluționare a litigiului pe calea arbitrajului și această clauză nu se poate prelua din vechiul contract, este incident art. 364 lit. b) din vechiul C. proc. civ.

Faptul că fostul manager al Spitalului Municipal Arad a fost și managerul Spitalului Județean Arad pe durata procesului nu are niciun fel de însemnătate cu privire la angajarea sau neangajarea clauzei compromisorii, fiind o alegație nejuridică. Clauza compromisorie nu poate fi transmisă, ci trebuie să fie asumată expres, fiind evident că prezentul proces nu trebuia să fie declinat tribunalului arbitral, ci trebuia să fie judecat de instanțele de drept comun.

Instanța competentă era, conform art. 342 din vechiul C. proc. civ., Tribunalul București sau Tribunalul Arad, deoarece dacă instanța de fond care va judeca acțiunea în anulare va constata că litigiul este unul civil și nu arbitral, atunci se impune analiza competenței materiale și teritoriale.

Deși art. 365, cu aplicarea art. 366 din vechiul C. proc. civ. stabilește ca instanță de fond pentru acțiunea în anulare instanța superioară celei de fond, așa cum este cea de la art. 342 din vechiul C. proc. civ., odată cu reținerea cauzei spre judecare, se impune analizarea competențelor după valoare și după teritoriu, o alegere a instanței necompetente teritorial se poate face doar de părți, nu și de textul legal.

Prezenta cauză (pe lângă celelalte motive de nulitate invocate) ar trebui admisă pe lipsa clauzei compromisorii, moment în care tribunalul arbitral nefiind legal sesizat nu atrage, în lipsa nelegalei sesizări, o sesizare legală a Curții de Apel București, ci constatându-se că acesta a soluționat cauza în lipsa unei convenții arbitrale, în detrimentul Tribunalului Arad, cauza ar trebui să fie deferită spre competentă judecare acestui tribunal.

În caz contrar, deși norma specială prevăzută la art. 365 din vechiul C. proc. civ. stabilește că instanța de fond a acțiunii în anulare se transformă în instanța de fond a cauzei în sine, în speță nu avem condiția prevăzută de art. 366 din vechiul C. proc. civ., deoarece nu exista o convenție arbitrală pentru a se putea da greutate art. 366 teza I din vechiul C. proc. civ.

Se mai arată în cererea de recurs că hotărârea arbitrală este lovită de nulitate și pentru lipsa elementelor cerute de art. 361 lit. a), lipsă sancționată cu anularea hotărârii arbitrale, conform art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ.

Niciunde în cuprinsul acestei hotărâri nu se indică locul pronunțării - lucru asupra căruia instanța de fond a uitat să se pronunțe - caz de nulitate a hotărârii arbitrale.

Un alt motiv de anulare este acela al încălcării disp. art. 360

1

din vechiul C. proc. civ. și ale art. 29 alin. (2) din Regulamentul Comisiei, prin aceea că sentința a fost pronunțată la interval de o lună de la judecarea cauzei.

Cum ambele articole prevăd același termen, de maxim 21 de zile pentru amânarea pronunțării, și cum judecarea în fond a fost la data de 22.08.2011, iar pronunțarea a fost dată la 22.09.2011, este evident că soluția este dată cu încălcarea celor două articole, prin depășirea termenului maxim de 21 de zile cu cât se putea prelungi pronunțarea în cauză.

Văzând și lipsa din cuprinsul hotărârii a datei de redactare se pune întrebarea ce anume din prevederile art. 361 și 364 din vechiul C. proc. civ. a respectat Comisia de Arbitraj.

Un ultim motiv de nulitate invocat vizează data sentinței care arată, la pagina 8, că dezbaterile în fond au avut loc în ședința din data de 22.09.2011, când Comisia, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2011 când a constatat următoarele: (…).

Este evident că nu este vorba despre o greșeală materială, ci despre un motiv de nulitate prin aceea că sentința nu conține data la care a fost pronunțată, așa cum prevede art. 361 lit. a) din vechiul C. proc. civ., element ignorat de instanța de fond.

Intimata Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Arad a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că pentru critica legalității hotărârii privind soluționarea acțiunii în anulare trebuie avut în vedere, cu prioritate, dacă soluția instanței respectă sau nu prevederile art. 364 din vechiul C. proc. civ., în ceea ce privește motivele exprese pentru care hotărârea arbitrală putea fi desființată.

Argumentele expuse în acțiunea în anulare nu au putut conduce la identificarea vreunuia dintre motivele enumerate în art. 364 din vechiul C. proc. civ., situație în care hotărârea de respingere a acțiunii este una întemeiată.

Dacă, potrivit motivelor invocate în acțiunea în anulare și probelor administrate, instanța nu a găsit motive de anulare a hotărârii arbitrale, atunci nu se putea pune problema judecării pe fond a litigiului, iar evaluarea pertinenței și utilității probelor propuse (inclusiv expertiza financiar-contabilă) era lipsită de interes.

Recurentul invocă nejudecarea fondului, deși în recurs ar trebui să se refere la unul sau mai multe dintre motivele de nelegalitate enumerate la art. 304 din vechiul C. proc. civ. Or, faptul că instanța investită să soluționeze acțiunea în anulare a considerat că, prin motivele invocate, recurentul nu a putut susține și dovedi existența unui motiv de anulare a hotărârii arbitrale, dintre cele prevăzute la art. 364 C. proc. civ. nu constituie motiv de recurs.

Expertiza financiar-contabilă nu se justifică, întrucât calculul sumelor încasate necuvenit era și este la îndemâna spitalului, tocmai pentru că acesta se bazează pe documente puse la dispoziție de recurent pe perioada controlului, iar în raportul de control au fost menționate sume expres determinate potrivit relației contractuale dintre spital și firma de audit S.C. A. S.A. Târgu Mureș. Aceste sume sunt nu doar determinate, dar au fost și acceptate de ambele părți contractuale, conform algoritmului de calcul stabilit de comun acord, ca fiind 10% din plus-valoarea obținută prin modificările sugerate de firma de audit și implementate de spital în activitatea concretă.

Or, în documentația întocmită cu prilejul controlului efectuat au fost evidențiate toate aceste sume, detaliate pe luni, aferente perioadei celor 3 ani vizați de control (2007, 2008, 2009).

Spitalul consideră întreaga sumă de 1.835.554 RON ca fiind cuvenită, motivând că diferențele de valoare prin modificările de codificare sunt justificate, ceea ce demonstrează că nu a recunoscut nicio deficiență dintre cele semnalate, deși toate acele modificări ulterioare operate în FOCG constituiau încălcări flagrante ale dispozițiilor legale.

Referirea recurentului la Ordinul CNAS 178/2008 și la faptul că acesta ar fi constituit, în mod nejustificat, temei al sancționării sale este inexactă. Acest ordin reglementa procedurile de lucru ale structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind firesc ca la momentul controlului acesta să fie invocat, întrucât era în vigoare și se impunea respectarea acestuia.

Însă, sancțiunea privind recuperarea sumelor stabilite de control ca fiind încasate necuvenit a fost o consecință a aplicării prevederilor legale și contractuale, dată fiind calitatea de parte contractantă și semnatar al acestor contracte.

Recurentul a avut în vedere, de la începutul litigiului, suma stabilită prin control ca fiind încasată necuvenit și nu a contestat corectitudinea stabilirii acesteia, întrucât calculul s-a efectuat de echipa de control tocmai pe baza datelor puse la dispoziție de spital, corespunzător documentației întocmite în conformitate cu clauzele contractelor de prestări servicii nr. : 157/2007, 150/2008, 76/2009 încheiate între spitalul recurent și S.C. A. Târgu Mureș.

Recurentul se raportează la procedura de arbitraj și nu la motivele de anulare a hotărârii arbitrale, prevăzute la art. 364 din vechiul C. proc. civ.

Soluționarea acțiunii în anulare s-a realizat corect, cu respectarea cadrului legal aplicabil pentru această cale de atac a hotărârii arbitrale, iar motivația recursului duce la concluzia că nemulțumirea recurentului este direcționată indirect asupra caracterului expres și limitativ al motivelor care pot duce la desființarea hotărârii arbitrale.

Critica soluției pronunțate de instanță este nejustificată dat fiind faptul că, din motivarea acesteia, rezultă în mod evident că opinia instanței s-a întemeiat atât pe o evaluare corectă a speței, din perspectiva probatoriului administrat și a legislației aferente, cât și pe o analiză a criticilor formulate de reclamant, în corelație cu apărările pe care le-a susținut în calitate de pârâtă.

Ca atare, dacă instanța, în urma verificării hotărârii arbitrale, a constatat că aceasta este motivată, în principal datorită faptului că spitalul nu a contestat în mod concret nici starea de fapt reținută de echipa de control și nici aplicabilitatea dispozițiilor legale reținute în considerentele hotărârii de către Comisia Centrală de Arbitraj, analiza sintactică a frazei de către recurent este lipsită de relevanță.

Precizeaza intimata că în cuprinsul actului de control se face referire la "creșterea artificială" (nereală) a valorii de decontare, prin modificarea codificării, de unde rezultă în mod evident că se vorbește despre sumele suplimentare decontate reprezentând creșterea nejustificată a valorii de decontare a serviciilor medicale.

În discuție sunt, conform tematicii de control, doar serviciile medicale contractate, raportate și decontate de CAS Arad, nicidecum servicii medicale efectuate în afara limitelor contractului privind furnizarea de servicii medicale spitalicești încheiat între părți, așa cum susține nejustificat recurentul.

Având în vedere că starea de fapt reținută în actele de control nu a fost niciodată contestată, intimata consideră ca lipsită de orice temei de fapt și de drept critica adusă modului de calcul al sumei încasate necuvenit, cu atât mai mult cu cât calculul nu a fost contestat în fond de recurent nici în adresa la care a făcut referire și nici în cadrul acțiunii formulate în instanță.

În perioada controlului și în termenul stabilit pentru formularea de obiecțiuni față de procesul-verbal, recurentul nu a contestat starea de fapt reținută și nici cuantificarea sumei apreciate ca fiind încasată necuvenit, prin procedura de modificare ulterioară a datelor consemnate inițial în foile de observație (FOCG) de medicii care aveau competența și atribuțiile în acest sens. Or, acest aspect al "corectării", al modificării datelor consemnate în foile de observație nu a fost nicicând contestată.

Se mai arată în întampinare că "decontarea" (plata) are ca obiect serviciile medicale și nu FOCG, "validarea" are ca obiect serviciile medicale, iar plata se face în baza facturii și a desfășurătoarelor privind activitatea și nu în baza prezentării la plată a FOCG, cum eronat susține recurentul. Este de menționat și încercarea de inducere în derizoriu a concluziilor echipei de control, prin invocarea unei situații ipotetice total imposibile, privind eventuale acte derivând din situația medicală a pacienților, pentru care foile de observație au fost alterate de personalul medical al reclamantului, în scopul creșterii valorii de decontare a serviciului medical.

Nu există nicio identitate între codurile de diagnostic și codurile de indemnizații pentru concediile medicale acordate pentru perioada spitalizării și la externare pentru pacienții respectivi, astfel încât niciun "pericol" dintre cele anticipate de recurent nu ar putea să se materializeze.

Membrii echipei de control nu au evaluat diagnosticele medicale și nici nu au stabilit un diagnostic "corect" din perspectiva acțiunii de control, ci au formulat doar constatări faptice, de ordin tehnic, privind procedurile urmate de o parte din personalul recurentului, "acea parte care a acceptat recomandările firmei de audit în ceea ce privește rentabilizarea raportării serviciilor medicale, prin efectuarea de modificări ale foilor de observație, ulterior datei de întocmire a acestora.

În niciunul dintre cazurile în care s-au operat modificări ulterioare nu s-a determinat o valoare mai mică decât cea inițială, astfel încât este evident că sugestiile și indicațiile formulate de firma de audit se limitează la aspectul cantitativ, valoric și profitabil pentru părțile contractante și nu are nicio legătură cu o abordare medicală.

În baza acestei colaborări, reciproc avantajoase din punct de vedere financiar, datele colectate în format electronic din cuprinsul FOCG erau transmise către acest prestator de servicii care, în urma analizei acestora formula recomandările de "corecție", "modificare" sau "completare" a datelor comunicate, în sensul creșterii valorii de decontare/caz.

Aceste recomandări erau analizate, iar în urma aprobării lor de către spital se efectuau modificările în fișiere, datele astfel modificate fiind apoi transmise la Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar (S.N.S.P.M.S.).

Această procedură reprezintă cel puțin o eludare a dispozițiilor art. 6, art. 7, art. 8 și art. 9 ale Ordinului M.S.P./C.N.A.S. nr. 1782/576/20061, în sensul că, prin modificarea datelor colectate în format electronic din datele cuprinse în FOCG, se modifică automat și setul minim de date la nivel de pacient, aferent spitalizării continue (SMDPC), ceea ce înseamnă că spitalul nu respectă obligația de a transmite corect aceste date către S.N.S.P.M.S.

Argumentele referitoare la comunicarea hotărârii arbitrate sunt lipsite de relevanță juridică în raport cu specificul acțiunii în anulare și cu motivele exprese prevăzute la art. 364 din vechiul C. proc. civ., pentru care aceasta poate fi admisă.

Argumentul recurentului potrivit căruia, deși SCJU Arad a preluat prin efectul legii patrimoniul SCM Arad (ceea ce includea și contractele aflate în derulare) nu înseamnă că a preluat și obligația de a se "ralia unei clauze compromisorii", este lipsit de orice temei câtă vreme în toată perioada derulării relațiilor contractuale stabilite între CAS Arad și cele două spitale (unificate la un moment dat), aceste relații au fost și sunt supuse aceleiași reglementări legale care, pentru toate categoriile de furnizori (spitale, medici, farmacii, etc.) prevăd clauza referitoare la competența de soluționare a litigiilor dintre părți de către Comisia de Arbitraj.

Introducerea recurentului în cauză, în calitate de pârât, s-a realizat cu adresa nr. x/2011, depusă pentru termenul din 01.09.2011, ca răspuns la întâmpinarea inițială a spitalului față de cererea de arbitrare ce a făcut obiectul dos. 7/2011 pe rolul Comisiei de Arbitraj.

Potrivit disp. art. 364 din vechiul C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată pentru unul dintre motivele enumerate la lit. a-i), iar motivul prevăzut la lit. g) a acestui articol se referă la un cumul de elemente și nu la un singur element, respectiv "locul pronunțării".

Se mai sustine ca este vorba despre o simplă eroare materială, aceea privind mențiunea, pe aceeași primă pagină a hotărârii, a datei ședinței ca fiind 22.09.2011 în titlu și 22.08.2011 în considerente, cu toate că aceeași dată de 22.09.2011 este menționată și în dispozitivul hotărârii, cu referire la momentul când au avut loc dezbaterile în fond.

Având în vedere amânarea pronunțării pentru data de 13.10.2011, se constata că atât data de 22.09.2011, cât și data de 13.10.2011 sunt zile de joi, la fel ca și termenul stabilit pentru data de 01.09.2011, ceea ce conduce la ideea întrunirii Comisiei de arbitraj în zilele de joi ale săptămânii, un argument în plus pentru a constata că data de 22.08.2011, care în calendar este o zi de luni, nu reprezintă decât o simplă eroare materială privind luna calendaristică.

În sentință este evidențiată atât data la care au avut loc dezbaterile în fond - 22.09.2011, cât și data pentru care s-a amânat pronunțarea - 13.10.2011, ceea ce în mod evident conduce la concluzia că hotărârea arbitrală nu poate fi anulată pentru motivul prevăzut la art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 304

1

din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, doar pentru unele dintre criticile formulate, după cum urmeaza:

În susținerea prezentei acțiuni reclamantul a precizat că Raportul de control privind Spitalul Clinic Municipal Arad nr. 52/0803/2010 (nr. de înregistrare x/05.07.2010) emis de Casa de Asigurări de Sănătate - Serviciul Control și Executare Silită a fost întocmit ca urmare a verificării serviciilor medicale efectuate de către spital în perioada 2007-2008-2009, în baza contractelor de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 714/30.01.2007, nr. 714/10.04.2008 și nr. 714/29.04.2009, încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate Arad pentru anii 2007, 2008 și 2009.

Împotriva acestui raport, Spitalul Clinic Municipal Arad a formulat obiecțiuni, urmare cărora CAS Arad a promovat, la data de 12.05.2011, cerere de arbitrare adresată Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cererea formând obiectul dosarului nr. x.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 16bis/22.09.2011 emisă de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost admisă cererea de arbitrare formulată de CAS Arad și a fost obligat Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad la implementarea și punerea în executare a măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x.

Reclamantul a promovat prezenta acțiune solicitând anularea hotărârii arbitrale pentru motivele prevăzute la lit. e), f) și g ale art. 40 din Decizia nr. CNAS nr. 98/2004, respectiv: hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire și hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Conform art. 35 din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, hotărârea arbitrală va fi comunicată părților în cel mult 30 de zile de la data pronunțării ei. Hotărârea arbitrală nr. 16 bis/22.09.2011 a fost comunicată Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad în data de 23.02.2015, după aproximativ 3,5 ani de la data pronunțării, ceea ce încalcă ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii.

A sustinut, de asemenea, că Hotărârea arbitrală nr. 16 bis/2011 nu cuprinde motivele care au dus la respingerea cererii de arbitrare. În cuprinsul hotărârii, Comisia de Arbitraj a redat texte dintr-o serie de acte normative cu aplicare în perioada în care a avut loc controlul, fără a specifica faptele săvârșite de spital, care conduc la concluzia că acesta a furnizat servicii medicale spitalicești cu nerespectarea prevederilor legale, iar reclamanta CAS Arad a decontat aceste servicii medicale. Nu au fost analizate argumentele aduse de spital și nici nu sunt specificate faptele prin care spitalul ar fi încălcat prevederile actelor normative redate în hotărârea arbitrală.

Hotărârea arbitrală nu este motivată sub aspectul înlăturării probelor administrate de către spital în susținerea cererii depuse și nu cuprinde temeiurile de drept care au stat la baza obligării spitalului la plata sumelor cuprinse în hotărârea a cărei anulare se solicită.

Suma ce face obiectul raportului de control reprezintă contravaloarea unor servicii medicale prestate, raportate corect, confirmate și validate de Școala Naționala de Sănătate Publică și Management Sanitar conform Ordinului nr. 1.782/2006 (actualizat) privind înregistrarea și raportarea statistică a pacienților care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă și spitalizare de zi .

Prin argumentația CJAS Arad se presupune că orice Foaie de observație este perfectă și că nu conține greșeli/omisiuni, ceea ce în practică nu se întamplă la spitalele din țară. Sistemul de DRG a fost introdus în anii 2007-2008 fiind, la data efectuării controlului, în faza de început, motiv pentru care la toate spitalele, fie publice sau private, raportările conțineau greșeli, erori, lipsuri, omisiuni.

Dispozițiile hotărârii arbitrale nu pot fi duse la îndeplinire pentru următoarele considerente: pe de o parte, contractele încheiate cu Casa de Asigurări de Sanatate Arad au avut ca obiect servicii medicale prestate în anii 2007, 2008 și 2009, cu implicații asupra bugetului spitalului pe anii respectivi; pe de altă parte, nu se poate diminua contravaloarea serviciilor medicale prestate de spital în baza contractului de furnizare servicii medicale pe anul 2015, pentru servicii prestate în urmă cu mai mult de 7-8 ani și constatate in anul 2010 .

Un alt motiv pentru care hotărârea arbitrală nu se poate duce la îndeplinire este acela că la data la care a fost comunicată, respectiv 23.02.2015, era împlinit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut la art. 2517 din C. civ. Conform art. 36 din Regulamentul anterior menționat, coroborat cu disp. art. 634 din vechiul C. proc. civ., hotărârea arbitrală este definitiva și obligatorie de la data pronunțării. În conformitate cu prevederile art. 705 din vechiul C. proc. civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive, în speță de la data pronunțării. Consideră reclamantul că termenul de prescripție s-a împlinit în termen de 3 ani de la pronunțarea hotărârii arbitrale, adică la data de 13.10.2014. Comunicarea s-a făcut după trecerea unei perioade de peste 4 luni de la data la care termenul de punere în executare al hotărârii era prescris.

De asemenea, hotărârea arbitrală contravine ordinii publice, bunelor moravuri și dispozițiilor imperative ale legii, întrucât dispune obligarea la plată a unei unități sanitare desființate în luna iunie 2011, cu 3 luni anterior, pronunțării hotărârii arbitrale. Spitalul Clinic Județean de Urgenta Arad a preluat în structura sa, conform H.G. nr. 359/2011, secțiile care au aparținut fostului Spital Clinic Municipal Arad (desființat și reorganizat ca unitate fără personalitate juridică în structura Spitalului Județean Arad), iar în ceea ce privește patrimoniul acestuia compus din activ și pasiv, precizează că suma ce face obiectul prezentului dosar nu a figurat niciodată in evidențele spitalului desființat. Apreciază că în aceste condiții este abuzivă obligarea Spitalului Județean de Urgență Arad de a plăti o sumă de bani în baza unor contracte în care nu a fost parte semnatară și care nu au fost și nu îi sunt opozabile. Pe langă faptul că punerea în executare a acestei hotărâri arbitrale ar contraveni dispozițiilor imperative ale legii, obligarea Spitalului Clinic Județean de Urgenta Arad la plata sumei în discuție ar afecta bugetul spitalului, cu repercusiuni directe asupra calității actului medical.

Pe fondul cauzei solicită anularea măsurilor dispuse în raportul de control pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinările formulate în cauză.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în anulare.

Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat noi motive de nulitate a hotărârii arbitrale și anume:

Clauza compromisorie trebuie să fie expresă și nu subînțeleasă, iar faptul că SCJU Arad a preluat patrimoniul SCM Arad nu înseamnă că a preluat și obligația acestuia din urmă de a se ralia unei clauze compromisorii, mai ales că pentru anul verificat contractul cadru a fost încheiat.

Cum între SCJU Arad și CJAS Arad nu există o clauză compromisorie de stabilire a competenței de soluționare a litigiului pe calea arbitrajului și această clauză nu se poate prelua din vechiul contract, suntem în prezența aplicabilității art. 364 lit. b) din vechiul C. proc. civ.

Faptul că fostul manager al Spitalului Municipal Arad a fost și managerul Spitalului Județean Arad pe durata procesului nu are niciun fel de însemnătate cu privire la angajarea sau neangajarea clauzei compromisorii, fiind o alegație nejuridică. Clauza compromisorie nu poate fi transmisă, ci trebuie să fie asumată expres, fiind evident că prezentul proces nu trebuia să fie declinat tribunalului arbitral, ci trebuia să fie judecat de instanțele de drept comun.

Instanța competentă era, conform art. 342 din vechiul C. proc. civ., Tribunalul București sau Tribunalul Arad, deoarece dacă instanța de fond care va judeca acțiunea în anulare va constata că litigiul este unul civil și nu arbitral, atunci se impune analiza competenței materiale și teritoriale.

Deși art. 365, cu aplicarea art. 366 din vechiul C. proc. civ. stabilește ca instanță de fond pentru acțiunea în anulare instanța superioară celei de fond, așa cum este cea de la art. 342 vechiul C. proc. civ., odată cu reținerea cauzei spre judecare, se impune analizarea competențelor după valoare și după teritoriu, o alegere a instanței necompetente teritorial se poate face doar de părți și nu și de textul legal.

Prezenta cauză de principiu (pe lângă celelalte motive de nulitate invocate) ar trebui admisă pe lipsa clauzei compromisorii, moment în care tribunalul arbitral nefiind legal sesizat nu atrage în lipsa nelegalei sesizări o sesizare legală a Curții de Apel București, ci constatându-se că acesta a soluționat cauza în lipsa unei convenții arbitrale, în detrimentul Tribunalului Arad, cauza ar trebui să fie deferită spre competentă judecare acestui tribunal.

În caz contrar, deși norma specială prevăzută la art. 365 din vechiul C. proc. civ. stabilește că instanța de fond a acțiunii în anulare se transformă în instanța de fond a cauzei în sine, în prezenta cauză nu avem condiția prevăzută de art. 366 din vechiul C. proc. civ., deoarece nu există o convenție arbitrală pentru a se putea da greutate art. 366 teza I din vechiul C. proc. civ.

Se mai arată în răspunsul la întâmpinare că hotărârea arbitrală este lovită de nulitate și pentru lipsa elementelor cerute de art. 361 lit. a), lipsă sancționată cu anularea hotărârii arbitrale, conform art. 364 lit. g) din vechiul C. proc. civ.

Niciunde în cuprinsul acestei hotărâri nu se indică locul pronunțării - caz de nulitate a hotărârii arbitrale.

Un alt motiv de anulare este acela al încălcării prevederilor art. 360

1

din vechiul C. proc. civ. și ale art. 29 alin. (2) din Regulamentul Comisiei, prin aceea că sentința a fost pronunțată la interval de o lună de la judecarea cauzei.

Cum ambele articole prevăd același termen, de maxim 21 de zile pentru amânarea pronunțării, și cum judecarea în fond a fost la 22.08.2011, iar pronunțarea a fost dată la 22.09.2011, este evident că soluția este dată cu încălcarea celor două articole, prin depășirea termenului maxim de 21 de zile cu cât se putea prelungi pronunțarea în cauză.

Văzând, de asemenea, și lipsa din cuprinsul hotărârii a datei de redactare a acesteia se pune întrebarea ce anume din prevederile art. 361 și 364 din vechiul C. proc. civ. a respectat Comisia de Arbitraj.

Se mai invocă împrejurarea că hotărârea omite a preciza care dintre prevederile legale enumerate au fost încălcate de reclamant, care sunt considerentele pentru care a fost admisă cererea și cele pentru care au fost înlăturate apărările acestuia.

Totodată, nu s-a ținut cont la pronunțarea soluției de normele imperative care guverneaza judecarea cauzei arbitrale și nici de cele materiale care guvernează materia dedusă judecății.

În lipsa unei expertize de specialitate, o soluție nu poate fi pronunțată deoarece verificarea tuturor FCOG-urilor implicate în constatările raportului trebuiau depuse de reclamanta CJAS Arad și în prezența contestării evidente, asupra lor trebuia să se aplece o comisie de specialitate, de experți.

Instanța de fond a respins acțiunea, ca nefondată, pentru considerentele menționate la pct. I. 2 din prezenta decizie.

Înalta Curte reține că instanța de fond a analizat numai o parte din motivele de nulitate invocate de recurentul reclamant, respectiv pe cele referitoare la: nemotivarea hotărârii arbitrale, existența unor dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire, termenul de prescripție a executării hotărârii arbitrale - dacă poate fi examinat în cadrul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale -, nerespectarea termenului de comunicare a hotărârii arbitrale, desființarea Spitalului Clinic Municipal Arad și soluționarea litigiului în contradictoriu cu Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.

Astfel, este vădit nefondată susținerea recurentului potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în realitate pe niciunul dintre motivele de anulare invocate în acțiune.

Înalta Curte constată ca în mod corect prima instanță a considerat că nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii arbitrale nerespectarea termenului de comunicare a acesteia, întrucât această nerespectare nu privește legalitatea hotărârii în discuție, ci constituie un aspect ulterior pronunțării hotărârii arbitrale contestate.

Or, este binecunoscut faptul că nulitatea poate avea doar cauze anterioare sau concomitente pronunțării hotărârii, astfel încât acest motiv invocat de recurentul reclamant nu constituie un motiv de nulitate a hotărării arbitrale.

De asemenea, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nici prescripția executării hotărârii arbitrale nu reprezintă o cauză de anulare a hotărârii, ci vizează faza executării acestei hotărâri, putând fi invocat de reclamant pe calea contestației la executare, iar nu în prezenta acțiune prin care se solicită anularea hotărârii arbitrale.

În considerentele sentinței recurate nu se face însă nicio referire la depunerea răspunsului la întâmpinare prin care reclamantul a invocat motivele de nulitate anterior menționate și acestea nu au fost examinate de către prima instanță.

Referitor la critica potrivit căreia s-a dispus obligarea la plată a unei unități sanitare desființate cu 3 luni anterior pronunțării hotărârii arbitrale, iar Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a preluat în structura sa secțiile care au aparținut fostului Spital Clinic Municipal Arad, fără ca suma respectivă să apară în evidențele spitalului desființat, instanța de fond a apreciat-o ca nefondată, întrucât în urma desființării Spitalului Clinic Municipal Arad și reorganizarii acestuia ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, dispusă prin H.G. nr. 359/2011, acesta din urmă a preluat toate drepturile și obligațiile spitalului desființat, inclusiv cele din contractele la care se referă Raportul de control nr. x emis de CAS Arad - Serviciul Control și Executare Silită.

Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentului reclamant că nu a văzut în cadrul dosarului de arbitraj vreo precizare de acțiune privind chemarea în judecată a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, având în vedere că la dosar este depus răspunsul la întâmpinare prin care reclamanta CAS Arad solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, ca entitate juridică ce a preluat, în condițiile legii, patrimoniul unității sanitare pârâte.

Cererea a fost motivată prin aceea că deficiențele au fost constatate în decursul activității desfășurate în perioada ianuarie- octombrie 2008, respectiv martie- septembrie 2009 de Spitalul Clinic Municipal Arad, iar rezultatul financiar al acestora se reflectă în situațiile patrimoniale întocmite de pârât și care fac obiectul protocolului de predare-primire întocmit în condițiile art. 4 din H.G. nr. 359/2011.

Prima instanță s-a pronunțat în sensul reținerii calității procesuale a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, dar numai prin prisma reorganizării Spitalului Clinic Municipal Arad ca structură fără personalitate juridică în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad, fără să examineze și susținerea privind greșita citare în cauză a acestui spital în lipsa unei clauze compromisorii exprese între acesta și CAS Arad, susținere care se regăsește în răspunsul la întâmpinare.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță - care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența - astfel că neanalizarea motivelor de fapt și de drept invocate de părți echivalează practic cu nesoluționarea procesului, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, motive ce necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

În aceste condiții, prin neanalizarea tuturor argumentelor invocate în sustinerea cererii de anulare a hotărârii arbitrale, recurentului reclamant i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 din vechiul C. proc. civ. care vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevazute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).

Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, altele decât cele prevăzute la pct. 1- 4, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, care nu au fost analizate la prima judecată a cau