ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2566/2023

Ședința publică din data de 16 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., J. și K. au chemat în judecată pârâții L., M. - Inspector Navigabilitate al L., N. - Șef Birou Menținere Navigabilitate L., O. - Director General L. și P. - Director Adjunct L., au solicitat anularea deciziilor administrative de revocare a licențelor Part. 66 emise de către L. la data de 15.01.2018 și anularea adresei nr. x/08.01.2018 și obligarea pârâtei L. la informarea tuturor operatorilor aerieni menționați în această adresă, cu privire la anularea acesteia.

Prin aceeași cerere au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor, respectiv a daunelor morale de câte 50.000 (cincizeci mii) RON pentru fiecare reclamant (total 550.000 RON), precum și a prejudiciilor materiale, estimate inițial la suma de 10.000 RON pentru fiecare reclamant (total 110.000 RON), precum și la sumele care reprezintă prejudiciu viitor, acesta producând-se în continuare și fiind imposibil de estimat în prezent.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 239 din 6 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții L., M. - Inspector Navigabilitate al L., N. - Șef Birou Menținere Navigabilitate L., O. - Director General L. și P. - Director Adjunct L., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 239 din 6 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., C., D., E., F. și I. întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, dacă se apreciază că se poate judeca cauza, să se admită recursul și să se admită cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurenții-reclamanți au afirmat că hotărârea atacată este unidirecționala, prima instanță ignorând înscrisurile depuse la dosarul cauzei ori interpretându-le contrar sensului explicit și clar al acestora, considerând susținerile pârâților ca reprezentând probe, iar documentele emise de instituțiile europene fiind neanalizate și ignorate complet de instanță.

Mai susțin recurenții că hotărârea este pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură obligatorii pentru instanțe, întrucât prima instanța a ignorat cele mai importante motive de fapt și de drept din cererea de chemare în judecată, nepronuntându-se asupra tuturor aspectelor cauzei, încălcând dispozițiile art. 22 alin. (6) și (7) din C. proc. civ. Hotărârea este nelegală, contravine textelor de lege invocate, iar interpretarea instanței de fond a fost făcută fără analizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, ci doar prin reproducerea mecanică a argumentelor pârâților, considerente pentru care motivarea este contradictorie.

Recurenții-reclamanți susțin că judecătorul fondului a preluat în considerentele sentinței pronunțate argumentele prezentate în apărare de către pârâta L., indicând o serie de paragrafe din cuprinsul sentinței recurate de la pagina 21, pagina 22, pagina 23 și pagina 25.

Aceștia mai arată că instanța de fond a interpretat greșit faptul că măsura abuzivă luată de L. nu produce efecte pentru trecut, apreciind că părăta a revocat licențele doar pentru viitor, lăsând neatinse efectele juridice produse până la data de 15.01.2018. Or, din perspectiva art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, o astfel de abordare contravine textului de lege indicat anterior.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă L. R.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 15 martie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 mai 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A., C., D., E., F. și I. este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamanții A., C., D., E., F. și I. au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu L., prin care au solicitat să se dispună anularea deciziilor administrative de revocare a licențelor Part. 66 emise de către L. la data de 15.01.2018 și anularea adresei nr. x/08.01.2018 și obligarea pârâtei L. la informarea tuturor operatorilor aerieni menționați în această adresă, cu privire la anularea acesteia.

În ceea ce privește motivele de casare invocate de recurenți în susținerea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceștia au invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte, prin raportare la motivele de casare, argumentele invocate în susținerea lor și analiza efectuată sentinței recurate, apreciază că sentința este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește argumentele instanței de fond în motivarea sentinței recurate, Înalta Curte constată că prima instanță nu a efectuat o analiză completă, clară și coerentă a cauzei, din perspectiva tuturor argumentelor prezentate de părți, valorificând exclusiv apărările propuse de către intimata-pârâtă L..

În considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că instanța de fond reține în mod corect situația de fapt, însă la analiza cauzei preia aproape fidel argumentele prezentate de către intimata-pârâtă, conduită procesuală ce nu confirmă că instanța de fond a efectuat o analiză proprie și obiectivă a cauzei.

Așadar, instanța de recurs apreciază că analiza instanței de fond este sumară, construită preponderent pe argumentele propuse de una din părțile procesului fără ca aceasta să facă o analiză efectivă a argumentelor, probelor și raționamentului dezvoltat de reclamanți, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunțate.

În speță, instanța de fond avea obligația să efectueze o analiză profesionistă a îndeplinirii tuturor criteriilor de analiză, în raport cu situația de fapt prezentată atât de reclamanți, cât și de către autoritatea pârâtă, a temeiurilor de drept aplicabile și a probelor propuse de acestea.

Or, instanța de fond în considerentele sentinței recurate s-a limitat în a prelua în argumentarea soluției adoptate apărările emise de L., lipsind în mod vădit din cuprinsul considerentelor, analiza ce argumentelor propuse de către reclamanți în susținerea cererii lor de chemare în judecată.

Cu titlu exemplificativ, instanța de recurs reține critica recurenților reclamanți la adresa considerentelor expuse de instanța fondului la pagina 25 din sentință și din cuprinsul cărora judecătorul fondului arată că, revocând licențele, pârâta a procedat în sensul recomandării EASA apreciind că aspectul referitor la nerespectarea standardului de examinare este prin el însuși suficient pentru a se putea reține existența unei probleme de siguranță.

Sub acest aspect, recurenții reclamanți arată că instanța fondului nu răspunde argumentelor dezvoltate de aceștia prin raportare la probatoriul administrat în cauză, cu referire la nota întâlnirii din 25.02.2016, din cuprinsul căreia ar rezulta o concluzie diametral opusă celei exprimate de pârâtă și la care a achiesat instanța fondului, menționând recurenții faptul că în nota respectivă EASA, prin reprezentanții săi, concluzionează că omisiunea de reîmprospătare, într-o perioadă adecvată, a întrebărilor(neregula în discuție) nu ar constitui, în sine, un caz de siguranță.

În același sens, recurenții reclamanți arată că au depus, la dosarul cauzei, scrisoarea EASA destinată apărătorului lor, din cuprinsul căreia rezultă, de asemenea, că împrejurările de fapt avute în vedere de AAR nu constituie, în sine, un caz de revocare a licențelor, măsura revocării fiind necesar a fi analizată de la caz la caz.

În egală măsură, recurenții reclamanți au arătat faptul că instanța de fond nu a menționat probele care susțin concluzia acesteia, în sensul că "s-au semnalat neconformități de nivel I cu privire la standardul de examinare, apreciat ca constituind un potențial pericol pentru siguranța zborului".

Instanța de recurs subliniază că în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

În aceste condiții, instanța de recurs nu are posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza în raport de toate argumentele de fapt și temeiurile de drept invocate de reclamanți, însă, în condițiile în care hotărârea atacată nu demonstrează analiza efectivă a argumentelor esențiale, invocate de reclamanți în sprijinul acțiunii lor, se impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării complete a sentinței recurate, dar și pentru a asigura părților dublul grad de jurisdicție prevăzut de lege.

În raport de această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenții-reclamanți în cuprinsul cererii de recurs, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., C., D., E., F. și I. împotriva sentinței civile nr. 239 din 6 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.