ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2419/2023

Ședința publică din data de 9 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.08.2020, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a formulat CONTESTAȚIE împotriva Deciziei nr. 9151/04.06.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând pe fond admiterea integrală a cererii înregistrată sub nr. x/24.01.2006, precum și obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce s-a aflat în proprietatea părții și a fost preluat abuziv de statul comunist, respectiv 840 mp.

În fapt, prin Decizia nr. 9151/04.06.2020 Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a admis în parte cererea de retrocedare formulată de către Arhiepiscopia Bucureștilor, în calitate de succesoare în drepturi a Parohiei Sfanțul Nicolae Jitniță, și a propus acordarea de măsuri compensatorii solicitantei, doar pentru imobilul, teren în suprafață de 440 mp (din suprafață totală solicitată de aproximativ 840 mp), situat în municipiul București.

Arhiepiscopia Bucureștilor a depus în faza administrativă de completare a dosarului, toate înscrisurile din care rezultă întinderea dreptului de proprietate a Parohiei Sf. Nicolae Jitniță asupra imobilelor preluate abuziv de statul comunist în anii 1987 (a se vedea Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București nr. x/24.03.1941 și nr. x/24.03.1941), iar prin adresa nr. x/2020 a înțeles să expliciteze conținutul acestora în vederea clarificării și precizării obiectului cererii de retrocedare nr. x/24.01.2006 de la 550 mp la 840 mp. Referitor la această adresă, Comisia Specială de Retrocedare a apreciat faptul că nu poate fi luată în considerare, întrucât schimbă obiectul cererii inițiale și este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000.

Prin sentința civilă nr. 810 din data de 25.05.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 810 din data de 25.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în virtutea înscrisurilor depuse la dosarul de retrocedare (Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București nr. x/24.03.1941 și x/24.03.1941) a rezultat că suprafața de teren la care este îndreptățită pentru acordarea de despăgubiri este de 840 mp, aceasta fiind aferentă imobilului situat în București, Calea x corespondent cu str. x. în schițele atașate Proceselor-verbale anterior menționate, ambele cărți funciare sunt notate la nr. poștal 46 și fac un corp comun, fiind evident că biserica din Procesul-verbal nr. x/24.03.1941 face parte integrantă din geometria aceleiași parcele deși beneficiază de un Proces-verbal dedicat (separat) așa cum era uzitat în epocă, deoarece lăcașul de cult avea caracter special de bun sacru diferit față de celelalte proprietăți ale parohiei care aveau caracterul de bunuri comune.

Arhiepiscopia Bucureștilor a depus în faza administrativă de completare a dosarului toate înscrisurile din care rezulta întinderea dreptului de proprietate a Parohiei Sf. Nicolae Jitniță asupra imobilelor preluate abuziv de statul comunist în anii 1987 (a se vedea Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București nr. x/24.03.1941 și nr. x/24.03.1941), iar prin adresa nr. x/2020, așa cum am arătat, a înțeles să expliciteze conținutul acestora în vederea clarificării și precizării obiectului cererii de retrocedare nr. x/24.01.2006 de la 550 mp la 840 mp.

Referitor la această adresă, Comisia Specială de Retrocedare a apreciat faptul că nu poate fi luată în considerare, întrucât schimbă obiectul cererii inițiale și este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000.

Apreciază ca lipsit de temeinicie acest considerent întrucât uzanța activității ANRP în raport de modul de aplicare și interpretarea a O.U.G. nr. 94/2000 este constantă și presupune completarea dosarelor de retrocedare/acordare de despăgubiri chiar și după anul 2006, în funcție de identificarea anumitor înscrisuri necesare lămuririi obiectelor dosarelor respective. Astfel, în multe cazuri, Comisia Specială de Retrocedare pune în vedere petenților, printr-un formular tipizat să completeze documentația cu diferite înscrisuri sau informații, inclusiv cu precizarea suprafețelor pentru care s-au formulat cereri.

Precizează faptul că deși doar suprafața de 300 mp din totalul de 840 mp a fost preluată în mod abuziv de statul român, în temeiul Decretului nr. 206/20.08.1987, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, în cele din urmă, în fapt a fost preluată de către statul comunist întreaga suprafață. Astfel, în momentul de față, întreg imobilul - teren (840 mp) se află în proprietatea statului și reprezintă secțiune din blocul de locuințe situat în Bulevardul x, secțiunea trotuar și spațiu verde aferente acestui bloc, secțiune din alee de circulație, secțiune din parcare, secțiune din imobilul Institutul Bancar Român.

Pentru suprafața de 540 mp sunt aplicabile prevederile articolului art. 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

(6) în cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referință, iar imobilul respectiv se regăsește sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv.

De altfel, este evident faptul că deși înscrisurile depuse la dosar sunt favorabile părții bisericești, instanța de fond a decis respingerea în totalitate a contestației, nedând câștig de cauză nici măcar pentru diferența de 110 mp (diferența dintre suprafața de 550 mp și suprafața de 440 mp pentru care Comisia Specială de Retrocedare a propus acordarea de despăgubiri).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 04 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 9151/04.06.2020 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, iar pe fond admiterea integrală a cererii înregistrată sub nr. x/24.01.2006, precum și obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce s-a aflat în proprietatea părții și a fost preluat abuziv de statul comunist, respectiv 840 mp.

Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, cererea dedusă judecății reținând în esență că, în mod corect a fost analizată doar cererea de retrocedare inițială formulată de reclamantă în anul 2006, având în vedere că adresa nr. x/27.05.2020 reprezintă de fapt o nouă cerere de retrocedare cu privire la un alt imobil și a fost depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de lege în vederea depunerii cererilor de retrocedare de către cultele religioase din Romania, termen care expirase cu mult timp înainte respectiv la 25.01.2006 conform pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs se susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, având în vedere că, în virtutea înscrisurilor depuse la dosarul de retrocedare (Procesele-verbale ale Comisiunii pentru înființarea Cărților Funciare în București nr. x/24.03.1941 și x/24.03.1941) a rezultat că suprafața de teren la care este îndreptățită pentru acordarea de despăgubiri este de 840 mp, aceasta fiind aferentă imobilului situat în București, Calea x corespondent cu str. x. în schițele atașate Proceselor-verbale anterior menționate, ambele cărți funciare sunt notate la nr. poștal 46 și fac un corp comun, fiind evident că biserica din Procesul-verbal nr. x/24.03.1941 face parte integrantă din geometria aceleiași parcele deși beneficiază de un Proces-verbal dedicat (separat) așa cum era uzitat în epocă, deoarece lăcașul de cult avea caracter special de bun sacru diferit față de celelalte proprietăți ale parohiei care aveau caracterul de bunuri comune.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante în sensul că, "uzanța activității ANRP în raport de modul de aplicare și interpretarea a O.U.G. nr. 94/2000 este constantă și presupune completarea dosarelor de retrocedare/acordare de despăgubiri chiar și după anul 2006, în funcție de identificarea anumitor înscrisuri necesare lămuririi obiectelor dosarelor respective", având în vedere că pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziție Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de fost proprietar, iar în cazul în care se apreciază că documentația este incompletă și este necesară completarea acesteia, Comisia specială de retrocedare poate solicita solicitantului să completeze documentația cu diferite înscrisuri sau informații, inclusiv cu precizarea suprafețelor pentru care s-au formulat cereri.

Înalta Curte constată că, atât timp cât prin cererea de retrocedare formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. x/24.01.2006 s-a solicitat "retrocedarea în natură a imobilului, teren în suprafață de aproximativ 550 mp situat în municipiul București, Calea x, sector 3", chiar și în situația în care Comisia specială de retrocedare i-ar fi solicitat completarea documentației, cererea nr. x/27.05.2020 prin care reclamanta a revenit asupra cererii nr. x/2006 în sensul clarificării și rectificării acestei cereri în sensul că, "suprafața de teren la care ar fi îndreptățită este de 840 mp" a fost depusă cu depășirea termenului legal prevăzut de pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, context în care în mod corect s-a reținut atât de intimata-pârâtă, cât și de prima instanță că, adresa nr. x/2020 schimbă obiectul cererii inițiale și este depusă în afara celui de-al doilea termen prevăzut de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru depunerea cererilor de retrocedare de către cultele religioase din România, respectiv 25.07.2005 - 25.01.2006.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Bucureștilor împotriva sentinței nr. 810 din 25 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.