ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată, la data de 10.01.2019, pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, obligarea pârâtei la acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, cu începere din 01.07.2017 și până la încheierea raportului de serviciu/muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 968 din 4 iulie 2019, Curtea a admis cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la acordarea în favoarea reclamantei a indemnizației lunare pentru titlul științific în cuantum de 50% din salariul minim brut pe țară începând cu data de 01.07.2017 până la încetarea raportului de serviciu, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.550 RON cheltuieli de judecată.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 29.08.2019, solicitând casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș, apreciind că soluția respectivă are înrâurire asupra cauzei.

1.3. La data de 16 iunie 2022, Curtea a repus cauza pe rol și a acordat termen la 16 iunie 2022.

Prin decizia civilă nr. 666 din 16 iunie 2022, Curtea a perimat recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, obligând recurenta la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

A reținut instanța că dosarul nr. x/2019 a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Cluj la data de 04.11.2021, dată de la care recurenta avea la dispoziție un termen de 6 luni pentru a solicita repunerea pe rol a cauzei. Însă, recurenta a formulat cererea de repunere pe rol la data de 03.06.2022, după data de 04.05.2022, data când s-a împlinit termenul de 6 luni.

Împotriva acestei hotărâri, recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei, respingerea ca nefondată a excepției perimării recursului și trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

A susținut recurenta că instanța a ignorat faptul că oportunitatea suspendării judecării recursului a fost pusă în discuție din oficiu și nu la solicitarea sau prin învoirea părților, ambele părți opunându-se.

Art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că reluarea judecății procesului se va face prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor, respectiv în situația suspendării voluntare, precum și în situația suspendării de drept prevăzute la pct. 2 și 3 ale aceluiași articol, însă nu prevede nimic în ce privește repunerea pe rol a procesului în cazurile de suspendare facultativă prevăzute de art. 413 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, atâta vreme cât judecarea procesului a fost dispusă de instanța de judecată din oficiu, nu există niciun argument pentru a i se imputa părții faptul că nu a urmărit soluționarea și finalizarea procesului, ci dimpotrivă. Mai mult, art. 413 alin. (3) C. proc. civ. prevede posibilitatea revenirii asupra suspendării, act unilateral, efectuat din oficiu de instanță.

Cu atât mai mult, existența unei cereri a părții interesate privind repunerea cauzei pe rol se impune doar în cazurile menționate expres la art. 415 pct. 1 și 2 C. proc. civ., nu și în situația în discuție, când sunt aplicabile prevederile art. 415 pct. 4, potrivit cărora judecata cauzei suspendate se reia prin alte modalități prevăzute de lege.

Atât art. 413 alin. (1) pct. 1, cât și pct. 1

1

C. proc. civ. reglementată suspendarea facultativă a cererii, sens în care nu este posibil ca, în două situații similare care reglementează suspendarea facultativă, redeschiderea judecății să se facă diferit, mai ales că normele procedurale prevăd că redeschiderea judecății se face din oficiu, în condițiile art. 415 pct. 4 din același cod.

Perimarea este o sancțiune procesuală care poate interveni de drept numai în ipoteza în care partea se află într-o incontestabilă culpă procesuală, manifestată printr-o pasivitate neîndoielnică și nescuzabilă.

A apreciat recurenta că, în raport cu textele analizate care nu impun obligația părții de a formula cerere de repunere pe rol în cazul suspendării recursului conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa pentru rămânerea dosarului în nelucrare, iar redeschiderea și continuarea judecării recursului cădeau în sarcina instanței.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma argumentelor prezentate de părți, constată că recursul este nefondat.

4.1. Contrar celor afirmate de recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Maramureș, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit perimarea judecății, soluția instanței reflectând o corectă aplicare a prevederilor C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alineatul (3) al aceluiași articol prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

Potrivit art. 415 C. proc. civ.,

"Judecata cauzei suspendate se reia:

Contrar alegațiilor recurentei-reclamante, constată Înalta Curte că, în situația suspendării facultative a judecății, dispuse în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ. nu prevede posibilitatea instanței de a repune cauza pe rol din oficiu în vederea continuării judecății (ci numai în situațiile expres prevăzute de pct. 3 al articolului menționat).

Când a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

Deci, în situația suspendării facultative a judecății dispuse în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, cererea de repunere pe rol circumscriindu-se obligației generale a părților de a contribui la desfășurarea procesului, îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ.

Este demn de subliniat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, fiind evident că, după acest moment procesual, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare.

Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune a pasivității ei, vizând orice cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, operând de drept, la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv a celor lipsite de capacitate, precum și a oricăror persoane juridice. În consecință, revine părții obligația de a face dovada că nu a stat în pasivitate sau că ar fi fost împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act procedural făcut în cauză. El se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură în scopul judecării cauzei, respectiv se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa.

În mod corect prima instanță a constatat că motivul suspendării judecății a încetat la data de 04.11.2021, prin pronunțarea Deciziei definitive nr. 1239 din 4 noiembrie 2021 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș, până la a cărui soluționare definitivă a fost suspendată cauza, iar termenul de perimare s-a împlinit la data de 04.05.2022.

Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că suspendarea dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Suspendarea facultativă este limitată sub aspectul duratei ei de momentul la care hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă. În intervalul cuprins între data la care instanța a dispus suspendarea cauzei și momentul soluționării definitive a cauzei care a declanșat suspendarea, cursul perimării este, la rândul lui, suspendat.

Momentul încetării suspendării marchează începerea curgerii termenului de perimare. Declanșarea cursului termenului de perimare nu poate avea altă explicație decât aceea că obligația de repunere pe rol revine părții interesate, iar pasivitatea ei în neexercitarea acestei obligații dobândește valențele unui comportament culpabil, apt să conducă la perimarea cererii de chemare în judecată.

Or, dacă obligația de repunere pe rol ar fi revenit instanței de judecată, termenul de perimare nu ar fi putut să înceapă să curgă, în considerarea art. 416 alin. (3) C. proc. civ.

4.2. Nu în ultimul rând, în ceea ce privește necesitatea ca, în cazul suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a unui alt dosar aflat pe rolul instanțelor naționale, partea să formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei, se rețin a fi relevante și considerentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022.

Prin această decizie, Înalta Curte a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în cazul suspendării facultative, dispuse de instanță în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unei hotărâri preliminare, ca urmare a solicitării unei alte instanțe naționale sau a unei instanțe dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni de la data pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instanța de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului.

La pct. 53 din considerentele deciziei, ÎCCJ-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în contextul analizării sancțiunii perimării și a efectelor acesteia în raport cu motivul dispus pentru suspendarea judecății cauzei, a statuat următoarele:

"53. Dimpotrivă, în cazul suspendării facultative clasice instanța nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care privește raporturi juridice între aceleași părți litigante, acestea din urmă fiind datoare să țină sub observație respectivul proces și să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererii lor".

Astfel, se observă că și raționamentul instanței supreme este în sensul celor expuse anterior în prezenta decizie.

Prin urmare, susținerile recurentei nu sunt apte a dovedi incidența motivului de casare invocat, hotărârea recurată fiind pronunțată și motivată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

4.3. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Maramureș împotriva Deciziei nr. 666 din 16 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.