ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1891/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii - Romani CRISS și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 545 din 04.10.2017 emisă de CNCD.

Prin sentința civilă nr. 870 din 08 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâții Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii -Romani Criss, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

A anulat Hotărârea nr. 545/04.10.2017.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a prezentat situația de fapt și parcursul administrativ al actului administrativ atacat, după care a susținut că obiectul real al petiției a fost, așa cum rezultă din cele prezentate anterior, comportamentul discriminatoriu al părții reclamate (Ministerul Justiției) care a publicat pe website-ul instituției la secțiunea "date statistice", o serie de informații oficiale, care priveau apartenența etnică și religioasă a persoanelor private de libertate și atitudinea intimatului-reclamant (Administrația Națională a Penitenciarelor) de a colecta și prelucra aceste date și de a clasifica ființe umane în funcție de apartenența etnică și regilioasă în timpul administrării actului de justiție.

În concluzie, intimatul-reclamant Administrația Națională a Penitenciarelor a fost sancționat pentru comportamentul discriminatoriu față de etnia rromă, aromână, lipoveană, maghiară și tătară, etnicizând infracționalitatea prin culegerea, gestionarea și operaționalizarea datelor personale ale deținuților, informații în baza cărora s-au efectuat/realizat statisticile publicate pe pagina web a Ministerului Justiției, ci nu pentru fapta de a publica pe pagina de internet a Ministerului Justiției statisticile privind infracționalitatea, bazate pe criteriul etnic si religios, asa cum greșit reține instanța de fond.

Fapta reținută în sarcina Ministerului Justiției a fost analizată de către Curtea de Apel București în dosarul x/2018 după cum reiese din captura web atașata prezentului recurs.

A arătat recurentul că instanța de fond a emis o sentință civilă netemeinică si nelegală, de asemenea, dispozitivul sentinei civil este excesiv raportat la legitimarea procesuală.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă).

Prin dispozitiv se admite acțiunea intimatului-reclamant Administrația Națională a Penitenciarelor si se anulează întru-totul hotătârea/soluția CNCD chiar dacă prin acest act administrativ era sancționat și comportamentul discriminatioriu al părții reclamate Ministerul Justiției.

Soluția instanței de fond de a anula întru-totul soluția CNCD încalcă condiția interesului personal, în sensul că cel care recurge la această formă procedural urmărește să obțină, direct sau indirect, un folos practic pentru sine.

Pentru aceste considerente, întrucât în mod eronat s-a apreciat, de către instanța de fond, cu privire la aplicarea normelor de drept material, apreciază că sunt întemeiate criticile formulate sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 545 din 04.10.2017, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a dispus sancționarea contravențională a Administrației Naționale a Penitenciarelor și a Ministerului Justiției, cu amenda de 2000 de RON, pentru publicarea de statistici pe pagina de internet a Ministerului Justiției, având ca obiect informații oficiale, care priveau apartenența etnică și religioasă a persoanelor private de libertate, caracteristici ale persoanelor deținute în penitenciare, ce se refereau la vârstă, cetățenie, religie, nivelul de studii, mediul de proveniență, dar și naționalitate, conform art. 26, alin. (1) și 2) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 2 din O.G. nr272001.

Situația statistică prezentată la secțiunea "naționalitate" prezintă un număr de 54 de categorii, dintre care cel puțin cinci (aromân, lipovean, rrom, maghiar și tătar) erau desemnate clar după apartenența etnică, și nicidecum după cetățenie, considerându-se de către Colegiul Director al CNCD că o prezentare statistică care să implice criterii de etnie și naționalitate în privința deținutului din penitenciare ar conduce la o formă de etnicizare a statutului infractorului/infracțiunii.

În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor au fost sancționați cu amendă contravențională "pentru publicarea pe pagina de internet a M.J. de statistici privind infracționalitatea, bazate pe criteriul etnic și religios, conform art. 26 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000", recomandându-se părții reclamate Ministerul Justiției "să nu mai publice pe viitor pe site-ul instituției date statistice privind infracționalitatea pe criteriul etniei și religiei".

Însă, din analiza întregului material probator, a rezultat că Administrația Națională a Penitenciarelor nu a efectuat nicio publicare, neavând posibilitatea tehnică de a posta date, informații, pe site-ul Ministerului Justiției, și neavând competența de a administra pagina de internet a acestuia.

Normele de drept comun în materie contravențională, cuprinse în O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, stabilesc, la art. 1, că fapta incriminată trebuie săvârșită cu vinovăție de către persoana în sarcina căreia se stabilește răspunderea contravențională. Or, publicarea pe site-ul ministerului nu s-a realizat de către Administrația Națiomală a Penitenciarelor, cum corect a reținut instanța de fond.

De altfel, tot Ministerul Justiției a fost autoritatea care a dispus retragerea rapoartelor în urma comunicatului de presă al Centrului Romilor pentru Intervenție Socială și Studii, iar recomandarea ca pe viitor să nu publice același tip de date a fost adresată aceleiași persoane juridice de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Administrația Națională a Penitenciarelor, prin intermediul Aplicației PMS Web, realizează evidenta persoanelor private de libertate în mod informatizat tocmai în scopul de a asigura drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor custodiate, cu respectarea legislației specifice domeniului în care își desfășoară activitatea, astfel încât nu se poate reține incidența prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 137/2000.

Astfel, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1849/2004, în vigoare în perioada pentru care a fost constatată contravenția, dar și în temeiul prevederilor art. 6 lit. d) din H.G. nr. 756/2016, Administrația Națională a Penitenciarelor "organizează, coordonează, evaluează, controlează și îndrumă activitatea de evidență nominală și statistică a deținuților, persoanelor internate și arestate preventiv din unitățile din subordinea sa".

Exprimarea/declararea convingerii religioase contribuie la îndeplinirea unuia dintre drepturile persoanelor private de libertate consacrate de Legea nr. 254/2013 la art. 58 și potrivit OMJ nr. 4000/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind asistența religioasă a persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor:

Prin urmare, culegerea datelor după criteriile menționate servește pentru crearea de către penitenciare a unui cadru în care să poată fi exercitată libertatea conștiinței și libertatea religioasă, prin permiterea accesului deținuților și includerea acestora la activități religioase în funcție de apartenența declarată a acestora, dar și pentru a preveni imixtiunea cu grupuri cu o cultură sau valori ce contravin propriilor convingeri.

În mod corect a reținut instanța de fond că Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și unitățile penitenciare sunt parteneri în proiecte cu finanțare nerambursabilă în cadrul cărora beneficiari sunt deținuți care fac parte din grupuri defavorizate, cu risc de sărăcie și excluziune sociala, selectați și după criterii ce țin de nevoile acestora, cultura, valorile proprii, tocmai cu scopul de a fi implicați în derularea unor activități care nu contravin convingerilor proprii acestora, în vederea alfabetizării, calificării profesionale a deținuților,

Astfel cum a detaliat instanța prin hotărârea de la fond, chiar Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii - Romani CR1SS este beneficiarul și inițiatorul unor proiecte cu finanțare nerambursabilă, astfel încât este în măsură să aprecieze că identificarea detaliată a nevoilor deținuților se poate constitui în suport pentru selectarea grupului țintă. În acest sens este Memorandumul de înțelegere între Regatul Norvegiei și Guvernul României privire implementarea Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014, semnat la 21 martie 2012 care a impus alocarea a cel puțin 10 % din totalul sumelor alocate în anumite programe situației populației de etnie romă. Printre programele relevante în acest sens, s-a numărat și Programul R023 "Servicii corecționale, inclusiv sancțiuni non-privative de libertate".

Înalta Curte constată că în mod greșit a fost reținut tratamentul discriminatoriu, întrucât, în ceea ce privește întocmirea acestor situații statistice, este justificată prin factori obiectivi și străini de orice act de discriminare, având la bază vreunul dintre criteriile interzise, prevăzute de O.G. nr. 137/2000. Totodată, din punct de vedere legal, colectarea acestor date se realizează exclusiv în scop statistic, în baza prevederilor Legii nr. 226/2009, Legea organizării și funcționării statisticii oficiale în România și a convenției încheiate de Ministerul Justiției cu institutul Național de Statistică în baza acestui act normativ. Ca atare, colectarea și publicarea de date în scop statistic, care nu fac posibilă identificarea vreunei persoane și fără să existe contextul unor situații indentice sau similare abordate diferit, nu poate fi caracterizată drept tratament discriminatoriu de natură a determina o restricție, excludere, deosebire sau preferință, și care ar avea ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței ori exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

În realitate, este vorba de un raport întocmit în baza unui indicator statistic insuficient de clar determinat care, deși se referă la naționalitate, combină atât informații privind etnia cât și cetățenia, însă prin publicarea pe pagina de internet nu a fost comisă vreo faptă de discriminare astfel cum este definită la art. 2 din O.G. nr. 137/2000, lipsind scopul sau intenția de a discrimina și deopotrivă lipsind efectul restrângerii, înlăturării recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.

Prin urmare, atât timp cât datele personale sunt culese, prelucrate, analizate și gestionate potrivit legii și în scopul luării unor măsuri pozitive pentru persoanele în cauză, rămânând confidențiale, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 137/2000, care prevede că reprezintă contravenție "orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia".

Statistica analizată, care a format obiectul plângerii, menționează toate naționalitățile și etniile din România, inclusiv femei și bărbați de naționalitate română, astfel că nu există situația diferită, neexistând situațiile comparabile și tratamentul diferit aplicat acestora, nici un scop în sine de a individualiza, dimpotrivă fiind o reflectare a diversității de naționalități și etnii care conviețuiesc într-un spațiu și timp date. Nu există, așadar, condițiile excluderii anumitor grupuri indentificate ca etnii sau naționalității, fiind vorba exclusiv despre o raportare a numărului de persoane care, la un moment dat, au statutul de deținut. Diferențele există prin cifrele diferite, realitate care se raportează la o altă realitate, aceea a numărului de persoane de diverse naționalități și etnii care trăiesc în România, de asemenea diferit. Așadar, criteriul etnic și de naționalitate nu au fost utilizate pentru a stigmatiza ori pentru a exclude, ci corespunzător nevoii de transparență, respectând principiul confidențialității prevăzut de dispozițiile Legii nr. 226/2009 și prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal șî libera circulație a acestor date, în vigoare la data publicării pe site-ul M.J.

Este nefondată critica recurentului potrivit căreia instanța de fond, prin anularea în totalitate a soluției CNCD, încalcă condiția interesului personal, în sensul că cel care recurge la această formă urmărește să obțină, direct sau indirect, un folos practic pentru sine. Susține recurentul că prin dispozitiv se admite acțiunea intimatei-reclamante Administrația Națională a Penitenciarelor si se anulează întru-totul hotătârea/soluția CNCD, chiar dacă prin acest act administrativ era sancționat și comportamentul discriminatoriu al părții reclamate Ministerul Justiției.

Înalta Curte reține că, la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2018, cauza a fost amânată la cererea reclamantei Administrația Națională a Penitenciarelor, care a susținut că în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București, în care Ministerul Justiției a promovat acțiunea în anularea aceleiași hotărâri a CNCD, a fost invocată excepția conexității dosarului nr. x/2018 cu prezentul dosar nr. x/2018, întrucât ambele dosare au ca obiect anulare aceleiași hotărâri nr. 545/04.10.2017, emise de Consiliul Național de Combatere a Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 1022 din 18.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencis administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Justiției, având ca obiect anularea aceleiași Hotărâri nr. 545/04.10.2017, pronunțate de Consiliul Național de Combatere a Discriminării. Reclamantul Ministerul Justiției, a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27.05.2020, având termen de judecată la data de 25.05.2022.

În raport și de cele reținute, din care rezultă că pe rolul instanței se află acțiunea formulată de Ministerul Justiției împotriva aceleiași Hotărâri, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prima instanță a anulat Hotărârea nr. 545 din 04.10.2017 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, însă este vorba despre o neclaritate/imprecizie a dispozitivului hotărârii primei instanțe. Ministerul Justiției nu a fost parte în prezentul dosar, analiza din prezentul litigiu vizând exclusiv reclamanta Administrația Națională a Penitenciarelor. Astfel, critica vizează, în fapt, lămurirea dispozitivului hotărârii instanței de fond, nefiind incident niciun motiv de casare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, fiind nefondate motivele de recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 870 din 08 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.