ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2023

Ședința publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 09.03.2021 sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată la termenul din 10.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății, B. și C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea celor două autorități centrale la revocarea prevederii "Elevii și personalul didactic/didactic auxiliar/nedidactic vor purta mască în permanență, în sălile de clasă, în cancelarie, în timpul deplasării în incinta unității de învățământ și în timpul pauzelor, atât în interior cât și în exterior", prevedere aflată în cadrul Anexei Ordinului nr. 3235/93/2021, la Capitolului 2, subpunctul 1, lit. b), dar și în cadrul Capitolului 3, subpunctul 2, lit. a) și lit. b), cu modificările ulterioare.

- obligarea pârâților la plata unor despăgubiri morale a căror valoare va fi stabilită de către instanța de judecată;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată;

Prin sentința civilă nr. 178/CA din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A respins excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.

A respins excepția inadmisibilității pentru modul de formulare a capătului 1 de cerere.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B..

A admis excepția lipsei de interes a reclamantului.

A respins acțiunea - contencios administrativ și fiscal - promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății, B. și C., ca lipsită de interes.".

Împotriva sentinței civile nr. 178/CA din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.

Intimații-pârâți Ministerul Educației, Ministerul Sănătății, B. și C. au depus, fiecare, întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond,au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, se reiau, aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanță, Înalta Curte constată că aceasta a reținut foarte clar că "Așadar, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din susținerile orale ale reclamantului în fața instanței de judecată, se desprinde concluzia că acesta tinde la ocrotirea unui interes legitim public ce constă în eliminarea purtării măștii de protecție împotriva virusului Sars -Cov-2 în unitățile de învățământ.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, persoanele fizice pot formula capete de cerere prin care să invoce apărarea unui interes legitim public, însă numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Raportându-ne la obiectul cauzei, măsura atacată nu instituie nicio obligație în sarcina reclamantului, acesta nefiind nici elev și nici personal didactic. Obligația purtării măștii în incinta unității de învățământ există, într-adevăr, și pentru personalul nedidactic, însă instanța a subliniat deja că cererea reclamantului nu este formulată în calitate de personal nedidactic nevoit să intre în unitatea de învățământ și nici în calitate de reprezentant al copiilor minori.

Astfel, nu se poate reține că actul atacat i-a produs părții o vătămare ce nu s-ar putea înlătura decât prin anularea actului.

Mai mult decât atât, începând cu data de 06.09.2021, actul în discuție și-a epuizat toate efectele avute în vedere de autoritatea emitentă, fiind înlocuit de un alt Ordin.

Pentru aceste considerente se reține că nu există un interes legitim în demersul judiciar al reclamantului ce s-ar impune a fi ocrotit prin anularea dispozițiilor legale atacate.".

Ceea ce critică reclamantul este aspectul că, ... este evident, din modul de formulare, că acțiunea este formulată în numele copiilor mei", iar instanța, în mod greșit a reținut că,,.. cererea de chemare în judecată este formulată de către o persoană fizică, părinte al unor copii în învățământul preuniversitar, fără calitatea de cadru didactic sau personal auxiliar, în nume propriu și nu în numele copiilor săi minori.".

Astfel, prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind cazurilor de casare, să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 178/CA din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.