ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 673 din 19 decembrie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 52 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea de extrădare privind pe numitul F.Y.

formulată de autoritățile judiciare din Turcia și s-a dispus extrădarea acestuia

în Republica Turcia pentru punerea în executare a mandatelor de prindere cu

numerele a-b-c-d-e ale Parchetului General Republica Aliaga.

În baza art. 43 alin.

(6) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut măsura arestării provizorii în vederea

predării și s-a constatat că numitul F.Y. a fost reținut și ulterior arestat

provizoriu în vederea extrădării din data de 2 august 2013 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin adresa nr.

1592/II-5/2013 din 2 august 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 42 alin. (1) și art.

43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. precum și dispozițiile Legii nr.

80/1997 privind ratificarea Convenției europene de extrădare dintre România și

Turcia, pentru a dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către

autoritățile judiciare din Turcia a numitului F.Y. până la prezentarea cererii

de extrădare.

În cuprinsul

sesizării, se arată că acesta este urmărit internațional pentru săvârșirea

infracțiunilor de deschiderea focului într-o zonă populată, provocând teamă și

anxietate, achiziționare sau port și deținere de arme de foc și muniție fără a

deține permis de port armă, pentru punerea în executare a mandatelor de

prindere cu numerele a-b-c-d-e ale Parchetului General Republica Aliaga.

Din înscrisurile

înaintate de autoritățile din Republica Turcia a rezultat că, în fapt, că la

data de 17 decembrie 2003, în fața barului T.B. aflat în orașul Aliaga, F.Y.,

folosind fără drept o armă de foc, a rănit pe partea vătămată T.K. și partea

vătămată B.K., astfel încât partea vătămată T.K. nu a putut lucra 25 de zile,

iar partea vătămată B.K. nu a putut lucra 15 zile.

Împotriva persoanei

extrădabile s-a luat măsura reținerii prin Ordonanța nr. 57/2013 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin încheierea din 2

august 2013, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile F.Y. pe o

perioadă de 30 zile, de la data de 2 august 2013 la data de 31 august 2013,

inclusiv, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 40,

43, 44 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004.

În fapt, s-a reținut

că la data de 17 decembrie 2003, în fața barului T.B. aflat în orașul Aliaga,

F.Y., folosind fără drept o armă de foc, a rănit pe partea vătămată T.K. și

partea vătămată B.K., astfel încât partea vătămată T.K. nu a putut lucra 25 de

zile, iar partea vătămată B.K. nu a putut lucra 15 zile.

La termenul din 2 august

2013, fiind audiat, conform art. 46 din Legea nr. 302/2004 rep., persoana

extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile

judiciare turce.

Examinând actele și

lucrările dosarului în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, Curtea a

constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă pentru a se dispune

extrădarea numitului F.Y. către autoritățile din Republica Turcia,

Faptele pentru care

este solicitată extrădarea au corespondent în legislația penală română,

realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 279 C. pen.,

art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 181 C. pen.

Sunt îndeplinite, de

asemenea, și cerințele prev. de art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004

privind dubla incriminare a faptelor și limitelor de pedeapsă în legislația

statelor implicate în procedură.

Deși persoana

extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare și predarea

sa, opoziția sa la extrădare nu poate fi însușită de Curte.

Astfel, s-a invocat

împrejurarea că persoana extrădabilă a formulat cerere de azil care nu a fost

soluționată și să se constate prin hotărâre calitatea de refugiat politic.

Din actele și

lucrările dosarului, rezultă că în fața Inspectoratului Român pentru

Emigrări, în prezent,

se uzează de procedura accelerată prin care se urmărește pronunțarea unei

hotărâri în sensul de a se stabili dacă i se mai acordă dreptul la acces la o

nouă procedură de azil, astfel că, în realitate, persoana extrădabilă nu este

solicitant de azil.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată, care a invocat, prin apărător

ales, neîndeplinirea condițiilor legale pentru punerea în executare a

extrădării, arătând că este solicitant de azil politic, cererea sa aflându-se

în curs de soluționare și că, nefiind traduse documentele decât parțial, nu a

putut să dovedească situația din zona de est a Turciei, unde ar fi persecutat.

Examinând recursul

declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că în cauză

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru extrădarea recurentului.

Totodată, opoziția la

extrădare poate fi întemeiată doar pe faptul că persoana arestată nu este

persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare. Or,

susținerile recurentului exced celor două situații prevăzute de lege. Astfel,

împrejurarea că persoana extrădabilă a formulat o cerere de azil politic, nu

constituie un impediment pentru derularea procedurii, aceasta fiind a doua

cerere, iar prima a fost respinsă.

Mai mult, art. 6 din

Legea nr. 122/2006 nu este aplicabil în speță, respectiv, cetățeanul turc poate

fi extrădat, întrucât nu are calitatea de solicitant de azil, astfel cum a fost

interpretat și în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, de nicăieri

din dosar nu reies și nici nu s-au dovedit, împrejurările susținute de persoana

extrădabilă, în sensul că pedepsele aplicate în Turcia ar fi rezultatul unei

persecuții etnice, o consecință a originii etnice.

În ceea ce privește

invocarea unui al doilea motiv, relativ la persecuțiile etnice la care persoana

extrădabilă ar fi supusă dacă ar fi predată autorităților din Turcia, Înalta

Curte constată că din înscrisurile trimise de autoritățile turce, nu rezultă că

pedeapsa aplicată numitului F.Y. ar fi consecința apartenenței la grupul etnic

al kurzilor, iar o eventuală traducere incompletă, putea fi oricând suplinită de

către persoana extrădabilă, prin depunerea de traduceri complete, în sensul

susținut.

În ceea ce privește

posibilitatea administrării de probatorii, dispozițiile legale incidente prevăd

un termen limită de maxim 15 zile, constatându-se, în acest sens, că instanța

de fond a depus diligențe pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei

extrădabile.

În prezent, însă,

solicitarea autorităților turce este în sensul continuării procedurilor legale

în țara al cărui cetățean este, astfel că, constatând lipsa impedimentelor

legale, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă Y.F. împotriva Sentinței penale nr.

673 din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

persoană transferabilă la plata sumei de 260 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 160 RON, reprezentând onorariul parțial

al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AS