ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2824/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.09.2021, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, acordarea de daune morale de 10.000 RON cauzate prin neosoluționarea solicitării formulate și prin refuzul de efectuare a anumitor operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea drepturilor sau intereselor lor legitime.

Prin sentința civilă nr. 22 din 24 martie 2022, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoiru cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții A. și B. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepției și rejudecarea fondului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului, au prezentat recurenții situația de fapt, apreciind că au sesizat corect Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, accesând formularul online, și nu au înregistrat, așa cum reține instanța fondului, la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Ilfov reclamația nr. 11476/2020, la dosar nefiind nicio reclamație în acest sens. ANPC probabil a solicitat ca acesta să preia cazul și să facă verificările, aspect care nu a fost verificat de prima instanță, care, cercetând actele dosarului, a respins acțiunea pe motiv că nu s-ar fi adresat pârâtei chemate în judecată.

Referitor la indicarea operațiunilor administrative, au arătat că niciun text de lege nu definește această operațiune. ANPC este cea care asigură derularea procedurilor de soluționarea alternativă a litigiilor prin Direcția de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), structură fără personalitate juridică. Chiar și atunci când există o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la litigiul dintre consumator și comerciant ar fi putut fi îndrumați, prin Direcția SAL, cu privire la soluționarea alternativă a litigiilor, din moment ce sesizaseră autoritatea competentă cu privire la protecția drepturilor consumatorilor.

Faptul că sesizarea SAL este un drept recunoscut de lege este echivalent cu sesizarea ANCP care este tot un drept recunoscut de lege. Din corespondența care stă la baza dosarului se poate observa că lucrarea inițială a fost clasată fără a fi solicitat un minim de documente, iar apoi plimbată între structurile cu personalitate și cele fără personalitate ale Autorității, fără niciun rezultat în favoarea consumatorului.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamanților A. și B. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurenților, rezultă că aceștia au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material fără, însă, a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în ipoteza textului legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezei avute în vedere de legiuitor prin motivul de casare invocat.

Recurenții, după cum s-a consemnat la pct. 2 al prezentei decizii, s-au limitat la a reitera situația de fapt și la a face aprecieri cu privire la probele administrate, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod critica de nelegalitate, în sensul de a preciza modalitatea în care instanța de fond ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția instanței de fond, reiterarea situației de fapt și a demersurilor efectuate și exprimarea opiniilor față de modalitatea de soluționare a petiției lor, fără a invoca niciun aspect referitor la nelegalitatea hotărârii recurate în raport cu soluția pronunțată, nu echivalează cu motivarea căii de atac.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau de administrare a probelor, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 22 din 24 martie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.