ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2978/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 12.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Comisariatul Județean de Mediu Olt, a solicitat anularea în totalitate a notelor de constatare x/14.10.2020 și y/15.10.2020 și Adresa x/23.10.2020 prin care a fost respinsă cererea prealabilă, emise de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, acte administrative în baza cărora pârâții au luat următoarele măsuri: 1. Prin nota de constatare x/14.10.2020 s-a dispus: a) încetarea temporară a activității generatoare de poluare a aerului, respectiv funcționarea instalației de incinerare, inclusiv distrugerea/deteriorarea sigiliilor aplicate de Garda Națională de Mediu (001 și 002) și menționate în nota de constatare respectivă. b) Asigurarea certificată a funcționării întregului ansamblu de filtrare al gazelor așa cum este menționat în autorizația de mediu nr. x/14.04.2020 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Olt, luând în considerare că emisiile generate în urma procesului de incinerare sunt evacuate direct în atmosferă. c) La momentul pornirii instalației de filtrare, S.C. A. S.R.L. Slatina, în calitate de operator va asigura pe amplasament prezența unui organism autorizat pentru a certifica funcționarea întregului ansamblu de filtrare al gazelor rezultate din incinerarea deșeurilor. d) S.C. A. S.R.L. va notifica Garda Națională de Mediu cu 24h înainte de prezența pe amplasament a organismului certificat (autorizat), care va notifica că toate operațiunile de certificare a sistemului de filtrare se vor realiza numai în prezența comisarilor GNM. e) Va fi pusă în funcțiune instalația de epurare aferentă incineratorului ecologic IE (v)150, instalație de epurare prevăzută și în Autorizația de mediu x/14.04.2020. Când va fi pusă în funcțiune se va notifica Garda Națională de Mediu. f) Incinerarea deșeurilor se va realiza cu respectarea prevederilor capitolului 1 - activitate autorizată în parametrii camerei de post - combustie (de ardere secundară) din autorizația de mediu x/14.04.2020.

Prin nota de constatare x/15.10.2020, Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, la data de 15.10.2020, orele 15:30, instalația de incinerare a societății a fost oprită și a fost sigilată cu sigiliile GNM 001 și 002, ca o completare la nota de constatare nr. x/14.10.2020. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 365 din data de 12 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comisariatul Județean de Mediu Olt și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu-Comisariatul General.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 365 din data de 12 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, prin hotărârea recurată instanța de fond a motivat că societatea recurentă nu a adus la îndeplinire măsura nr. 1 și măsura nr. 2 din NC nr. 144/18.08.2020, fapt constatat de organele GNM prin NC nr. 175/14.10.2020 și că pentru prelevarea de probe de către laboratorul de mediu din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Dolj la data de 09.10.2020, finalizat prin încheierea raportului de încercare nr. 109 67/E/13.10.2020 nu are importanță dacă acesta este autorizat sau nu și totodată a constatat că măsurile dispuse de pârâtă prin actele contestate nu s-au întemeiat pe rezultatele obținute prin intermediul său. În continuare, recurenta-reclamantă susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit cărora: "autoritatea publică centrală pentru protecția mediului prin autoritățile publice din subordinea sa supraveghează și controlează aplicarea prevederilor legale privind protecția atmosferei și gestionarea zgomotului ambiental în care scop: A. Dispune în scris sau în actul de control încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare, disconfort olfactiv în vederea aplicării unor măsuri de urgență sau pentru nerespectarea programului pentru conformare și/sau a planului de gestionare a disconfortului olfactiv după caz. B. Solicită aplicarea măsurilor tehnologice a restricțiilor și interdicțiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanți și a disconfortului olfactiv." Instanța de fond fără a-și motiva hotărârea a dispus că va înlătura apărările societății recurente, formulate în baza raportului de încercare nr. x/13.10.2020 din care a rezultat că societatea respectă valorile limită de emisie prevăzute de lege și nu a existat o activitate poluatoare rezultată din incinerarea deșeurilor, deoarece încetarea temporară a activității de poluare expusă în act s-a datorat faptului că ar exista periculozitate la un anumit tip de deșeu fără al nominaliza și se coroborează cu faptul că instalația nu respectă legislația de mediu în vigoare de funcționare în condiții de siguranță, precum și să fi existat o activitate generatoare de poluare, care presupunea ca incinerarea deșeurilor cu incineratorul nu respectau prevederile Legii nr. 276/2013 Anexa 6 capitolul 3, prin depășirea limitelor emisiilor prevăzute de acest act normativ precum si de valorile limita de emisie stabilite prin autorizația de mediu nr. x/14.04.2020 emisa de APM OLT. Acest fapt este dovedit prin raportul de încercare nr. x/13.10.2020 emis de APM Dolj, care a constatat că la data prelevării de probe dispusă a fi efectuată de GNM - CG s-a constatat că incineratorul și implicit activitatea de incinerare respectau prevederile legislației de medii astfel: - Pentru CO valorile limită admise de Anexa 6 punctul 3 din Legea 278/2013 se situează la cifra 100, iar valoarea determinată prin măsurători la coșul incineratorului consemnată în raportul de încercare x/13.10.2020 emis de APM Doi] a fost de 67.25 [ măsurătoarea 1] și 69.16 [ măsurătoarea nr. 2]. - Pentru S02 [oxizi de sulf] valoarea permisă de lege este de 200, iar valoarea măsurată la coșul incineratorului de laboratorul de mediu al APM Dolj a fost de l0.81 [măsurătoarea nr. l] și 21.15 [măsurătoarea nr. 2]. - Pentru N02 [oxizi de azot] valoarea limită de emisie prevăzută de lege [VLE] este de 400, iar valoarea măsurată de laboratorul APM Dolj a emisiilor la cos la data de 09.10.2020 a fost de 229 [măsurătoarea nr. l] și 201 [măsurătoarea nr. 2], deci la jumătate față de prevederile Anexei 6 Capitolul 3 din Legea 278/2013. Consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a disp art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2005, invocată ca temei legal de suspendare a activității societății, încălcând prin hotărârea pronunțată disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. deoarece la data efectuării controlului 09.10.2020, de către GNM - CG nu erau îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege pentru a putea fi aplicabile și anume: - limitele stabilite prin aceasta autorizație (a se vedea fila39 din autorizația de mediu nr. x/14.04.2020, depusă la dosarul cauzei]. - O a 2-a condiție ceruta de textul prevăzut de art. 61 alin. l lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2005 este ca încetarea temporară a activității generatoare de poluare să se facă în vederea aplicării unor masuri de urgentă, ceea ce nu este cazul în speța de față. - O a 3-a condiție cerută de textul prevăzuta de art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2005 este aceea de a nu fi respectat programul pentru conformare și/sau a planului de gestionare a disconfortului olfactiv. În legătură cu această condiție, potrivit art. 3 punctul 54 din O.U.G. nr. 195/2005, programul pentru conformare este un plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de protecția mediului la termenele stabilite de autoritățile competente pentru protecția mediului; programul pentru conformate face parte integrata din autorizația de mediu. Art. 12 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2005 arată că este obligatorie îndeplinirea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare și măsurile stabilite în planul de gestionare al disconfortului olfactiv la termenele stabilite. Deci, aceste texte de lege nu se referă la aducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite la data de 18.08.2020 prin NC 144, care au făcut obiectul de verificare prin NC 175/14.10.2020 a GNM - CG . În legătură cu cele două măsuri, măsura nr. 1 și măsura-nr. 2 notificate în NC 175/14.10.2020 că nu au fost aduse la îndeplinire, acest aspect este nefondat pentru că prin NC 175/14.10.2020 organele GNM - CG au precizat că instalația de aspirat fum de la coșul incineratorului a fost demontată și că by-passul instalației de incinerare nu exista, acest by-pass fiind o simplă gaură care nu poate fi închisă sau deschisă [a se vedea fila x dinNC17S/14.10.2020]. Prin autorizația de mediu nr. x/14.04.2020 emisă de APM OLT nu se prevede că măsura obligatorie impusa sau măsura a fi adusă la îndeplinire închiderea sau deschiderea inexistentului by-pass și nici o dispoziție legală nu reglementează situația așa zisului by-pass pentru că el nu există în realitate, fapt ce rezultă și din cartea tehnică a instalației de incinerare [ fila x capitolul V - descrierea produsului ce se atașează]. În legătură cu aducerea la îndeplinire a măsurii de a se pune în funcțiune instalația de epurare a gazelor stabilită prin NC 144/18.08.2020 și constatată a fi neadusă la îndeplinire prin NC 175/14.10.2020, acest aspect este nefondat pentru că prin NC 468/09.10.2020 când a avut loc inspecția propriu zisă, organele GNM nu au stabilit că acest sistem de epurare a gazelor ar fi fost oprit, pentru că nu este consemnat în această Notă de constatare. Faptul că sistemul funcționa este dat chiar de rezultatul consemnat în raportul de încercare x/13.10.2020 din care rezultă că valorile limită de emisie prevăzute de Legea nr. 278/2013 au fost sub limitele acestui act normativ, chiar situându-se spre cota de jumătate [ a se vedea raportul de încercare depus la dosarul cauzei]. Dacă nu ar fi funcționat sistemul de epurare al gazelor, rezultatul prelevării de probe de la cos de către laboratorul de mediu al APM Dolj ar fi fost altul și s-ar fi demonstrat astfel că dacă acestea nu erau epurate de către sistemul de epurare al gazelor arse, valorile limită de emisie cu siguranță ar fi fost peste valorile stabilite de Legea nr. 278/2013. Faptul că sistemul de epurare al gazelor al instalației de incinerare funcționa la datele de 09.10.2020 și 14.10.2020 când s-a luat măsura suspendării activității de incinerare este dat de rezultatul consemnat în NC 24/13.02.20211 pag.l în care se precizează "echipamentele conexe camerei de combustie și post combustie respectiv cele care sunt proiectate să asigure măsurarea gazelor, arse sunt funcționale", cu prilejul punerii incineratorului în funcțiune după suspendare, constatându-se că acesta funcționa la data respectivă în aceleași condiții ca la oprirea sa avându-se în vedere și faptul că pe perioada 15.10.2020 -13.02.2021 acest incinerator nu a funcționat. Or, aprecierea instanței de fond că la data de 09.10.2020 când s-a făcut verificarea propriu zisă cu privire la faptul dacă măsurile impuse prin NC 144/18.08.2020 au fost aduse la îndeplinire, aspecte ce au fost consemnate în NC 175/14.10.2020, că masurile nu au fost aduse la îndeplinire este nefondată în raport de cele menționate mai sus, de raportul de încercare x/13.10.2020 care nu a fost avut în vedere de instanță la soluționarea cauzei în fond, precum și în raport de aspectele constatate la data de 13.02.2021 și menționate în NC 24, din care rezultă că instalația de incinerare a deșeurilor era funcțională și toate echipamentele funcționau la standardele prevăzute în autorizația de mediu x/14.04.2020. Or, cu privire la aceste aspecte este o contradicție între cele constatate de organele GNM la datele de 09.10.2020 -14.10.2020 când au constatat că instalația de incinerare și activitatea de incinerare este poluatoare și data de 13.02.2021 când instalația fiind pusă în funcțiune după oprirea sa din data de 15.10.2020, organele GNM au consemnat că instalația este în conformitate cu legislația de mediu și că echipamentele sale respectă legislația de mediu, instalația funcționând în aceleași condiții ca și la data opririi ei. Rezultă așadar ca la data de 09.10.2020 nu a existat o activitate generatoare de poluare și că măsurile impuse prin NC 144/18.08.2020 au fost realizate și că a fost respectat programul pentru conformare.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 01 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în totalitate a notelor de constatare x/14.10.2020 și y/15.10.2020 și Adresa x/23.10.2020 prin care a fost respinsă cererea prealabilă, emise de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând în esență că, măsurile dispuse prin notele de constatare nr. x/14.10.2020 și nr. y/15.10.2020 au fost emise în conformitate cu dispozițiile legale raportat la starea de fapt constatată, având în vedere că acestea au stabilit în sarcina reclamantei măsuri cu termen de realizat în vederea respectării actului de reglementare care stă la baza funcționării societății din punct de vedere al protecției mediului. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 195/2005, potrivit cărora: autoritatea publică centrală pentru protecția mediului prin autoritățile publice din subordinea sa supraveghează și controlează aplicarea prevederilor legale privind protecția atmosferei și gestionarea zgomotului ambiental în care scop: A. Dispune în scris sau în actul de control încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare, disconfort olfactiv în vederea aplicării unor măsuri de urgență sau pentru nerespectarea programului pentru conformare și/sau a planului de gestionare a disconfortului olfactiv după caz. B. Solicită aplicarea măsurilor tehnologice a restricțiilor și interdicțiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanți și a disconfortului olfactiv." Aceste critici au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că, în raport de conținutul art. 61 din O.U.G. nr. 195/2005 și definiția autorităților care pot stabili măsurile respective, intimata-pârâtă are printre atribuții și posibilitatea de a dispune încetarea temporară a activității unui operator economic, actele emise sunt acte administrative ale unei autorități publice, întocmite de agentul constatator ca reprezentant al acestei autorități administrative, investit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitatea actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă). Împrejurarea că Garda Națională de Mediu verifică respectarea măsurilor de protecție a mediului impuse de actele de reglementare emise de autoritățile competente pentru protecția mediului și dispune încetarea temporară a activității unui operator economic, nu poate fi asimilată unei activități nelegale, sau că actele au fost emise cu exces de putere, atât timp cât din conținutul notelor de constatare rezultă că acestea au fost emise de intimata-pârâtă în calitate de autoritate publică, în aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1005/2012 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu și O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului și conțin constatările echipei de control din cadrul autorității pârâte, precum și măsuri concrete pentru intrarea în legalitate. Cu privire la critica recurentei-reclamante în sensul că prin raportul de încercare nr. x/13.10.2020 emis de APM Dolj în care se menționează că la data prelevării de probe s-a constatat că incineratorul și implicit activitatea de incinerare respectau prevederile legislației de mediu, Înalta Curte constată că acest raport se referă strict la probele supuse analizelor la momentul respectiv, în timp ce în cadrul notelor de constatare x/14.10.2020 și y/15.10.2020 nu au fost reținute în mod exclusiv doar emisiile generate în urma procesului de incinerare evacuate direct în atmosferă ci faptul că, recurenta-reclamantă nu a adus la îndeplinire măsurile nr. 1 și nr. 2 din NC nr. 144/18.08.2020, respectiv faptul că recurenta-reclamantă a dezafectat tubulatura care prelua emisiile de la instalația de incinerare și erau conduse într-un sistem de spălare a gazelor ncautorizat. By-pass-ul incineratorului era construit pe aceeași tubulatură pe care sunt evacuate în atmosferă emisiile rezultate din procesul de incinerare. A fost verificat modul de alimentare cu deșeuri medicale în camera de ardere, precum și măsurarea temperaturii prin intermediul aparaturii din dotarea APM Dolj. S-a reținut că, alimentarea incineratorului se efectuează manual cu o cantitate de 2-3 saci cu deșeuri la intervale de 10-15 minute, iar la solicitarea reprezentanților intimatei-pârâte, a fost introdusă treptat o cantitate mai mare de deșeuri în camera de ardere, 20-25 saci, iar după închiderea ușii incineratorului au fost observate emisii importante de culoare neagră eliberate direct în atmosferă. La verificarea temperaturii instantanee a efluentului gazos/emisiilor, măsurate cu aparatura APM Dolj, aceasta era de 450 ° C, iar temperatura în camera de ardere, afișată pe panoul de control era de 500 °C. În acest context, s-a concluzionat, prin compararea celor două temperaturi, că emisiile rezultate în urma procesului de incinerare nu erau trecute prin sistemul de epurare al gazelor de ardere, fiind încălcate prevederile Autorizației de mediu și, pe cale de consecință s-a constatat că măsura nu a fost realizată nici până la data de 14.10.2020. Cu privire la măsura nr. 2 din Nota de constatare nr. x/18.08.2020, prin care s-a dispus ca incinerarea deșeurilor să se realizeze cu respectarea prevederilor Cap.l Activitate autorizată - parametrii camerei de postcombustie (de ardere secundară) din AM nr. 64/14.04.2020, Înalta Curte constată că operatorul economic trebuia să pună în funcțiune instalația de distribuire a aerului suplimentar (această instalație având rolul realizării unei combustii corecte și complete a deșeurilor supuse incinerării), cu atât mai mult cu cât în perioada 03.07.2020-03.08.2020 pe amplasament au fost incinerate 128,366 t deșeuri medicale, iar în cadrul managementului deșeurilor spitalicești, procesul de incinerare are sarcina evidentă de a elimina acest tip de deșeuri periculoase, cu condiția de a respecta limitele maxim admise cu privire la emisiile de aer. De asemenea, preluarea deșeurilor trebuie să se realizeze cu o cântărire efectivă, stocare temporar în condiții care să facă față unor eventuale opriri neprogramate sau eventuale defecțiuni ale instalației, iar alimentarea în unitatea de ardere să se facă în șarje în funcție de compoziția deșeurilor recepționate, fiecare încărcătură fiind absolut necesar să stea o perioadă de timp prestabilită la o temperatură standard prevăzută și în AM nr. 64/14.04.2020, astfel încât să fie distruse în totalitate substanțele nocive. Înalta Curte constată că periculozitatea acestui tip special de deșeuri a fost coroborată cu faptul că instalația nu respectă legislația de mediu în vigoare și nu funcționează în condiții de siguranță, fiind sesizată lipsa unor componente fără de care nu se poate asigura o monitorizare a fiecărui lot de deșeuri, respectiv by-passul incineratorului era la momentul controlului în poziția în care permitea evacuarea gazelor (rezultate în urma procesului de incinerare) direct în atmosferă, în loc să le direcționeze prin instalația de epurare. Așa fiind, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante conform cărora "în raport de dispozițiile art. 50 pct. 12 din Legea nr. 278/2013 - deșeurile infecțioase provenite din activitățile medicale care prezintă riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate, în prealabil, cu alte categorii de deșeuri și fără a fi manipulate în mod direct", având în vedere pe de o parte că recurenta-reclamantă nu a procedat la introducerea acestora direct în cuptor, iar pe de altă parte, chiar aceasta susține că deșeurile periculoase au fost depozitate, deoarece deține un spațiu de depozitare betonat, acoperit și bine întreținut, fără potențial de poluare. Or, sub acest aspect, prima instanță a reținut că echipa de control și-a asumat o decizie de a impune o stocare a unei cantități minime de deșeuri medicale periculoase în vederea vizualizării unui întreg ciclu de ardere. De altfel, cu această ocazie s-a dovedit în fapt, chiar și lipsa dotărilor în ceea ce privește o locație dedicată, anume camere dotate cu instalație de frig pentru a fi folosite în cazuri de forță majoră, în cazul unor defecțiuni, astfel încât să nu fie stocate în aer liber generând disconfort olfactiv în zonă și scurgeri în canalizarea interioară a amplasamentului. Totodată, s-a reținut că nu cunoaște amplasarea conductelor bazinelor și/sau bazelor și modul de comunicare între ele sau cu exteriorul, însă din declarațiile verbale ale administratoarei a rezultat că, în cazul unor ploi abundente, curtea se umple de apă dar și de deșeuri lichide probabil și din afara amplasamentului, de aici rezultând că nu se cunoaște sigur planul de situație de pe întreaga platformă industrială pe care se află amplasată instalația. Cu privire la ultima critică prin care se susține încălcarea dreptului la apărare prin faptul că, societatea recurentă a solicitat Gărzii Naționale de Mediu ca la prelevarea de măsurători să asiste și laboratoarele S.C. B. S.R.L. Pitești și S.C. C. S.A. București, Înalta Curte constată că această ipoteză a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de recurs, ceea ce este interzis de către dispozițiile art. 478 C. proc. civ., conform cărora "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare", având în vedere că în fața primei instanțe, recurenta-reclamantă a solicitat să se aibă în vedere că "rapoartele de încercare întocmite de cele două societăți au scos în evidență că emisiile de gaze de ardere la coș și în atmosferă se situează cu mult sub limitele prevăzute de lege, ceea ce demonstrează că sistemul de epurare a gazelor al incineratorului funcționa și funcționează normal". Subsumat aceleiași critici, recurenta-reclamantă susține că i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară, reținând că acest raport nu a relevat o altă situație de fapt decât cea consemnată în NC 175/14.10.2020 emisă de GNM-CG. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că concluziile "Raportului de Expertiză Tehnică Extrajudiciară" sunt sunt infirmate de concluziile "Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară" dispus de instanța de judecată în soluționarea cauzei nr. 886/54/2021, având ca obiect cererea S.C. A. S.R.L. de anulare Notei de constatare și din cuprinsul căruia rezultă că: "Raportat la prescripțiile tehnice, nici la data efectuării expertizei tehnice 13.02.2021, sistemul automat de alimentare cu deșeuri al incineratorului nu este în stare de funcțiune. Ușa de alimentare și sistemul pneumatic nu sunt în stare de funcționare." Concluzionând, Înalta Curte constată că măsurile dispuse de către intimatul-pârât Garda Națională de Mediu în sarcina recurentei-reclamante sunt măsuri cu termen de realizat în vederea respectării actului de reglementare care stă la baza funcționării societății din punct de vedere a protecției mediului. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.