ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2336/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra cererii de îndreptare a erorii materiale și cererii privind completarea dispozitivului,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 1026 din 23 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția nulității recursului declarat de Curtea de Conturi a României.

Au fost admise recursurile declarate de recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune și de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1562 din 23 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A fost casată în parte sentința recurată și, rejudecând în limitele casării, a fost admisă în parte acțiunea.

S-a dispus anularea măsurilor de la punctele II.20, I.15, I.13, I.14, II.15, II.16, I.12, II.3, II.14, I.9, I.10, I.1, 1.2, II.2, I.16, II.17 din decizia nr. 14/2016 și încheierea nr. 47/2017 ale Curții de Conturi a României.

A fost respinsă acțiunea cu privire la măsurile dispuse la punctele II.11, II.12 și I.17 din decizia nr. 14/2016 și încheierea nr. 47/2017 ale Curții de Conturi a României.

A fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune împotriva încheierii din 16.06.2020 și împotriva sentinței nr. 160/16.06.2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței nr. 1562 din 23 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale și cerere de completare prin care, în raport de dispozitivul deciziei nr. 1026/23.02.2023, a solicitat îndreptarea erorilor materiale în temeiul art. 442 din C. proc. civ. privind anularea măsurilor II.3 și 1.2, cum au fost consemnate, în sensul anulării măsurilor II.13 și I.2, precum și completarea hotărârii, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., cu soluția privind cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivare, în ceea ce privește cererea de îndreptare a erorilor materiale, a arătat că atât cererea de chemare în judecată, cât și recursul formulat de parte au vizat măsurile nr. I.1, I.2 și II.2, astfel că soluția de anulare a măsurii nr. 1.2 este o eroare materială.

Totodată, față de prevederile legale invocate și raportat la faptul că, pe de o parte, măsurile nr. I.1, I.2 și II.2 au fost dispuse în contextul neregularității privind contractele de prestări servicii încheiate cu membrii CD, iar, pe de altă parte, măsurile I.3, I.4 și II.3 privesc neregularitățile constatate în legătură cu contractul de achiziție încheiat cu A. S.A., ar rezulta că numai dintr-o eroare materială a fost consemnată măsura II.3 în locul măsurii II.13.

În ceea ce privește cererea de completare a hotărârii, a arătat recurenta-reclamantă că dispozitivul deciziei nu conține soluția privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, atât în fond, inclusiv prin extinderea cheltuielilor acordate, cât și în recurs, deși dovada existenței și întinderii acestora a fost făcută în conformitate cu dispozițiile art. 452 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale și cererii privind completarea dispozitivului, reține următoarele:

3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce privește cererea de îndreptare a erorii materiale

Potrivit art. 442 alin. .(1) din C. proc. civ., "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere."

În acest context, verificând actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește aspectele învederate de parte, în sensul că s-a consemnat în mod greșit că se dispune anularea măsurilor II.3 și 1.2, în loc de anularea măsurilor II.13 și I.2, se constată că este vorba despre o eroare materială în sensul avut în vedere de către legiuitor în art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., susceptibilă a fi îndreptată pe calea acestei proceduri.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunțate la 23 februarie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că se va menționa că se dispune anularea măsurilor de la punctele II.13 și I.2, în loc de anularea măsurilor de la punctele II.3 și 1.2, cum din eroare s-a menționat.

În ceea ce privește cererea de completare dispozitiv

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunțate la 23 februarie 2023, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a susținut că dispozitivul deciziei nu conține soluția privind cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, atât în fond, inclusiv prin extinderea cheltuielilor acordate, cât și în recurs, deși dovada existenței și întinderii acestora a fost făcută în conformitate cu dispozițiile art. 452 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 1562/23.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru și onorariul de avocat, redus ca urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1023/23.02.2023 pronunțată de ICCJ au fost admise recursurile declarate de recurenta reclamantă, casată în parte sentința recurată și admisă în parte acțiunea, în limitele prezentate în dispozitivul deciziei de casare, fiind menținut restul dispozițiilor sentinței recurate, așadar inclusiv cele referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată acordate la fond.

Prin urmare, cererea de completare a dispozitivului deciziei 1023/2023 este admisibilă în parte, doar raportat la cheltuielile de judecată efectuate în etapa procesuală a recursului, nu și pentru fond, unde acestea au fost acordate într-un cuantum redus, iar criticile formulate în recurs vizează aspecte de temeinicie a sentinței, nu de nelegalitate, fiind astfel menținută sentința sub acest aspect.

În acest sens este Decizia nr. 3/2020 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în recurs, Înalta Curte reține că suma solicitată a fost în cuantum de 71.210,74 RON.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa în cauzele împotriva României (cauza Costin c. României, hotărârea din 26 mai 2005, par. 43; cauza Străin și alții c. României, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre c. României, hotărârea din 27 iunie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

În cauză, realitatea cheltuielilor a fost dovedită cu documentele justificative depuse la dosar, însă necesitatea lor și caracterul rezonabil al acestora nu rezultă din complexitatea cauzei, analiza recursului necesitând doar observarea unui volum mare de acte, în raport de care cheltuielile par a fi exagerate, disproporționate. Prin urmare, cuantumul cheltuielilor solicitate se apreciază ca fiind nerezonabil în raport cu obiectul procesului, natura activității efectiv prestate și complexitatea litigiului, dar și cu faptul că o parte importantă a criticilor formulate de recurenta reclamantă au fost respinse.

Astfel, în privința acestora, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., considerând că onorariul avocatului recurentei reclamante este vădit disproporționat de mare atât în raport cu complexitatea cauzei, cât și în raport cu activitatea desfășurată de avocat, astfel încât va obliga recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României la plata către recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) și art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 442 și 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind îndreptarea erorii materiale.

Va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunțate la 23 februarie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că se va menționa că se dispune anularea măsurilor de la punctele II.13 și I.2, în loc de anularea măsurilor de la punctele II.3 și 1.2, cum din eroare s-a menționat.

Va admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind completarea dispozitivului.

Va dispune completarea dispozitivului aceleiași decizii, în sensul că admite în parte cererea și obligă Curtea de Conturi a României la plata către Societatea Română de Radiodifuziune a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) și art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind îndreptarea erorii materiale.

Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 1026 pronunțate la 23 februarie 2023 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că se va menționa că se dispune anularea măsurilor de la punctele II.13 și I.2, în loc de anularea măsurilor de la punctele II.3 și 1.2, cum din eroare s-a menționat.

Admite cererea formulată de recurenta - reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune privind completarea dispozitivului.

Dispune completarea dispozitivului aceleiași decizii, în sensul că admite în parte cererea și obligă Curtea de Conturi a României la plata către Societatea Română de Radiodifuziune a cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) și art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 mai 2023.