ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2954/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 iunie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (vechi), sub nr. x/2018, reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A., Administrația Națională a Penitenciarelor și Institutul Național de Statistică a solicitat anularea Hotărârii nr. 545/04.10.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care Ministerul Justiției (M.J.) și Administrația Națională a Penitenciarelor (A.N.P.) au fost sancționați, fiecare, cu amenda în cuantum de 2.000 RON, pentru fapte de discriminare potrivit art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Prin sentința civilă nr. 1022 pronunțată la data de 18 martie 2019, Curtea de Apel București:

- a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Institutul Național de Statistică, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă;

- a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Justitiei, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și Administrația Națională a Penitenciarelor.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, reclamantul Ministerul Justitiei a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea motivului de casare invocat se arată în esență că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.

Contrar reținerii instanței, în sensul că deși statistica publicată de Ministerul Justiției menționează toate naționalitățile și etniile din România, această împrejurare nu este de natură să contrazică calificarea publicării acestei statistici ca fiind discriminatorie, recurentul-reclamant susține că fapta de discriminare nu există, neexistând nici scopul și nici efectul restrângerii, înlăturării recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.

Datele statistice la care s-a referit sesizarea adresată C.N.C.D. de către A. au fost furnizate Ministerului Justiției de către Administrația Națională a Penitenciarelor, în baza Raportului privind naționalitatea persoanelor private de libertate întocmit în baza convenției de colaborare din 30.07.2013, încheiată între Ministerul Justiției și Institutul Național de Statistică, precum și în baza Raportului privind religia persoanelor private de libertate întocmit în baza fișei de cercetare statistică pe care Ministerul Justiției o derula în colaborare cu Administrația Națională a Penitenciarelor, inclusă în Planul Statistic Național Anual, începând cu anul 2014.

Așa cum rezultă din raportul de activitate al Institutului Național de Statistică (2014):

"Pentru realizarea statisticilor din domeniul justiției se colectează, pe baza convențiilor încheiate la nivel inter-instituțional, date din următoarele surse administrative: Administrația Națională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspectoratul General al Poliției din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Pe baza acestor date se calculează indicatori precum: numărul infracțiunilor cercetate de poliție, rata infracționalității, numărul persoanelor condamnate definitiv, rata criminalității etc., care sunt transmiși și incluși în bazele de date internaționale ale Eurostat, UNICEF, UNODC, UNICE."

Arată că aplicația informatică de evidență a datelor persoanelor private de libertate poate genera rapoarte automate cu privire la informațiile consemnate pentru fiecare persoană privată de libertate sau, după caz, se pot aplica criterii de căutare complexă, printre care se regăsesc: cetățenia/naționalitatea și religia.

Datele referitoare la naționalitatea/cetățenia persoanelor private de libertate custodiate în sistemul penitenciar românesc sunt introduse în aplicația informatică, gestionată la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor și al unităților subordonate, în baza declarațiilor pe propria răspundere ale deținuților, formulate cu ocazia depunerii într-un loc de deținere, precum și a datelor ce rezultă din actele de identitate (B.I./C.I./Pașaport) și din alte documente oficiale emise de către autoritățile competente (Oficiul Român pentru Imigrări, misiuni diplomatice și oficii consulare, organe de poliție - potrivit verificărilor efectuate de acestea în baza de date a D.E.P.A.B.D., conform cărora se emite un proces-verbal de identificare etc.).

Situațiile statistice în discuție vizează toate persoanele custodiate și sunt întocmite în baza Convenției de colaborare din 30.07.2013, încheiată între Ministerul Justiției și Institutul Național de Statistică, respectiv Planul Statistic Național Anual. Astfel, datele privind cetățenia și naționalitatea persoanelor private de libertate se regăsesc în Anexa 1 a convenției, iar datele legate de cetățenie și religie în fișele tehnice de colectare ale I.N.S. - Planul Statistic Național Anual, 2014.

Recurentul-reclamant citează definiția legală a discriminării, respectiv art. 2 din O.G. nr. 137/2000, arătând că statistica analizată, care a format obiectul plângerii, menționează toate naționalitățile și etniile din România, inclusiv femei și bărbați de naționalitate română, astfel că nu există situația diferită, neexistând situațiile comparabile și tratamentul diferit aplicat acestora, nici un scop în sine de a individualiza, dimpotrivă, fiind o reflectare a diversității de naționalități și etnii care conviețuiesc într-un spațiu și timp date.

Acest aspect referitor la cuprinderea în statistica menționată a tuturor naționalităților și etniilor din România, deși reținut de către instanța de fond, este calificat greșit ca fiind o practică aparent neutră care ar putea să fie premisă pentru eventuale tratamente injuste, nefiind identificată și relevată nicio astfel de practică, mai ales în condițiile în care a fost aplicată o sancțiune.

Nu există condițiile excluderii anumitor grupuri identificate ca etnii sau naționalități, fiind vorba exclusiv despre o raportare a numărului de persoane care, la un moment dat, au statutul de deținut. Diferențele există prin cifrele diferite, realitate care se raportează la o altă realitate, aceea a numărului de persoane de diverse naționalități și etnii care trăiesc în România, de asemenea, diferit. Așadar, criteriul etnic și de naționalitate nu a fost utilizat pentru a stigmatiza ori pentru a exclude, ci corespunzător nevoii de transparență, respectând principiul confidențialității prevăzut de dispozițiile Legii nr. 226/2009 și prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în vigoare la data publicării pe site-ul M.J.

Prin urmare, în mod greșit a fost reținut tratamentul discriminatoriu întrucât întocmirea acestor situații statistice este justificată prin factori obiectivi și străini de orice act de discriminare având la bază vreunul dintre criteriile interzise, prevăzute de O.G. nr. 137/2000.

Totodată, din punct de vedere legal, colectarea acestor date se realizează exclusiv în scop statistic, în baza prevederilor Legii nr. 226/2009, Legea organizării și funcționării statisticii oficiale în România și a convenției încheiate de Ministerul Justiției cu Institutul Național de Statistică în baza acestui act normativ.

Ca atare, colectarea și publicarea de date în scop statistic, care nu fac posibilă identificarea vreunei persoane și fără să existe contextul unor situații identice sau similare abordate diferit, nu poate fi caracterizată drept tratament discriminatoriu de natură a determina o restricție, excludere, deosebire sau preferință, și care ar avea ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

În realitate, este vorba de un raport întocmit în baza unui indicator statistic insuficient de clar determinat care, deși se referă la naționalitate, combină atât informații privind etnia cât și cetățenia, însă prin publicarea pe pagina de internet nu a fost comisă vreo faptă de discriminare astfel cum este definită la art. 2 din O.G. nr. 137/2000, lipsind scopul sau intenția de a discrimina și deopotrivă lipsind efectul restrângerii, înlăturării recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.

Din perspectiva circumstanțelor prezentate, în care au fost produse rapoartele statistice, consideră că agregarea unor cifre vizând persoanele private de libertate după criteriul naționalității/apartenenței etnice declarate, în scop exclusiv statistic și pentru asigurarea transparenței, în contextul în care M.J. are atribuții în legătură cu activitatea sistemului penitenciar, nu reprezintă fapte de discriminare potrivit art. 2 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată.

În concluzie, apreciază că soluția primei instanțe care a confirmat comiterea faptei de discriminare prin publicarea pe pagina de internet a Ministerului Justiției a statisticii referitoare la împărțirea etnică și religioasă a persoanelor private de libertate este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care se impune casarea sentinței, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

4.1. Prin întâmpinarea formulată față de cererea de recurs, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a achiesat la susținerile recurentului din cuprinsul cererii de recurs.

4.2. Prin întâmpinarea formulată față de cererea de recurs, intimatul-pârât Institutul Național de Statistică a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond în raport cu acesta.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalității hotărârii nr. 545/04.10.2017 prin care emitentul acesteia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că faptele prezentate în obiectul petiției constituie fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1), coroborat cu art. 2 alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 (pct. 2) și a aplicat acestuia o amendă contravențională în cuantum de 2.000 RON, pentru publicarea de statistici privind infracționalitatea, bazate pe criteriul etnic și religios, conform art. 26 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000, modificată, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (pct. 3); de asemenea, a recomandat părții reclamate Ministerul Justiției să nu mai publice pe pagina sa de internet date statistice privind persoanele privative de libertate pe criteriul etniei și religiei.

La baza investigației efectuate de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stat sesizarea petentei A., faptele discriminatorii sesizate constând în colectarea și prelucrarea de date menite să clasifice persoanele în timpul exercitării actului de justiție în raport de etnie și apartenența religioasă, în cadrul programului Ecris, precum și în publicarea pe site-ul instituției a informațiilor statistice referitoare la structura etnică și religioasă a persoanelor private de libertate.

Prin actul atacat, CNCD a constatat comiterea faptei de discriminare prin publicarea pe pagina de internet a Ministerului Justiției la secțiunea "Date statistice" a unor informații oficiale care priveau apartenența etnică și religioasă a persoanelor private de libertate, sancționând reclamantul exclusiv pentru menționata faptă de discriminare.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, validând constatările și concluziile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în sensul existenței unei fapte de discriminare prin publicarea pe pagina de internet aparținând reclamantului a unor statistici privind infracționalitatea bazate pe criteriul etnic și religios, interpretând și aplicând corect prevederile art. 2 alin. (1) și (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

În raport de cadrul normativ incident, Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, discriminarea reprezintă "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Potrivit alin. (4) al art. 2 din același act normativ, "Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 15 din Ordonanță: "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia".

În ceea ce privește criticile invocate în prezenta cale de atac, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul Ministerul Justiției, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată aflată la dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar în privința acestor aspecte care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

În acest sens, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant continuă să susțină și în recurs că statistica analizată, care a format obiectul plângerii, menționează toate naționalitățile și etniile din România, inclusiv femei și bărbați de naționalitate română, neputând fi identificat un reper pentru a determina situațiile comparabile și tratamentul diferit astfel încât să se rețină comiterea faptei de discriminare.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că, desi statistica publicată de Ministerul Justiției menționează toate naționalitățile și etniile din România, această împrejurare nu este de natură a susține contrariul calificării publicării acestei statistici ca fiind discriminatorie.

În speță, din probele administrate în fața CNCD, a rezultat că situația statistică prezentată la secțiunea "naționalitate" a indicat un număr de 54 de categorii, dintre care cel puțin cinci (aromân, lipovean, rrom, maghiar și tătar) au fost desemnați după apartenența etnică, nicidecum după cetățenie.

În acest context, preluând formularea sintetică utilizată de CNCD în motivarea deciziei sale, judecătorul fondului a reținut în mod corect că publicarea unei statistici referitoare la etnia persoanelor aflate în stare privativă de libertate "etnicizează infracționalitatea".

Astfel, potrivit Convenției de colaborare încheiată între Ministerul Justiției și Institutul Național de Statistică, ministerul furnizează Institutului informațiile menționate de Anexa nr. 1. Însă, printre informațiile prevăzute în acestă anexă nu se numără cele referitoare la etnie sau religie, cum în mod corect a reținut judecătorul forndului.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant și în acord cu judecătorul fondului, instanța de control constată că reclamantul a tratat în mod similar persoane aflate în situații care nu sunt similare, astfel că a utilizat o practică aparent neutră care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități.

În plus, se reține că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de recurs, chiar recurentul-reclamant recunoaște faptul că "în realitate este vorba de un raport întocmit în baza unui indicator statistic insuficient de clar determinat care, deși se referă la naționalitate, combină atât informații privind etnia, cât și cetățenia".

Nefondate sunt și criticile recurentului-reclamant potrivit cărora criteriul etnic și de naționalitate nu a fost utilizat pentru a stigmatiza ori pentru a exclude, ci corespunzător nevoii de transparență, respectând principiul confidențialității prevăzut de dispozițiile Legii nr. 226/2009 și ale Legii nr. 677/2001.

În acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond, Înalta Curte reține că declararea apartenenței religioase și etnice a persoanelor private de libertate nu s-a realizat în scopul publicării unor date statistice, iar religia și etnia persoanelor private de libertate nu sunt date referitoare la activitatea instituției pentru a justifica nevoia de transparență a activității acesteia.

Așadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuție aspecte noi, care să determine reținerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul primei instanțe, Înalta Curte, constatând caracterul formal al acestor critici, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinței civile nr. 1022/18 martie 2019.

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1022 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (vechi), ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.