ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2740/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.05.2019 sub nr. x/2019, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgănești, județul Galați prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării CNCD, a contestat Hotărârea nr. 149/06.03.2019 emisă de pârât, solicitând anularea acesteia cu consecința respingerii sesizării petentei A. și a exonerării sale de la plata amenzii contravenționale de 5.000 RON.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 23/2020 din 03 martie 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, formulată de către reclamanții Primarul Comunei Drăgănești - B. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgănești, în contradictoriu cu pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

Calea de atac a recursului ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Primarul Comunei Drăgănești - B. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgănești și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au solicitat admiterea prezentului recurs, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, anularea Hotărârii nr. 149/06.03.2019 dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, respingerea sesizării petentei A., ca nefondată și exonerarea de plata amenzii în sumă de 5.000 RON.

În dezvoltarea criticilor, recurenții au susținut în esență că cele reținute de instanța de fond sunt o interpretare absolut greșită și o aplicare total greșită în cauză a disp. O.G. nr. 137/2000.

Arată recurenții că motivul bolii a fost folosit și, respectiv, invocat de petentă pentru a nu mai fi verificată dacă îșî îndeplinește sau nu sarcinile de serviciu.

Criteriul de boala nu a fost creat de către primar, dimpotrivă, acest criteriu a fost folosit de petentă pentru a nu i se mai solicita să dovedească îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Recurenții susțin că au arătat și au dovedit că petenta este retribuită din fondurile DSP Galați care le aloca Primăriei pe baza pontajului intocmit de UAT Draganesti si confirmat de primar.

Astfel, apreciază că in mod total greșit s-a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 si anume:" constituie hărțuire si se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenența la o categorie defavorizata, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv".

Astfel, CNCD a reținut la pct. 33 din Hotărârea ce s-a contestat iar instanța de fond și-a insusit acest raționament, că solicitarea pensionarii, respectiv solicitarea elaborării unui raport zilnic de activitate, duce la crearea unui cadru intimidant degradant și, în consecință, fapta reprezintă hărțuire.

Dar, consideră recurenții că solicitarea adresată petentei de a depune rapoarte de activitate pe fondul refuzului acesteia de a-si îndeplini sarcinile de serviciu (care se realizau exclusiv pe teren, pe intregul teritoriu al comunei Draganesti) și, de asemenea, scuza adusa de aceasta, că nu își poate realiza sarcinile pentru că este bolnavă, justifică sugestia primarului de a se pensiona pe caz de boală, iar aceasta nu poate fi calificată ca fiind hărțuire si victimizare.

Solicită astfel a se constata ca această greșita interpretare si aplicare a disp. art. 2 alin. (5) si alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 atât de către CNCD cat si de instanța de fond, creează, ca un silogism categoric, concluzia că orice salariat poate invoca drept scuza a neîndeplinirii sarcinilor de serviciu motive de boală și acestuia nu i se poate reproșa nimic decât cu riscul de a săvârși victimizarea si hărțuirea acestuia.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragănești și Primarul Comunei Drăgănești - B. doar intimata A. a formulat întâmpinare în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, lipsa calității procesuale active și lipsa interesului Primarului B. de a promova recurs.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca vădit nefondat, faptele de discriminare la care a fost supusă fiind dovedite și amplu argumentate în fața CNCD.

Intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus doar Concluzii Scrise, în cadrul cărora a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinării depusă la dosar de către intimata - pârâtă A., recurenții - reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragănești și Primarul Comunei Drăgănești au formulat Răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia au expus apărări atât cu privire la excepțiile invocate de aceasta, respectiv excepția nulității recursului, excepția lipsei calității procesuale active și lipsa interesului recurentului B., cât și pe fondul recursului.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 18.06.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, după soluționarea cu prioritate a excepțiilor invocate de intimata-pârâtă A., în sensul respingerii acestora, ca nefondate, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu criticile formulate și cu normele legale aplicabile litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragănești și Primarul Comunei Drăgănești - B. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

În fapt, prin Hotărârea nr. 149 din data de 06.03.2019 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că faptele sesizate de intimata - reclamantă A. reprezintă discriminare, hărțuire și victimizare, conform art. 2 alin. (1), (5) și 7 din O.G. nr. 137/2000 și, în conformitate cu art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, a sancționat Unitatea Administrativ Teritorială Drăgănești, cu amendă contravențională în cuantum de 5000 RON.

S-a constatat că fapta primarului reclamat de a solicita petentei pensionarea pe caz de boală, respectiv să prezinte raport zilnic de activitate reprezintă discriminare și hărțuire, întrucât a creat o deosebire pe criteriul unei boli care a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la demnitate, iar continuarea și escaladarea acestor fapte după sesizarea hărțuirii reprezintă victimizare.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamantul UAT Comuna Drăgănești prin Primar B. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 149/06.03.2019.

Instanța de fond, față de cadrul procesual din fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a dispus citarea în cauză, în calitate de reclamant, alături de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgănești, județ Galați, a Primarului Comunei Drăgănești, domnul B., dar și introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a doamnei A., titularul sesizării.

Prin hotărârea ce face obiectul recursului, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanții Primarul Comunei Drăgănești - B. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgănești, judț Galați, ca neîntemeiată, constatând legalitatea hotărârii emisă de CNCD.

În esență, prima instanță a reținut că diferența de tratament abordat față de A., solicitarea rapoartelor de activitate, solicitarea de pensionare pe caz de boală în raport de toți ceilalți salariați ai Unității Administrativ Teritoriale Drăgănești, bazată pe criteriul legat de boala acesteia, reprezintă discriminare, în accepțiunea disp. art. 2 din O.G. nr. 137/2000, iar aceste aspecte conduc la crearea unui cadru ostil, greu de suportat pentru petentă, reprezentând discriminare, pe criteriul de boală, afectând dreptul petentei la demnitate.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenții- reclamanți.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 137/2000 din O.G. nr. 137/2000, "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.…

(5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv."

Totodată, sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menționate "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

Rezultă din cele expuse în precedent că, pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al petentei - intimate A. în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al acesteia vătămat, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În dezacord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond, instanța de control judiciar reține că mijloacele de probă administrate în fața C.N.C.D. cât și cele administrate de instanța de fond sunt de natură a duce la concluzia că intimata -pârâtă A. nu a fost supusă unui tratament discriminatoriu din partea recurenților - reclamanți.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a făcut o interpretare și aplicare judicioasă a dispozițiilor art. 2 alin. (1), (3) și 5 din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, pentru ca o faptă să fie calificată discriminatorie, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

Astfel, se impunea ca CNCD în raport de fiecare pretinsă faptă de discriminare imputată recurenților - reclamanți, să identifice criteriul de discriminare și situația comparabilă, verificând dacă persoanele se află în situații similare sau diferite, fără a se proceda astfel.

Deși pârâtul CNCD redă în cuprinsul Hotărârii nr. 149/06.03.2019 condițiile necesare pentru a se constata discriminarea în forma hărțuirii acesta nu analizează în concret, raportat la situația de fapt supusă analizei prin petiția soluționată, niciunul dintre criteriile menționate.

În speță, contrar reținerilor instanței de fond, nu poate fi identificată o diferențiere bazată pe criteriul legat de boală, care se referă la persoane aflate în situații comparabile, care sunt tratate diferit din cauza criteriului menționat, tratamentul pretins discriminatoriu de către intimata- pârâtă A. fiind justificat de factori obiectivi și anume refuzul acesteia de a explica modul în care își îndeplinește sarcinile de serviciu, în condițiile în care multe din activitățile acesteia, potrivit fișei postului, se desfășoară "pe teren" și nu într-un birou în sediul Primăriei, solicitarea adresată intimatei de către recurentul - reclamant având la bază o cauză reală, obiectivă.

Înalta Curte reține că obligația de serviciu constând în întocmirea unui raport zilnic de activitate nu reprezintă un act de discriminare, neputând fi de natură a fi calificată de către autoritate ca o formă de hărțuire în sensul art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 de natură a atrage sancționarea persoanei în sensul art. 2 alin. 1 și (2) din O.G. nr. 137/2000, indiferent de modul în care a perceput-o salariatul.

Conform fișei postului intimatei - pârâte A.:

"s) efectuează și alte sarcini prevăzute de legislația în vigoare sau primite din partea primarului și secretarului comunei".

Prin urmare, conform Fișei postului, acesteia îi putea fi stabilită ca sarcină de serviciu, de către primar, cu care se află în relații de subordonare, întocmirea raportului de activitate zilnică, mai ales în condițiile în care activitatea acesteia se desfășura " pe teren", nu în sediul Primăriei, neavând nici o relevanță faptul că primarul nu are pregătire în domeniul medical.

Impunerea sarcinii întocmirii raportului de activitate zilnică, nu se poate încadra în noțiunea de hărțuire, ca formă de discriminare, cum greșit a reținut prima instanță.

Se constată, astfel, că aspectele invocate de intimata - pârâtă A. și reținute de instanța de fond în cuprinsul hotărârii, nu îndeplinesc elementele constitutive ale discriminării, respectiv hărțuirii și nici nu se poate stabili un raport de cauzalitate între criteriul invocat și presupusul tratament diferit la care ar fi fost supusă pârâta. Pretinsa discriminare nu se încadrează în criteriile legale prevăzute expres de O.G. nr. 137/2000, neputând reprezenta tratament discriminatoriu.

Reține instanța de control judiciar că pretinsul tratament diferențiat, fără a putea fi încadrat în vreunul din criteriile din O.G. nr. 137/2000 nu reprezintă tratament discriminatoriu, de natură a fi sancționat de dispozițiile din acest act normativ, motiv pentru care apreciază că sancțiunea amenzii aplicată Unității Administrativ Teritoriale Drăgănești, Galați, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 este nelegală.

Așadar, solicitarea ca intimata - pârâtă A. să prezinte un raport zilnic de activitate, nu a fost abuzivă, fiind justificată de motive reale, obiective și emisă în baza atribuțiilor de serviciu, neputând fi considerată discriminatorie, astfel cum greșit a reținut instanța de fond.

Contrar celor susținute de intimata - pârâtă A. și însușite de instanța de fond, solicitarea rapoartelor de activitate, respectiv pensionarea pe caz de boală nu reprezintă un tratament diferentiat manifestat prin deosebire, excludere, restrictie sau intimidare, cum susține aceasta, ci doar expresia exercitării de către recurenții - reclamanți a dreptului de a stabili managementul asistenței medicale comunitare si controlul activitatilor desfasurate de persoana care prestează activitatea de asistență medicală comunitară, de a da dispoziții cu caracter obligatoriu si de a solicita explicații cu privire la activitatea pe care aceasta o desfăsoară.

În plus, instanța de control judiciar constată că, în speța de față, nu există un tratament diferențiat aplicat unor persoane aflate în poziții comparabile, ci diferite, intimata - pârâtă A. fiind singura angajată în funcția contractuală de asistent medical la UAT Drăgănești, motiv pentru care nu se poate face o comparație cu ceilalți salariați ai instituției, încadrați pe alte funcții, diferența de tratament impunând existența unor situații "analoage sau comparabile".

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este nelegală, sancționând o conduită care nu este discriminatorie, iar hotărârea instanței de fond care o validează este dată cu aplicarea și interpretarea eronată a a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragănești și Primarul Comunei Drăgănești - B., va casa sentința civilă atacată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. și, pe cale de consecință, va anula, ca nelegală, Hotărârea nr. 149/06.03.2019 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Dragănești și Primarul Comunei Drăgănești - B. împotriva sentinței civile nr. 23/2020 din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanții Primarul Comunei Drăgănești - B. și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Drăgănești în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. și, pe cale de consecință,

Anulează Hotărârea nr. 149/06.03.2019 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.