ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3026/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 04.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., prin reprezentant legal, Sindicatul Național "Forța Legii", în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/19.10.2021.

Prin sentința nr. 14/2022 din 18 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. prin reprezentant legal Sindicatul Național "Forța Legii" împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurentul - reclamant a susținut că instanța de fond a încălcat regulile de procedură impuse de art. 22 C. proc. civ., cu privire la rolul judecătorului în aflarea adevărului. Astfel, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a apărării recurentului-reclamant, așa cum impun dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, nefăcând trimitere la motivele invocate de recurentul-reclamant prin contestația formulată, iar în ceea ce privește actele depuse la dosar, instanța le-a dat o interpretare eronată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că recurentul-reclamant ar fi încălcat regimul juridic al conflictului de interese, prevăzut de dispozițiile art. 70 și 79 din Legea nr. 161/2003, considerând că recurentul ar fi încălcat în mod cumulativ cele două condiții prevăzute de dispozițiile conflictului de interese, respectiv: existența unei decizii luată în exercitarea funcției publice și existența unui interes patrimonial al funcționarului public, al soțului acestuia ori al rudelor sale de gradul I, de natură a influența deciziile pe care trebuia să le ia în exercitarea funcției publice.

În ceea ce privește prima condiție, recurentul-reclamant a susținut că, în cadrul funcției publice exercitate, nu a luat decizia transformării postului soției sale, acesta doar semnând pentru legalitate rapoarte și referate prealabile actului administrativ de promovare.

Mai mult decât atât, recurentul-reclamant nu a avut calitatea de ordonator principal de credite, această calitate aparținând Primarului comunei Sălcuța, care a inițiat proiectul de hotărâre pentru aprobarea modificării statutului de funcții al Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Sălcuța, prin care se propunea transformarea postului soției recurentului, din funcție contractuală în funcție publică de execuție, motiv pentru care recurentul nu a deținut și nu și-a arogat competența de numire în funcție publică a soției sale, acesta doar semnând pentru legalitate acte administrative prealabile.

Cât privește cea de-a doua condiție, referitoare la existența unui folos patrimonial al soției sale, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că soția recurentului ar fi obținut un folos patrimonial, pe motiv că salariul acesteia ar fi fost mai mare raportat la încadrarea pe un post superior celui deținut anterior.

Prin transformarea postului soției recurentului-reclamant din studii medii în studii superioare nu s-a urmărit obținerea unor foloase necuvenite, nefiind aduse niciun fel de prejudicii patrimoniale instituției, consecința acestei promovări fiind doar încadrarea salariatului potrivit nivelului de cunoștințe dobândite, în urma efortului depus pentru parcurgerea și absolvirea unei forme de învățământ superior, toate cu aprobarea legală a conducătorului instituției angajatoare.

Salariul soției recurentului-reclamant s-a obținut în mod legal, fiind un beneficiu patrimonial în cuantum de 145 RON/lună, ca urmare a promovării în mod legal a examenului.

În ceea ce privește reținerea instanței de fond conform căreia atribuțiile exercitate de reclamant în calitate de secretar general al Comunei Sălcuța nu ar reprezenta simple formalități, ci ar fi contribuit la elaborarea și adoptarea efectivă a deciziilor de transformare a postului contractual deținut de soția sa în funcție publică, recurentul a susținut că aceasta este eronată, în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Sălcuța neexistând la acea dată funcționari publici care să aibă același nivel de pregătire sau experiență ca reclamantul, în vederea întocmirii de rapoarte pe marginea proiectelor de hotărâre inițiate de către primar cu privire la personalul din cadrul aparatului de specialitate și cel al serviciilor publice de interes local.

Întocmirea respectivelor acte administrative, dar și semnarea pentru legalitate a HCL-ului menționat a fost întreprinsă de recurentul-reclamant întrucât, la data respectivă, la nivelul Primăriei Sălcuța nu erau desemnate persoane în vederea gestionării dosarelor angajaților din cadrul aparatului de specialitate al Primarul com. Sălcuța și din serviciile publice de interes local, această activitate fiind exercitată de recurent, în calitate de secretar general, neexistând totodată salariați care să aibă studiile necesare pentru urmărirea dosarelor de personal și pentru întocmirea materialelor pe marginea proiectelor de hotărâri inițiate de Primar.

În considerarea atribuțiilor de funcționar public ce i-au fost dispuse de conducătorul instituției, recurentul-reclamant nu s-a aflat în postura să ia decizii sau să participe la luarea vreunor decizii.

De asemenea, nici interesele patrimoniale ale recurentului-reclamant și ale soției sale nu puteau influența niciun fel de decizii ale recurentului, deoarece, în exercitarea funcției publice pe care a deținut-o, nu a existat nicio marjă de apreciere la latitudinea acestuia care să poată intra în sfera de influență a conflictului de interese.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Contrar criticilor evocate prin cererea de recurs și subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea exigențelor impuse de art. 425 C. proc. civ. și reflectă o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale incidente materiei, nefiind, astfel, fondate criticile formulate de recurenți.

În cauză, nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., câtă vreme judecătorul fondului a respectat rigorile art. 22 alin. (2) și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Sentința recurată cuprinde argumente ce demonstrează că instanța a analizat în mod adecvat susținerile părților, indicând elementele de fapt și de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, fiind expus în mod clar și fără elemente de contradictorialitate silogismul logico - juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, considerentele hotărârii fiind în evidentă legătură cu cauza. Totodată, instanța de control judiciar reține că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil fiind suficient ca motivarea să evidențieze că judecătorul a examinat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, în acest sens fiind, spre exemplu și aspectele reținute de Curtea EDO în hotărârea Boldea c. României.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerința existenței unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Analizând sentința de fond prin prisma criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, criticile recurentului-reclamant referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 și art. 79 din Legea nr. 161/2003, fiind nefondate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/19.10.2021 s-a reținut, în esență, că reclamantul A., în calitate de secretar general al unității administrativ-teritoriale comuna Sălcuța, județul Dolj, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prevăzut de dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, pe motiv că ar fi redactat anumite acte administrative și ar fi contrasemnat pentru legalitate anumite hotărâri ale Consiliului Local Sălcuța, toate privind avansarea și promovarea în funcția contractuală a soției reclamantului, precum și numirea acesteia în funcția publică prin modificarea Statului de funcții al Primăriei Sălcuța.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", iar potrivit art. 71: "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Legea stabilește, astfel, că persoanele care dețin funcții publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de pozițiile pe care le dețin și să obțină anumite beneficii pentru ei, soți, rude sau alte persoane, în considerarea funcției lor.

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003,

"(1) Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: … c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.

(2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință."

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorității sau instituției publice, la propunerea șefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcționarul public în cauza, va desemna un alt funcționar public, care are aceeași pregătire și nivel de experiență.

(4) Încălcarea dispozițiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii."

Înalta Curte reține că situația factuală descrisă în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/19.10.2021 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuție fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurentul-reclamant, în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de secretar general al Comunei Sălcuța.

În conduita recurentului-reclamant se relevă, în raport de maniera în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile conferite de funcția de secretar general al Comunei Sălcuța, prin elaborarea rapoartelor și referatelor menționate în raportul de evaluare, respectiv contrasemnarea, pentru legalitate, a H.C.L Sălcuța nr. 42/26.09.2019 și nr. 52/22.11.2019, toate privind avansarea și promovarea în funcția contractuală a soției sale, precum și numirea acesteia în funcție publică prin modificarea Statului de funcții al Primăriei Sălcuța, existența unui interes patrimonial pe care reclamantul l-a urmărit, toate aceste acte ce au fost identificate de pârâtă ca fiind determinante în reținerea conflictului de interese, fiind și în opinia instanței susceptibile de a fi apte în crearea premiselor necesare pentru existența acestui conflict.

Legiuitorul a stabilit că există conflict de interese, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influențe sau lipsă de obiectivitate, ci și atunci când reclamantului, prin situația juridică în care se află, i-ar fi afectată obiectivitatea în îndeplinirea atribuțiilor funcției în care a fost ales, de natură a influența activitatea instituției, prin exercitarea competențelor în favoarea unui membru al familiei sale, urmărind propriile interese patrimoniale.

Rațiunea instituirii acestei stări de conflict interese e aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de aducere îndeplinire a atribuțiilor și competențelor legale de către funcționarii publici, fără a fi necesar să se dovedească, pentru stabilirea conflictului de interese, a unui prejudiciu produs în patrimoniul instituțiilor publice sau a bugetului statului.

Prin urmare, reclamantul s-a aflat în conflict de interese, fiind previzibilă nu numai obținerea unui folos de către soția sa, ci chiar și pentru sine, în condițiile în care salariul încasat conducea la sporirea surselor de venit familial.

Întocmirea și semnarea documentelor reținute prin raportul de evaluare de către recurent reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, aflându-se în situația în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu a îndeplinit atribuțiile ce îi revin, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției sale publice.

Potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) lit. și) c) din Legea nr. 161/2003, întocmirea rapoartelor/referatelor respective și contrasemnarea pentru legalitate a HCL-urilor menționate anterior de către recurentul-reclamant, nu reprezintă o simplă formalitate.

Recurentul-reclamant s-a implicat în procesul de elaborare a documentelor în urma cărora s-a adoptat decizia de transformare a postului contractual deținut de soția sa în funcție publică.

Scopul legiuitorului, după cum reiese din chiar titlul Legii nr. 161/2003, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Recurentul-reclamant avea obligația să se abțină de la îndeplinirea atribuțiilor legale, tocmai pentru a preveni situarea sa într-o poziție care ar conduce la încălcarea principiilor instituite de legiuitor.

Mai mult decât atât, acesta avea obligația, și nu facultatea, să se abțină de la îndeplinirea atribuțiilor și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic după cum prevăd disp. art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, o conduită contrară fiind, de altfel, sancționată de legiuitor prin atragerea după caz, a răspunderii disciplinare, administrative, civile sau penale, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Din conținutul dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 161/2003 rezultă ca legea prezumă că funcționarul public se află în culpă, pentru faptul că nu a sesizat existența unei situații, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru că nu s-a abținut să rezolve o cerere, să ia o decizie sau să participe la luarea unei astfel de decizii și în final că nu a anunțat șeful ierarhic.

Prin urmare, recurentul-reclamant se află în culpă întrucât trebuia să sesizeze că în calitate funcționar public, nu putea să fie implicat în procesul privind transformarea postului contractual deținut de soția sa în funcție publică.

În consecință, criticile aduse sentinței recurate sunt neîntemeiate, fiind reținută corect existența conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul raportului de evaluare, reținute în sarcina persoanei evaluate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 14/2022 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 iunie 2023.