ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii 2840/17.11.2022 și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Motru, la Judecătoria Craiova.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a formulat cerere de transfer de la Judecătoria Motru la Judecătoria Craiova, invocând atât motive ce țin stric de statistica instanțelor și desfășurarea activității, precum și motive de ordin personal.

Astfel, a precizat faptul că în prezent se află în concediu de creștere copil, fiind suspendată din activitate, începând cu data de 22.02.2022, însă și-a manifestat disponibilitatea de a reveni în activitate de îndată, începând cu data pentru care s-ar admite cererea de transfer de la Judecătoria Motru la Judecătoria Craiova.

A arătat că la Judecătoria Motru, schema de judecători este completă (probabil printre puținele instanțe din țară cu schema completă), în timp ce la Judecătoria Craiova erau și încă sunt mai multe posturi vacante.

De asemenea, încărcătura completelor la Judecătoria Motru nu este mai mare comparativ cu media națională, așa cum rezultă și din referatul întocmit cu ocazia discutării cererii.

A mai arătat că locuiește în comuna Isalnita, str. x, jud. Dolj, iar naveta la Judecătoria Motru presupune o naveta zilnică de 83 km dus, 83 km întors, în total 166 km, și un timp de circa 2-3 ore zilnic, în funcție de condițiile meteo și trafic.

De asemenea, soțul acesteia lucrează ca inginer la S.C. B., pe platforma C., în Craiova, în 3 ture. Are un copil minor, care odată cu întoarcerea sa la serviciu, va trebui dus la o creșă în Craiova, deoarece ar fi inuman să facă naveta cu copilul la Motru. De altfel, pentru mine, acesta este motivul principal pentru care a formulat cererea de transfer.

Consideră că cererea a fost respinsă în mod netemeinic, deloc echitabil și în mod discriminatoriu, prin comparație cu soluția dispusa în hotărârea nr. 2598/15.11.2022.

Contestatoarea a susținut că avizul negativ al președintelui instanței dar și cel al președintelui Curții de Apel Craiova este nejustificat, raportat la art. 61 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, având în vedere că atât la momentul discutării cererii, cât și în prezent, schema de judecători la Judecătoria Motru este completă, încărcătura pe complet de judecată nu este mai mare decât media națională, chiar și în condițiile în care nu își mai desfășura activitatea la Judecătoria Motru de circa un an, fiind în concediu de creștere copil.

De altfel, Consiliul Superior al Magistraturii nu a analizat în niciun fel motivele pentru care s-a emis avizul negativ din partea instanței de la care provine, ci doar a menționat acest aspect.

Un alt criteriu la care face referire art. 61 alin. (4) din Legea 303/2004, vizează situația hotărârilor sau a lucrărilor restante, care în cazul său, nu există.

Nici în activitate nu a înregistrat întârzieri nejustificate în redactarea lucrărilor și tot timpul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu maximă responsabilitate și conștiinciozitate.

Faptul ca 4 judecători dintre cei 5 care activează în prezent la Judecătoria Motru urmează să îndeplinească condițiile de pensionare, nu reprezintă o certitudine că aceștia vor și exercita acest drept.

Chiar și în această ipoteză, nu se poate reține că prin admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Motru, la Judecătoria Craiova, ar fi împietată buna desfășurare a activității sau că s-ar crea un dezechilibru, deoarece nu își mai desfășoară activitatea la această instanță de circa 1 an. Un eventual dezechilibru s-ar produce dacă toți judecătorii care îndeplinesc condițiile de pensionare și-ar exercita acest drept deodată, ori nu mi se pare echitabil să i se impute o astfel de situație.

A mai arătat contestatoarea că se simte discriminată, având în vedere condițiile în care a fost admisă cererea de transfer (singura admisă) la Judecătoria Craiova a colegului de la Judecătoria Segarcea. Acesta are aceeași vechime, fiind numit în funcție odată cu contestatoarea, vine de la o instanță cu o schemă chiar mai redusă decât Judecătoria Motru și care mai are și un post vacant. De asemenea, încărcătura la Judecătoria Segarcea pe judecător a fost de 1057 cauze, comparativ cu Judecătoria Motru, unde încărcătura de judecător a fost de 863.

Având în vedere că motivul principal pentru care i s-a respins cererea de transfer a fost schema redusă de judecători a Judecătoriei Motru, prin comparație, apreciază că soluția a fost luată de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

De asemenea, simplul fapt că acest coleg și-a exprimat acordul de a-și exercita activitatea ca judecător delegat la Penitenciarul Craiova, nu este suficient să i se admită cererea, mai ales că delegarea la o altă instanță nu este un criteriu prevăzut de lege la discutarea cererii de transfer la acea instanță.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61^1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 2840/17.11.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Motru.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61^1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61

2

din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârile contestate respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61^1, precum și ale art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61^2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, alături de motivele invocate de doamna judecător, secția pentru judecători a constatat că schema de personal a Judecătoriei Motru era una redusă, cu doar 6 posturi de judecător, iar încărcătura de dosare/judecător era situată în apropierea mediei naționale, vacantarea unui post de judecător fiind de natură să genereze disfuncționalități în ceea ce privește buna derulare a activității de judecată la nivelul instanței menționate, prin majorarea gradului de încărcare efectivă a judecătorilor rămași în funcție.

Reținând și avizele negative emise de Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Motru, secția pentru judecători a apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantei de la Judecătoria Motru la Judecătoria Craiova.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport cu schema posturilor de judecător la Judecătoria Motru, încărcătura de dosare/judecător, precum și în raport de avizele nefavorabile.

După cum rezultă din conținutul avizului nefavorabil emis de Judecătoria Motru, însușit de Curtea de Apel Craiova, în raport de schema redusă a Judecătoriei Motru, transferul doamnei judecător A. ar fi influențat în mod negativ buna funcționare a instanței de la care s-a solicitat transferul.

În mod corect secția pentru judecători a avut în vedere și a dat prioritate argumentelor expuse în avizul negativ emis de Judecătoria Motru și însușit de Curtea de Apel Craiova față de rolul însemnat al președinților curților de apel în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul instanțelor arondate. Mai mult, acest criteriu legal prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, schema de personal și încărcătura instanțelor pe judecător și pe schemă, precum și gradul de atractivitate al acestora.

În ceea ce privește motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susținerea temeiniciei cererii de transfer, acestea nu constituie motive excepționale de natură a răsturna raportul de preeminență al interesului public față de drepturile și interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Or, în cauză, soluția de respingere a cererilor de transfer ale petentei dispuse de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

Înalta Curte nu poate primi susținerile reclamantei prin care invocă discriminarea față de situația domnului judecător D. a cărui cerere de transfer a fost admisă prin Hotărârea nr. 2598 din 15.11.2022.

În primul rând, analiza de legalitate a acestei hotărâri excedează obiectului cercetării judecătorești din prezentul litigiu, iar în al doilea rând, cele două solicitări de transfer nu reprezintă cereri concurente, cererea reclamantei fiind analizată în etapa a doua de transferuri, în condițiile art. 61

1

alin. (3) și (5) din Legea nr. 303/2004, pentru posturile devenite vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1) al art. 61

1

, în timp ce, solicitarea de transfer a domnului D. a fost analizată în prima etapă de transferuri, în conformitate cu art. 61

1

alin. (1) și (4) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, nu se poate reține pretinsa aplicare arbitrară a criteriilor prevăzute de lege, solicitările de transfer fiind analizate în sesiuni diferite.

În egală măsură, analiza comparativă realizată de reclamantă din perspectiva celor două solicitări nu prezintă nicio relevanță în cauză, întrucât cererea sa de transfer nu a fost respinsă în considerarea admiterii cererii de transfer a domnului judecător D..

Totodată, în speță nu se poate reține existența unei situații similare cu cea a reclamantei și aplicarea unui tratament diferențiat acesteia, soluționarea cererilor de transfer presupunând o analiză a unor motive personale și profesionale proprii fiecărui solicitant, precum și o analiză a specificului distinct al fiecărei instanțe implicate în procedură, la momentul soluționării unor astfel de cereri.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2840/17.11.2022, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2840/17.11.2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.