ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 30 mai 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Sectia a IX-a în data de 28.04.2022, astfel cum a fost modificată în data de 17.05.2022 (I, 100) reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul de Protecție și Pază, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
In baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notificării nr. x/28.03.2022 emisă de pârât, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea notificării, ce formează obiectul dosarului civil nr. x/2022
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 27 mai 2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Amână pronunțarea cauzei pentru data de 31 mai 2022. Se ataca impreuna cu fondul cauzei.
Pronunțata astăzi, 27.05.2022 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, conform art. 396, alin. (2) noul C. proc. civ..".
Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierea din 27 mai 2022 a declarat recurs reclamantul B. arătând că în mod greșit i s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstitutionalitate invocate, în termenul de 48 de ore de la data pronunțării, că "judecătorul și grefierul nu confirmă documentele trimise la dosar și nu depun la dosar cererile preliminare trimise prin email din dispoziția colegiului de conducere...", "... cererile de verificare a CSM și a membrilor CSM dacă au constituite garanțiile/sechestre asigurătorii/mișcarea/modificarea bunurilor acestora doar cu încuviințarea ANI ..." etc.
A susținut recurentul nu a fost soluționată cererea formulată de "contribuabilul european B. - recurs excepție neconstituționalitate invocate în scris dar ignorate de completul 2 fond, secția 9, judecător C. a neînregistrării acțiunii 1 - ca intervenient accesoriu și 2- ca intervenient în folos propriu formulată împotriva ședința publică din 18.05.2022 și a ședinței din 26.05.2022 oarele 11,30-CF înregistrărilor din ședință și martorilor din sală.".
Intimații nu au depus întâmpinare în cauză.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți
Înalta Curte constată că la filele x sunt înregistrate o serie de cereri înaintate de recurentul -reclamant prin poștă electronică, expuse la pct. 3 din prezenta hotărâre, cereri informe de sesizare a Curții Constituționale, de reexaminare a încheierii de respingere ajutor public judiciar, plângere penală raportată la dosarul administrativ/penal nr. x/2022 etc., având un destinatar neindicat și cu referire la un anume dosar penal neidentificat.
Reține instanța că în materie procesuală, art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că abuzul de drept procesual presupune două elemente, și anume:
- un element subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procedural, în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a-l vătăma ori păgubi pe adversar, pentru a diminua sau întârzia posibilitățile de apărare ori de valorificare a drepturilor acestuia;
- un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim, ori în exercitarea dreptului într-un mod excesiv și nerezonabil.
Înalta Curte constată că dosarul înregistrat pe rolul acestei instanțe, are ca obiect recursul formulat împotriva încheierii din data de 27 mai 2022.
În acest context, Înalta Curte reține că cererile depuse la dosar, cu privire la care nu rezultă elemente că ar privi prezentul cadru procesual, întrunesc cerințele prevăzute de art. 12 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a fi considerate ca fiind abuzive, astfel că actul de procedură abuziv va fi lipsit de efectele contrarii scopului pentru care dreptul procedural a fost recunoscut, urmând ca cererea să fie respinsă ca atare.
În ceea ce privește recursul formulat în cauză, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității căii de atac în condițiile art. 499 C. proc. civ.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a unor dispozițiilor legale, întrucât, prin prisma trimiterii de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, motivele de recurs și condițiile de exercitare a căii de atac (cu excepția termenului) sunt reglementate prin C. proc. civ.
Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.
Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apte să conducă la casarea hotărârii recurate, limitându-se a invoca lipsa de integritate și de imparțialitate a hotărârii în raport de Constituția României.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Inalta Curte va respinge cererile formulate de recurentul - reclamant, având în vedere abuzul de drept procesual și, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 27 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.