ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1678/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 07.02.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautica Civilă Română R.A., suspendarea executării deciziilor administrative de revocare a licențelor reclamanților Part. 66, până la pronunțarea instanței de fond, decizii emise de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română la data de 15 ianuarie 2018.

Au solicitat și suspendarea efectelor Adresei nr. x din 8 ianuarie 2018, în ceea ce îi privește, și obligarea pârâtei la informarea tuturor operatorilor aerieni menționați în această adresă.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 2169 din 8 mai 2018, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanții A., B., D., E., F., G., H., M., N., O., P. și Q. au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.

În motivarea opțiunii lor procesuale reclamanții susțin următoarele:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a învederat că instanța are o motivare contradictorie, aceasta considerând că nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, motivarea instanței nu este numai contradictorie ci și neveridică, referitor la probele depuse de reclamanți, precum și prin considerarea afirmațiilor părții adverse din întâmpinare ca reprezentând adevărul absolut.

Contrar celor reținute de instanța de fond, care afirmă că în dovedirea iminenței producerii unei pagube s-a prezentat numai un fluturaș de salariu, reclamanții în probațiune au depus notificări de modificare a contractelor de muncă, ci și actele adiționale la aceste contractele de muncă (pentru salariații Tarom), iar din coroborarea acestor înscrisuri, rezultă în mod indubitabil scăderea salariilor recurenților, precum și actele adiționale ale angajaților S., de unde rezultă cu evidență diminuarea salariilor acestora.

Mai mult decât atât, prin coroborarea notificărilor transmise salariaților Tarom cu actele adiționale la contractele de muncă ale acestora, se observă că modificarea funcției și a salariului este consecința directă a adresei AACR nr. x/08.01.2018, respectiv chiar actul administrativ abuziv, contestat de recurenți. Se arată în notificări:

"[...] obligativitatea existenței anumitor autorizații/licențe/calificări, pentru a putea exercita o anumită funcție sau anumite atribuții [...] faptul că salariatului... i-a fost revocată de către AACR licența Part-66, deși lucrează într-un astfel de loc de muncă unde existența acesteia reprezintă condiție pentru prestarea muncii [...] Angajatorul ... pune la dispoziția salariatului ocuparea postului de mecanic avion [...]". De asemenea, în actele adiționale la contractele individuale de muncă se arată: în temeiul [...] Notificării AACR nr. 428 din 8 ianuarie 2018 - SG136 din 9 ianuarie 2018 privind revocarea/limitarea licențelor Part. 66 [...] Se modifică următoarele elemente: a) Felul muncii - Funcția/meseria: mecanic avion M1/M2; [...] Salarizarea [...]".Nu au fost depuse pentru toți reclamanții, întrucât nu toți primiseră aceste documente până la momentul judecății în primă instanță. Este evident, în opinia recurenților că, înscrisurile depuse de ei la dosarul cauzei făceau dovada irefutabilă a îndeplinirii condiției pagubei iminente, iar analizarea acestora "selectiv" de către instanță a dus la emiterea unor motive contradictorii și străine de cauza noastră.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța de fond consideră că nici această condiție nu este îndeplinită, afirmând, eronat cu o motivare străină de cauză că, aspectele relatate sunt veritabile critici de nelegalitate ale actelor administrative care nu pot fi examinate în cadrul acestei proceduri sumare, fără administrarea de probe și fără antamarea fondului cauzei.

S-a invocat, sub acest aspect, imposibilitatea revocării unui act administrativ de către autoritatea emitentă, după intrarea acestuia în circuitul civil (art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004), suficientă în opinia recurenților să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Regulamentului CE 1321/2014 este inaplicabil, întrucât acesta a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2015, iar reclamanții au susținut examenele a căror "nerecunoaștere" se invocă în anii 2011-2013, licențele fiind emise în baza acestor certificate. Revocarea licențelor emise sub imperiul legii vechi (Regulamentul nr. 2042/2003), aplicând prevederile legii noi (Regulamentul nr. 1321/2014) vine în conflict cu dispozițiile legale reproduse mai sus, contravine principiului neretroactivității.

Chiar dacă s-ar aplica prevederile Regulamentului nr. 1321/2014, s-a invocat dispozițiile art. 148 și art. 20 alin. (2) din Constituția României, care paralizează aplicarea discreționară a acestui act normativ, în mod evident, aplicarea textelor din legea supremă nu implică nici antamarea fondului și nici administrarea de probe.

Recurenții susțin că măsura revocării a fost dispusă de intimată în mod abuziv, fără niciun temei, doar în baza unor suspiciuni și a unor posibilități inventate de AACR, cu încălcarea legii. De altfel, certificatele în baza cărora au fost emise licențele revocate sunt acte perfect valabile, neafectate de nicio cauză de invaliditate.

Judecătorul fondului nu a analizat aspectele menționate mai sus, fiind mult mai ușor să facă o trimitere generală, la aspecte care sunt străine de natura cauzei și pe care le-a folosit, în mod repetitiv, la alte cauze. Cauză este una dificilă, cu multe părți, într-un domeniu strict specializat, iar respingerea fără analiză a cererii reclamanților reprezintă o opțiune extrem de ofertantă, contrar rolului instanțelor care sunt ținute a analiza în mod temeinic cauzele care le sunt repartizate. Evocarea unor situații care reprezintă fondul cauzei a avut ca unic scop încercarea de lămurire a instanței în ceea ce privește împrejurările cauzei, având în vedere specificul strict specializat al activității aceste ramuri de activitate. Aspectele de fond nu sunt cele invocate de noi în dovedirea celor două condiții impuse de textul de lege pentru suspendarea actului administrativ abuziv, ci doar pentru lămurirea instanței.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare Autoritatea Aeronautica Civilă Română R.A. a solicitat respingerea recursului reclamanților, apreciind că hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică, motivată, fără echivoc, și dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ce privește recursul exercitat de reclamanții G., M., A., B. și E., instanța de control judiciar reține că aceștia au obținut între timp autorizațiile Part. 66, urmare a promovării examenelor la modulele 7, 9 și 10 la o organizație autorizată în conformitate cu prevederile Regulamentului (EU) 1321/2014, Anexa IV (Part. 147), astfel că solicitarea adresată instanței de suspendare a autorizațiilor anterioare nu mai prezintă un interes practic, privit ca o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Corespunzător, nici calea de atac a recursului exercitat de acești reclamanți împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a fost respinsă cererea lor de suspendare, nu mai prezintă interes pentru aceștia sub nici un aspect, astfel că este întemeiată excepția lipsei de interes invocată de intimatul pârât, urmând a fi respins în consecință recursul reclamanților G., M., A., B. și E..

2.2. Referitor la recursul exercitat de ceilalți reclamanți, Înalta Curte reține, contrar celor susținute prin cererea de recurs că, prima instanță a făcut o corectă aplicare a prev. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatând printr-o hotărâre motivată corespunzător neîndeplinirea celor două condiții care pot conduce la luarea măsurii suspendării actului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.

În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a condițiilor de suspendare a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantei, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege, iar nu de cele invocate exclusiv de reclamant.

O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății, astfel că respingerea acțiunii reclamantei s-a întemeiat pe argumentele invocate de partea adversă, însușite de instanța de fond, iar susținerile reclamantei au fost apreciate, în consecință, nefondate.

Prin cererea cu care a fost învestită instanța de fond, recurenții-reclamanți au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării adresei nr. x/8.01.2018, prin care pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română a înștiințat pe reclamanți asupra revocării licențelor Part. 66 ai căror titulari sunt și care au obținute pe baza examinărilor la organizația T., ref. CZ. 147.0010, emise de intimata-pârâtă.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar reține că în raport de art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În conformitate cu art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazul bine justificat este reprezentat de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Actul administrativ este emis sub auspiciile legalității, beneficiind de prezumția acestei calități, care constituie și premisa executabilității sale din oficiu, fără vreo formalitate prealabilă.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepție care intervine și poate fi acordată numai atunci când persoana vătămată prin efectele sale, invocă și dovedește o îndoială puternică a legalității sale, aproape de natura evidenței și că acesta prin dispozițiile sale ar produce pagube grave, dificil de reparat în patrimoniul celui vătămat.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că în cauza dedusă judecății, reclamanții prin cererea adresată primei instanțe nu au făcut dovada cazului bine justificat, deoarece aceasta nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept, care, fără a tinde a analiza în fond cauza, să poată crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului și să justifice intervenția de excepție a măsurii solicitate.

Aspectele relevate, referitoare la existența cazului bine justificat, invită instanța, la o analiză complexă a posibilității legale a revocării unui act administrativ de către emitentul acestuia, cu incidență asupra modificării raporturilor de muncă ale fiecărui reclamant, a susținerii privind aplicarea retroactivă a dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 1321/2014 al Comisiei din 26 noiembrie 2014 privind menținerea navigabilității aeronavelor și a produselor, reperelor și dispozitivelor aeronautice și autorizarea întreprinderilor și a personalului cu atribuții în domeniu, aspecte care pot fi cercetate și a li se da relevanța legală, numai în litigiul privind anularea acestor acte administrative, după administrarea unui probatoriu complet și adecvat, așa cum a reținut instanța de fond.

Constatarea dubiului asupra legalității actului administrativ în această procedură specială poate rezulta doar din aparența neregularităților săvârșite în procedura de pregătire, întocmire și adoptare a acestuia, care trebuie să rezulte dintr-o analiză sumară a evidențelor relevate, și care nu implică o analiză a nelegalității intrinseci a acestor acte și a efectelor lor.

În acest context, nu se poate reproșa instanței de fond că pe calea acestui mijloc procedural, nu analizat criticile complexe ale reclamanților pentru a răsturna prezumția de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare a făcut obiectul cauzei, imixtionând astfel în sfera de competență a instanței învestită cu soluționarea cererii de anulare a acestui act administrativ.

Cu toate acestea, este de remarcat că, la nivelul aparenței, emitentul pârât, în calitate de autoritate competentă, are dreptul conform regulamentului anterior menționat, act normativ comunitar cu efecte directe și prioritate de aplicare față de dreptul intern, de a suspenda, retrage sau limita o licența de întreținere a aeronavelor în cazul în care a identificat o problemă de siguranță sau dacă are dovezi clare că persoanei titulare i s-a emis un certificat de punere în serviciu în condiții de neconformitate, astfel că nu se verifică, la acest nivel de analiză, afirmația reclamanților că nu era posibilă revocarea unui act administrativ intrat în circuitul civil sau că această operațiune s-a făcut cu aplicarea retroactivă a acestui regulament, în condițiile în care autorizațiile reclamanților erau emise sub incidența regulamentului anterior.

Întrucât, cele două condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru intervenția măsurii suspendării actului administrativ sunt prevăzute de legiuitor în mod cumulativ, astfel că constatarea neîndeplinirii unei condiții este suficientă pentru respingerea luării unei asemenea măsuri și scutește, în consecință, Înalta Curte de a analiza îndeplinirea celei de a doua, justificând astfel concluzia că, hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanții D., F., H., N., O., P. și Q., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de G., M., A., B. și E. împotriva Sentinței nr. 2169 din 08 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de D., F., H., N., O., P. și Q. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

Procesat de GGC - LM