ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2742/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 25/02/2019, sub nr. unic x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 18516/01.02.2019, emisă de intimatul Fondul de Garantare a

Asiguraților prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/15.05.2017, în sumă de 88.414,76 RON;

- obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, pentru admiterea cererii de plată, înregistrată sub nr. x/15.05.2017 în dosarul de daună nr. x și plata despăgubirii în sumă de 88.414,76 RON, aceasta fiind întemeiată;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea ce face obiectul recursului dedus prezentei judecăți

Prin sentința nr. 574 pronunțată în data de 09.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva Deciziei nr. 18516/01.02.2019, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecarea pe fond a cauzei, să se dispună anularea Deciziei nr. 18516/01.02.2019, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/15.05.2017, în sumă de 88.414,76 RON, ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtului să emită o nouă decizie, pentru admiterea cererii de plată, înregistrată sub nr. x/15.05.2017 în dosarul de daună nr. x și plata despăgubirii în sumă de 88.414,76 RON, aceasta fiind întemeiată, susținută de înscrisurile probatorii aflate la dosarul de daună instrumentat.

În dezvoltarea criticilor sale, recurentul susține că sentința civila pronunțata de instanța de fond este nelegală, fiind aplicate greșit dispozițiile art. 1266-1269, 1270,1350 C. civ., în speța dedusa judecații fiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile contractuale a asigurătorului, respectiv pentru plata indemnizației de asigurare datorată pentru incendierea locuinței subsemnatului reclamant, in temeiul Politiei de asigurare seria x, nr. x, valabila la data evenimentului asigurat din 10.04.2017.

Arată recurentul că dispoziția contractuală restinută de prima instanța ca fiind incidență in justificarea refuzului de plata, respectiv art. 3.3 din Condițiile particulare, pct. d3) este greșit interpretata si aplicată, deoarece aceasta dispoziție se referă strict la bunurile tip conținut, din clădirea asigurata, iar nu la aceasta (conform art, 1 lit. b) din Condițiile de asigurare, Obiectul asigurării il constituie: b) in cazul construcțiilor individuale (cu o singură locuinta)- Locuinta, Dependințele care nu sunt legate structural de locuința, anexele și bunurile de tip conținut).

Art. 3.3 are următorul conținut: Nu se incheie asigurare si nu se acorda Indemnizații pentru:

a)Construcții ridicate fara eliberarea unei autorizații . . . . . . . . . .

b)Locuințe construite in zone in care organelle in drept au interzis.

c)Locuințele si bunurile de tip conținut situate in clădirile expertizate tehnic... si încadrate prin raport de expertiza tehnica

d)Bunurile:

d.l.care, din cauza proastei intretineri. uzurii sau deteriorării, nu mai pot fi folosite conform destinației stabilite prin proiectare/construire/fabricare, d.2)pentru care la data producerii riscului asigurat nu exista toate aprobările/avizele cerute de lege privind construirea/utilizarea/functionarea d.3)folosite in alt scop decât cel pentru care erau destinate prin proiectare/construire.

d.4)care, in momentul in care s-aprodus riscul asigurat care le-a avariat/distrus, se aflau in afara perimetrului asigurat;

Dispoziția contractuala de la art. 3.3, pct. d.3 din Condițiile particulare (parte integranta a contractului de asigurare), astfel cum aceasta a fost indicata de prima instanță ca motiv al respingerii acțiunii, este greșit aplicată, deoarece nu se refera la bunul asigurau Clădire, ci la bunurile (tip conținut"), care nu se despăgubesc daca au fost folosite in alt scop .

Analizând intreg conținutul art. 3.3 (si lit. a), b), c), e), f), g),h), este evident ca lit. d) (inclusiv pct. d. 3) se refera la posibilitatea de incheiere a poliței si plata indemnizației pentru bunurile (tip conținut) din clădire, iar nu la constructia/locuinta asigurata.

Este astfel greșita soluția instanței de judecata, care a apreciat că bunul (Clădire, cu destinația de locuința) ar fi fost folosit de subsemnatul in alt scop decât cel pentru care a fost destinat prin proiectare/construire, respectiv cel pentru care a fost asigurat, deoarece imobilul asigurat era folosit ca locuința la data evenimentului asigurat de către recurentul -reclamant,care locuia efectiv, împreuna cu soția în imobil (iar ca spațiu comercial numai o camera).

Cu privire la activitatea de comerț desfășurata in prima camera (cu intrare separata, din strada) din imobilul asigurat, situat in Tg-Mures, str. x, recurentul susține ca aceasta situație era cunoscuta înainte de încheierea poliței, iar asigurătorul a acceptat încheierea poliței de asigurare fără nicio obiectiune, Polița seria x numărul x fiind o reînnoire a unei polițe anterioare, recurentul având asigurare de mai mulți ani la societatea B., acest imobil fiind efectiv locuința sa.

Prejudiciul necesar a fi despăgubit nu s-a produs ca urmare a acestei activități de comerț, desfășurata în acea parte de imobil (astfel cum impun dispozițiile art. 6.3.1 lit. k) din Condițiile de asigurare), care de altfel nu a fost afectată, ci s-a produs din cauza unui incendiu izbucnit dintr-o sursa directa (cu autor necunoscut), amplasată în partea din spate a imobilului, în zona garajului, prin urmare, consider că refuzul de a accepta la plata cererea de despăgubire este neîntemeiat.

Acest refuz este situat in afara clauzelor contractuale, și-I cauzează prejudicii certe, neplata despăgubirii facand imposibila aducerea imobilului în starea anterioară (la acest moment recurentul și soția sa locuind în condiții improprii deoarece nu dispun de resursele necesare reparării complete).

Polița de asigurare este legal încheiată, iar în conformitate cu dispozițiile contractului (art. 2.1 lit. b) din Condițiile particulare), printre riscurile asigurate este si cel de incendiu, motiv pentru care prejudiciul ce i-a fost cauzat prin incendiul din data de 10.04.2017 reprezintă un risc asigurat care trebuie despăgubit de către asigurător, respectiv F.G.A.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 18516/01.02.2019, ca fiind nelegală si netemeinică, obligarea paratei F.G.A. să emită o noua decizie, de admitere a cererii de despăgubire formulate si de plată a sumei de 88.416,76 RON, stabilita (la un nivel minim) în urma evaluării întocmite de către reprezentantul său, pentru costurile necesare aducerii imobilului in starea anterioara producerii evenimentului asigurat.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul -reclamant A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului -pârât, în cadrul căruia solicită instanței să înlăture apărările acestuia, ca fiind nefondate, dispunând admiterea recursului, deoarece în cauză imobilulm asigiurat a fost folosit ca locuință, aceasta fiind destinația principală a bunului imobil, iar activitatea comercială desfășurată numai într-o camera a imobilului nu a avut nici o legătură cu incendiul, prejudicial neecesar a fi despăgubit neproducându-se ca urmare a acestei activități dee comerț.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu soluționarea dosarulu din data de 18.06.2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17.05.2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate în cadruil recursului, de apărările din cuprinsul întâmpinării și de prevederile legale incidente în cauza de față, constată că recursul promovat de recurentul A. este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate dee recurentul - reclamant.

Soluția de respingerea a cererii de chemare în judecată a fost adoptată în mod corect, reținându-se că despăgubirea solicitată nu poate fi acordată, cazul încadrându-se la excluderi, conform Capitolului 3 denumit "Excluderi" din Condițiile Particulare de asigurare - Cazuri de asigurare când asiguratorul nu acordă indemnizații, care fac parte integrantă la Polița anterior menționată.

Cum la data producerii evenimentului reclamantul avea valabilă polița de asigurare facultativă pentru construcția cu destinația de locuință, iar, din documentația dosarului administrativ și chiar din recunoașterea recurentului-reclamant rezultă că bunul asigurat nu a fost folosit conform destinației pentru care a fost încheiată polița de asigurare, în locuința asigurată desfășurându-se și activități comerciale, în mod corect instanța de fond a reținut legalitatea deciziei emise de intimatul - pârât, având în vederee prevederile art. 3.3. din Condițiile Particulare de Asigurare - Cazuri de asigurare când asiguratorul nu acordă indemnizații - Cap. 3 Excluderi - conform cărora în situația în care bunurile au fost folosite în alt scop decât cele pentru care erau destinate nu se acordă indemnizații.

Susținerile recurentului, potrivit cărora incendiul a izbucnit în zona garajului, ori că activitatea desfășurată în spațiul comercial nu a avut nici o legătură cu incediul, nu prezintă nici o relevanțâ juridică din perspectiva clauzei particulare de asigurare la care recurentul - reclamant s-a obligat prin contractul încheiat cu asiguratorul, referitoare la folosirea bunului asigurat doar în scop de locuință, nu și de spațiu comercial.

Nici susținerea conform căreia asiguratorul ar fi avut cunoștință înainte de încheierea poliței de activitatea de comerț desfășurată în prima camera a imobilului asigurat și ar fi acceptat încheierea poliței fără nici o obiecțiune, nu poate fi reținută, nefiind în nici un fel dovedită.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu poate pretinde calitatea de creditor de asigurare, în înțelesul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 213/2015, întrucât, în contextul nedovedirii împrejurării că imobilul asigurat a fost folosit exclusiv cu destinația de locuință, clauzele specifice asigurării exclud acordarea de despăgubiri.

Astfel, însușindu-și raționamentul juridic expus de instanța de fond în hotărârea pronunțată, pe care îl apreciază legal și temeinic, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul de primă jurisdicție apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de reformare, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 574 din 9 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.