ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2847/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 4.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 97 din 18 ianuarie 2022 a secției pentru Judecători - Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul reclamantului de la Curtea de Apel Constanța către una din instanțele în raport de care și-a exprimat opțiunea pentru care a fost declanșată procedura de transfer (Curtea Militară de Apel București, Tribunalul Militar București sau Tribunalul Militar Iași).

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1257 din 20 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1257 din 20 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a susținut că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a criticilor de nelegalitate și netemeinicie ce au vizat Hotărârea nr. 97 din 18 ianuarie 2022 a secției pentru judecători - Consiliul Superior al Magistraturii, a modului de aplicarea și justeței criteriilor avute în vedere de către intimat la soluționarea cererii de transfer, apreciind că acestea privesc oportunitatea actului administrativ care "nu pot fi analizate de către instanță pentru soluționarea favorabilă a demersului judiciar întrucât se încadrează în marja de apreciere a autorităților competente în soluționarea cererilor de transfer." . De asemenea, activitatea de judecată s-a rezumat la verificarea parțială a criticilor de nelegalitate pe care le-a formulat, fără a proceda la o minimă analiză a aspectelor de oportunitate și care au fost avute în vedere de către intimat cu efect decisiv în procedura de transfer între persoanele care și-au depus cererea de transfer, conferind aspect formal al modului de desfășurare a judecării cauzei. Sunt nefondate considerentele avute în vedere de instanței de fond referitoare la imposibilitatea autorității judiciare în a verifica oportunitatea emiterii unui act administrativ și procedând de această manieră judecarea cauzei s-a realizat fără a răspunde exigențelor de echitabilitate în desfășurarea procesului civil, potrivit art. 6 din CEDO. A mai arătat recurentul că un alt motiv de nelegalitate al hotărârii contestate privește faptul că exercitarea dreptul de apreciere al intimatului - Consiliul superior al Magistraturii, secția pentru judecători s-a realizat cu exces de putere. In acest sens, în cazul reclamantului analiza cererii s-a realizat prin raportare la volumul de muncă al Curții de Apel Constanța pentru primul semestru al anului 2021, numărul posturilor vacante al instanței unde își desfășoară activitatea și o analiză comparativă a volumului de activitate al Curții de Apel Constanța cu volumul de activitate al instanțelor militare. Cu prilejul aceleiași sesiuni de transfer, intimatul se raportează la ceilalți colegi judecători ale căror cereri au primit o soluționare diferită la alte criterii, respectiv criteriile legale de transfer prevăzute de Ordinul nr. M.47 din 22 aprilie 2014 privind aprobarea Regulament Comun, așa cum este cazul Hotărârii nr. 91/18 ianuarie 2022 a CSM, secția pentru judecători, fie prin raportare la criteriile de vechime în funcție, grad, instanță și specializare, iar volumul de activitate și numărul locurilor vacante se realizează doar prin raportare la instanța de la care provine magistratul fără o analiza comparativă cu instanța militară la care solicită transferul, așa cum este cazul Hotărâri nr. 92/18 ianuarie 2022 a CSM, secția pentru judecători, . În cazul recurentului, cu prilejul aceleiași sesiuni de transfer, intimatul nu analizează cererea pe care a formulat-o în baza acelorași criterii legale așa cum procedează si în cazul colegilor judecători a căror solicitare a primit o soluționare favorabilă, respectiv în baza criteriului de vechime în funcție, în grad și instanță, ci ia înconsiderare criterii care nu sunt prevăzute de Regulamentul comun de transfer al magistraților civili la instanțe militare. Intimatul avea obligația ca în cadrul aceleiași sesiuni de transfer să ia în considerare aceleași criterii de departajare pentru toți candidații. Pe lângă cele învederate mai sus, ca urmare a experienței astfel acumulate în materie penală, a arătat că își doreste ca activitatea sa în sistemul judiciar din România să fie completată de posibilitatea de a soluționa cauze de competența instanțelor militare. De asemenea, are calitatea de ofițer în rezervă și are cunoștințe necesare în domeniu militar. Doreste să fie reactivat în calitate de ofițer activ și apreciază că are competențele și abilitățile profesionale pentru a desfașura activitatea în cadrul unei instituții militare. A mai solicitat să se aibă în vedere faptul că îndeplineste condițiile legale obligatorii pentru dobândirea calității de ofițer activ, prin Raportul nr. x din 23.12.2021, Ministrul Apărării Naționale acordând aviz conform privind îndeplinirea calității de ofițer în activitate și, de asemenea, solicită să se aibă în vedere aspectele de oportunitate învederate anterior. În cazul în care s-ar aprecia că prezenta cerere ar fi întemeiată, aceasta nu ar prejudicia activitatea Curții Militare de Apel întrucât sunt vacante 4 posturi de judecător, dintr-o schemă de 8 posturi sau activitatea Tribunalului Miliar București fiind ocupat un post dintr-o schemă de 5 posturi și nici activitatea Curții de Apel Constanța, întrucât datele statistice prezentate nu relevă că activitatea generală a instituției prin transferul unui judecător ar fi afectată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute. Astfel, în esență, a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În ceea ce privește susținerile încadrate de recurent în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia intimatului, acestea nu sunt veritabile critici de nelegalitate, ci privesc actul administrativ contestat, acesta reiterând apărările referitoare la fondul cauzei și la situația de fapt așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță. În fine, criticile privind pretinsa omisiune a secției pentru Judecători de a avea în vedere la cererea sa de transfer și criteriile privitoare la vechimea în funcție și în grad, privind faptul că la analizarea cererii sale secția ar fi avut în vedere alte criterii decât cele examinate la emiterea Hotărârii nr. 91 și Hotărârii nr. 92 din 18.01.2022, privind oportunitatea transferului recurentului sunt nefondate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 msi 2023, în ședință publică, cu citarea părților. Recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în raport de prevederile art. 1 alin. (4) și (5), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2) și art. 133 alin. (1) din Constituție, ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2022, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 25 mai 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Hotărârea nr. 97 din data de 18.01.2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, contestată în cauză, s-a respins cererea de transfer la Curtea Militară de Apel București, la Tribunalul Militar București sau la Tribunalul Militar Iași, formulată de petentul A., judecător la Curtea de Apel Constanța. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu contestația formulată de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 97 din 18 ianuarie 2022 a secției pentru Judecători - Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul reclamantului de la Curtea de Apel Constanța către una din instanțele în raport de care și-a exprimat opțiunea pentru care a fost declanșată procedura de transfer (Curtea Militară de Apel București, Tribunalul Militar București sau Tribunalul Militar Iași). Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurent circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu privire la faptul că instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a criticilor de nelegalitate și neteminicie ce au vizat Hotărârea nr. 97/18.01.2022. Astfel, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată. În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv. Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor legale pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Nici incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținută în cauză. Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Astfel, se constată că secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat cererea de transfer formulată de reclamant prin raportare la dispozițiile art. 32 din Legea nr. 303/2004 și art. 6 din Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 97 din data de 18.01.2022. Înalta Curte reține că potrivit art. 32 din Legea nr. 303/2004: "(1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. (2) Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale." În aplicarea acestei dispoziții legale a fost adoptat Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea 176/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 1 din Regulamentul comun prevede următoarele: "(1) Poate fi numit în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal. (2) Numirea nu poate fi aprobată decât la o instanță sau la un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze. (3) Poate fi numit în funcția de judecător militar sau procuror militar judecătorul sau procurorul care are numai cetățenia română. (4) În scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de numire, semestrial se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele militare, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere nu se ocupă prin numire, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare. (5) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție. (6) Cererile de numire a judecătorilor în funcția de procuror militar sau a procurorilor în funcția de judecător militar, precum și cererea de numire a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar se analizează semestrial, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii. (7) Cererile de numire în funcțiile prevăzute la alin. (6) se formulează în scris și se depun la Consiliul Superior al Magistraturii, în termen de 15 zile de la afișarea listei prevăzute la alin. (4), însoțite de următoarele documente, în două exemplare: a) acte privind identitatea solicitantului, în copie: certificat de naștere, carte de identitate, certificat de căsătorie, certificat naștere copii și alte acte care reflectă starea civilă, cetățenia și domiciliul; b) documente care atestă studiile absolvite, în copie; c) curriculum vitae; d) declarație pe propria răspundere referitoare la incompatibilități cu calitatea de ofițer în activitate; e) ultimul raport de evaluare a activității profesionale; f) orice alte acte pe care le consideră relevante. (8) Dacă există locuri vacante, Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv de procuror militar și întocmește, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul ori procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită numirea. (9) Referatul întocmit potrivit prevederilor alin. (8) cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror militar, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul militar la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului sunt inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau parchetul militar la care se solicită transferul și durata vacanțelor posturilor la instanța ori parchetul în cauză. (10) Dacă nu există locuri vacante, Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii întocmește un referat în acest sens." Art. 2 - "În cazul în care există locuri vacante, în termen de 15 zile de la întocmirea referatului prevăzut la art. 1 alin. (8), Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicită Ministerului Apărării Naționale prin Direcția instanțelor militare din cadrul acestui minister, respectiv prin secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, avizul conform privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate." Art. 3 - "(1) Ministerul Apărării Naționale eliberează avizul conform, în termen de 60 de zile, după ce se efectuează următoarele activități în structurile militare specializate: a) examinarea medicală, pentru stabilirea aptitudinii de îndeplinire a serviciului militar, consemnată în fișa controlului medical; b) testarea în vederea promovării baremelor de pregătire fizică; c) evaluarea psihologică. (2) Rezultatele verificărilor desfășurate prevăzute la alin. (1) se transmit la Direcția instanțelor militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție." Art. 4 - "(1) Direcția instanțelor militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întocmesc un raport prin care propun ministrului apărării naționale, după caz, acordarea avizului favorabil sau negativ privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate, cu respectarea termenului prevăzut la art. 3 alin. (1). (2) Avizul, însoțit de raportul prevăzut la alin. (1), se comunică atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât și solicitantului." Art. 6 " (1) Poate fi transferat în funcția de judecător militar, respectiv de procuror militar, judecătorul sau procurorul care are cel puțin grad profesional de tribunal. (2) Transferul nu poate fi aprobat decât la o instanță sau un parchet la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze. (3) Dispozițiile art. 1 alin. (3)-(10) și ale art. 2-4 se aplică în mod corespunzător. (4) Judecătorul sau procurorul poate participa la ședința secției corespunzătoare, în vederea susținerii cererii. (5) secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii admite sau respinge cererea de transfer prin hotărâre." Din cuprinsul art. 6 alin. (3) antereferit, Înalta Curte reține, în acord cu opinia primei instanțe, că art. 5 din Regulament nu este aplicabil procedurii de transfer, ci doar cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6) din același Regulament, respectiv de: numire a judecătorilor în funcția de procuror militar sau a procurorilor în funcția de judecător militar, precum și cererea de numire a judecătorilor militari în funcția de procuror militar sau a procurorilor militari în funcția de judecător militar. De altfel, art. 5 alin. (2) din Regulament se referă la "judecătorul sau procurorul care solicită numirea în una din funcțiile prevăzute la art. 1 alin. (6)", iar art. 5 alin. (3) prevede criteriile care pot fi avute în vedere "la soluționarea cererilor prevăzute la art. 1 alin. (6)". În aceste condiții, în mod corect, prima instanță a constatat nefondată critica reclamantului în sensul că în analiza cererii de transfer pârâtul nu a luat în considerare criteriile prevăzute de art. 5 alin. (3) din Regulamentul comun, întrucât aceste criterii nu sunt aplicabile procedurii de transfer a unui judecător civil în funcția de judecător militar, ci doar cererilor de numire prevăzute la art. 1 alin. (6) din același Regulament. Totodată, la procedura de transfer de la instanțele civile la instanțele militare la care a participat reclamantul, aprobată prin Hotărârea nr. 1350/18 noiembrie 2021, nu se aplică nici Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, deci nici criteriile stabilite prin art. 3 din acest Regulament. Acest Regulament a fost aprobat în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. (9), ale art. 49 alin. (9) și ale art. 57-61 din Legea nr. 303/2004 care reglementează proceduri distincte de cele reglementate la art. 32 din aceeași Lege: numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari volumul de activitate. Din ansamblul dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 32 din Legea nr. 303/2004 coroborat cu Regulamentul comun aprobat prin Hotărârea CSM nr. 176/2014, instanța constată că, în ceea ce privește transferul judecătorilor de la instanțele civile la instanțele militare, pârâtul se bucură de o marjă largă de apreciere în exercitarea acestei atribuții, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea calității de ofițer în activitate și de numire a judecătorului civil în funcția de judecător militar. În atare condiții, trebuie efectuată o analiză a legalității Hotărârii nr. 97/18.01.2022 prin raportare la dispozițiile Legii nr. 554/2004, pentru a verifica dacă actul administrativ contestat a fost emis cu exces de putere. Or, art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertățile cetățenilor. Deopotrivă, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Art. 8 alin. (1) din aceeași lege stabilește că (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale., iar alin. (1)^1 că (1^1) Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat. Dreptul de apreciere al pârâtului în analiza cererii de transfer nu echivalează însă cu posibilitatea de a acționa abuziv, arbitrar și în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporționalității, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este chemată să îl ocrotească (gestionarea resurselor umane în cadrul sistemului judiciar, în vederea asigurării unei ocupări optime a posturilor vacante raportat la nevoile sistemului, pentru evitarea provocării unor disfuncționalități la nivelul instanțelor de judecată) și dreptul subiectiv sau interesul legitim privat invocat de reclamant ca fiind vătămat prin conduita administrației. A susținut recurentul-reclamant că pârâtul a analizat celelalte cereri de transfer formulate în aceeași sesiune prin raportare la alte criterii decât cele analizate prin hotărârea contestat, dar și că volumul de muncă și posturile vacante, analizate în cadrul hotărârii contestate, nu sunt prevăzute de Regulamentul comun drept criterii ce pot fi avute în vedere la analiza cererii de transfer. Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, din lecturarea Hotărârilor nr. 91 și 92 emise de secția pentru judecători din cadrul pârâtului CSM la aceeași dată 18 ianuarie 2022, fără ca acestea să fie supuse filtrului de legalitate al prezentei instanțe, rezultă că nu se confirmă susținerile reclamantului întrucât pârâtul a expus și a analizat exact aceleași criterii ca în cazul hotărârii nr. 97 din data de 18.01.2022, ceea ce se contestă în realitate fiind relevanța acordată de pârât fiecărui criteriu în parte, deci chiar modul în care autoritatea pârâtă și-a exercitat dreptul de apreciere. Or, raportat la dispozițiile art. 1 și 8 ale Legii nr. 554/2004, oportunitatea luării unei anumite măsuri atunci când legea prevede un drept de opțiune al autorității nu poate fi cenzurată pe calea unei acțiuni în contencios administrativ decât în măsura în care se constată încălcarea legii de către autoritate ori nerespectarea principiului proporționalității prin ruperea echilibrului între interesul public și interesul privat. Cu alte cuvinte, instanța de contencios administrativ nu poate proceda la o analiză proprie a cererii de transfer, astfel cum propune reclamantul prin cererea de chemare în judecată, pentru a ajunge la o concluzie diferită de autoritate, ci doar să cenzureze actul administrativ emis de pârât în măsura în care este nelegal, fiind emis cu exces de putere. Atât în Hotărârile nr. 91 și 92, cât și în Hotărârea nr. 97, contestată în cauză, au fost analizate cererile de transfer prin raportare la aceleași dispoziții legale (art. 32 din Legea nr. 303/2004 și art. 6 din regulamentul comun) și la aceleași criterii, fiind expuse în toate cele trei hotărâri date privind traseul profesional al judecătorilor, posturile vacante și a celor ocupate la instanța la care funcționează judecătorul și la instanța sau parchetul la care se solicită numirea, precum și avizul instanței de la care provine judecătorul, adică exact informațiile ce trebuie să se regăsească în referatul întocmit potrivit art. 1 alin. (8) din Regulamentul comun, aplicabil și procedurii prevăzute de art. 6 din regulament, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 6 alin. (3). Așadar, nu poate fi reținută critica recurentului-reclamant în sensul că pârâtul ar fi analizat în cazul său alte criterii față de cele analizate la admiterea cererilor de transfer, iar situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța la care funcționează judecătorul în cauză poate fi valorificată de pârât în analiza cererilor de transfer, din moment ce art. 1 alin. (8) din Regulamentul comun prevede că: "Dacă există locuri vacante, Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv de procuror militar și întocmește, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul ori procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită numirea.". Din cuprinsul hotărârii contestate în cauză nu se desprinde concluzia că pârâtul ar fi avut în vedere la respingerea cererii de transfer formulată de reclamant exclusiv situația posturilor vacante și încărcătura pe judecător față de media națională la instanța de unde provine reclamantul. Astfel cum s-a reținut deja, art. 6 din Regulamentul comun nu prevede criterii legale pentru transferul în funcția de judecător militar și cu atât mai puțin o ordine de preferință a anumitor criterii, autoritatea pârâtă analizând cererea prin raportare la ansamblul informațiilor existente în dosarele de transfer conform art. 1 alin. (8) din Regulament. Or, comparând aceste informații de care dispunea pârâtul la data analizării cererilor de transfer, nu se poate reține că reclamantul se afla exact în aceeași situație cu ceilalți doi judecători ale căror cereri au fost admise și că a existat o diferență de tratament juridic în analiza autorității. În acest sens, dincolo de împrejurarea că proveneau de la instanțe diferite, instanța reține că au existat cel puțin două elemente de diferență între cererea formulată de reclamant și cererile admise prin Hotărârile nr. 91 și 92: avizul negativ emis de instanța de la care provenea reclamantul și vechimea cea mai mică în funcția de judecător a reclamantului. Cuantificarea ponderii acestor două elemente în analiza efectuată de pârât la emiterea actului administrativ contestat nu poate fi analizat de instanță pentru soluționarea favorabilă a demersului judiciar întrucât se încadrează în marja de apreciere a autorității competente în soluționarea cererilor de transfer. În ceea ce privește amplele considerațiuni statistice relevate în contextul analizării oportunității cererii de transfer a recurentului - reclamant, reține Înalta Curte faptul că însuși recurentul a afirmat în cererea de recurs, că rațiunile și necesitățile sistemului judiciar și a stabilității acestuia nu trebuie doar apreciate în abstract la momentul luării unei decizii asupra unei cereri de transfer, ci aplicate în cazul concret, printr-o analiză obiectivă întemeiată pe criterii prevăzute de lege. Or, a reduce analiza oportunității cererii de transfer la date statistice, așa cum a reiterat acesta cererea în cadrul căii de atac, înseamnă chiar contrariul celor afirmate. Totodată, aspecte de ordin subiectiv de natura celor dezvoltate în cererea de recurs, cum ar fi desfășurarea activității la o instanță cu cazuistică variată, dorința de dezvoltare a carierei profesionale prin accedere la o instanță militară, pot fi analizate de CSM la momentul examinării unei cereri de transfer, însă nu sunt de natură a conduce prin ele însele la aprobarea cererii de transfer. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.