ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2664/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2454 din 15 noiembrie 2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatorului, în principal, de la Judecătoria Podu Turcului la Judecătoria Sfântu Gheorghe, iar, în subsidiar, la Judecătoria Moinești sau Judecătoria Miercurea Ciuc.

În motivarea contestației, partea a prezentat situația sa personală și profesională și a susținut faptul că hotărârea dedusă judecății a fost adoptată de către intimat cu încălcarea prevederilor art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în raport de probatoriul administrat în cauză.

Contestatorul a arătat că hotărârea în discuție nu este motivată în mod corespunzător, deoarece aceasta nu cuprinde nicio referire la motivele de ordin personal și profesional prezentate în cererea de transfer.

De asemenea, partea a precizat că se află la a patra cerere de transfer și este într-o situație deosebită, întrucât este obligat să efectueze naveta zilnic între localitatea de domiciliu și localitatea unde se află sediul judecătoriei unde își desfășoară activitatea.

În opinia sa, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

Partea a făcut referire și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a statuat faptul că soluționarea unei cereri de transfer doar prin prisma unor criterii referitoare la volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura de transfer, la numărul posturilor vacante la respectivele instanțe, la vechimea efectivă în funcția de judecător/vechimea la instanța de la care se solicită transferul, fără a se ține cont de faptul că, în raport de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, respectivele criterii nu au caracter absolut și nu justifică excluderea de plano a criteriilor de ordin personal, echivalează cu o motivare deficitară - premisa constatării excesului de putere, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, pentru apărările prezentate la dosar.

După cum s-a precizat la pct. 1 al acestei decizii, contestatorul A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 2454 din 15 noiembrie 2022 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Podu Turcului la Judecătoria Sfântu Gheorghe, la Judecătoria Moinești sau Judecătoria Miercurea Ciuc.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte:

(i) motivarea deficitară pe soluția de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele de ordin personal care au determinat formularea acestei cereri;

(ii) ierarhizarea nepermisă a criteriilor statuate de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2454 din 15 noiembrie 2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezentate în cadrul contestației de față, precum și apărările dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil și a documentației care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, Înalta Curte reține următoarele:

3.1. Referitor la nerespectarea principiului motivării actului administrativ

Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției publice care a emis actul administrativ. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte apreciază că intimatul a examinat în mod efectiv și concret toate criteriile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, tocmai în scopul de asigura un just echilibru între interesul public ce se impunea a fi ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care puteau fi lezate prin actul administrativ.

Mai precis, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat datele privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă existentă la instanțele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanțe, precum și necesitatea asigurării bunei funcționării a acestor instanțe. Concluzia la care ajuns secția pentru Judecători a fost aceea că motivele de ordin personal și profesional invocate de contestator în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații excepționale de natură să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public al bunei funcționări a instanței și interesul privat al judecătorului.

În raport de aspectele anterior descrise, Înalta Curte apreciază că principiul motivării actelor administrative a fost respectat de emitentul hotărârii deduse controlului de legalitate al instanței.

3.2. Referitor la cererea de transfer

În motivarea cererii de transfer, contestatorul a invocat motive personale și profesionale, mai precis faptul că, de la data începerii a activității în funcția de judecător, a fost repartizat pe un complet mixt, specializat atât în materie civilă cât și în materie penală. În plus de aceasta, partea a arătat că trebuie să facă naveta între orașul Comănești, unde și-a stabilit domiciliul, și Judecătoria Podu Turcului, navetă pentru care alocă peste 4 ore pe zi.

Potrivit prevederilor art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

În cuprinsul Hotărârii nr. 2454 din 15 noiembrie 2022, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut faptul că autorul cererii de transfer are o vechime de 5 ani și 2 luni în funcția de judecător și la Judecătoria Podu Turcului.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Podu Turcului, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 2 posturi, fiind vacante 2 posturi. De asemenea, este vacantă funcția de președinte, ocupată prin delegare.

În anul 2021, la Judecătoria Podu Turcului, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 797, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 518, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor aceleiași direcții, la Judecătoria Sfântu Gheorghe, instanța la care s-a solicitat în principal transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 8 posturi, fiind vacante 2 posturi. Totodată, 1 post este temporar vacant (pentru care s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare). De asemenea, 1 judecător este delegat de la o altă instanță la Judecătoria Sfântu Gheorghe, iar 1 judecător este delegat de la Judecătoria Sfântu Gheorghe la o altă instanță."

În anul 2021, la Judecătoria Sfântu Gheorghe, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 845, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 761, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Moinești, instanță la care s-a solicitat, în subsidiar, transferul, dintre cele 10 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 5 posturi, fiind vacante 5 posturi, dintre care 1 post la data de 15.11.2022, iar 1 post este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură.

În anul 2021, la Judecătoria Moinești, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1129, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 779, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Miercurea Ciuc, instanță la care s-a solicitat, în subsidiar, transferul, dintre cele 12 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 10 posturi (2 judecători stagiari), fiind vacante 2 posturi. Totodată, 1 post este temporar vacant (pentru care s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

În anul 2021, la Judecătoria Miercurea Ciuc, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 644, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 462, comparativ cu media națională de 855. De asemenea, 1 judecător de la Judecătoria Miercurea Ciuc este delegat la o altă instanță.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Judecătoria Podu Turcului a avizat nefavorabil transferul domnului judecător A., iar Judecătoria Moinești și Judecătoria Miercurea Ciuc au avizat favorabil transferul domnului judecător. Totodată, Curtea de Apel Bacău a exprimat un punct de vedere nefavorabil transferului domnului judecător, iar Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Târgu Mureș au exprimat puncte de vedere favorabile transferului.

Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu este oportun transferul judecătorului, deoarece în cazul vacantării postului pe care acesta îl ocupă, la Judecătoria Podu Turcului și ar desfășura activitatea un singur judecător, ceea ce ar genera dificultăți mari în activitatea curentă a instanței.

În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază care este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulată de contestator în condițiile în care motivele personale și profesionale invocate de acesta în susținerea cererii nu puteau prevala față de necesitatea funcționării corespunzătoare a instanței unde își desfășura activitatea.

Cu alte cuvinte, transferul judecătorului este o vocație conferită de norma anterior citată, iar nu un drept al acestuia. În mod indiscutabil, situația obiectivă a instanței trebuie să primeze pentru a se asigura buna desfășurare a actului de justiție. În plus de aceasta, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanță, contestatorul și-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reține faptul că intimatul a acționat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: dreptul de apreciere a fost exercitat de către intimat în limitele competenței prevăzute de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în apreciere a criteriilor statuate de art. 61

2

din aceeași lege, iar justul echilibru care trebuie să existe între interesul personal și interesul public a fost respectat.

3.3. Temeiul legal al soluției pronunțate

În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2454 din 15 noiembrie 2022 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Podu Turcului la Judecătoria Sfântu Gheorghe, la Judecătoria Moinești sau Judecătoria Miercurea Ciuc, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2454 din 15 noiembrie 2022 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2023.