ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1826/2023

Ședința publică din data de 30 martie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.05.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat:

- anularea Concursului public pentru desemnarea președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP), si reluarea acestuia in condiții de legalitate;

- anularea in tot a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiara (ASF) privind numirea președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP);

- acordarea de daune morale egale in cuantum cu indemnizația președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP) începând cu data emiterii deciziei de numire a acestuia si pana la data la care decizia instanței de judecata privind anularea deciziei de numire, va rămâne definitiva;

- acordarea de cheltuieli de judecată,

- iar, în măsura în care instanța de judecata consideră că modul în care pâtâta ASF a organizat si a desfășurat nelegal concursul public pentru ocuparea poziției de președinte al Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private aduce atingere încrederii in sistemul public de pensii din România solicită, in aplicarea Legii nr. 554/2004, art. 14 alin. (1), suspendarea deciziei Autorității de Supraveghere Financiara (ASF) privind numirea președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP), pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii instanței de judecată.

Prin sentința nr. 2 din 7 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul A. împotriva pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară și a respins cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Autorității de Supraveghere Financiare privind desemnarea Președintelui Consiliului de Administrație al F.G.D.S.P.P.

Împotriva sentinței civile nr. 2 din 7 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 180/19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 381 din 2 martie 2022 pronunțată de Curte de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus în limitele deciziei ÎCCJ de casare cu rejudecare nr. 180/19.01.2021, admiterea cererii de suspendare în cauza ce privește pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și s-a dispus supendarea executării Hotărârii Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară privind desemnarea Președintelui Consiliului de Administrație al F.G.D.S.P.P.

Prin cererea de completare a dispozitivului, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat completarea sentinței nr. 381/02.03.2022 prin pronunțarea instanței asupra cererii de anulare, nu doar pe cererea de suspendare.

Prin sentința civilă nr. 977 din 25 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 381/02.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 formulată de petenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu reclamantul A., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 977 din 25 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantul A. și pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

3.1 Recurentul-reclamant A. a susținut că prin decizia nr. 180/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și justiție s-a dispus:

"Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe."

În opinia sa, este evident ca sentința civila nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București a fost recurată si a fost casata in totalitatea acesteia. Mai mult decât atât, obiectul dosarului x/2019 este:

"anulare act administrativ" .

Judecătorul de fond a insistat ca reclamantul ar fi recurat sentința civila nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, doar cu privire la cererea de suspendare si ca prin Decizia ICCJ-SCAF nr. 180/19.01.2021, Curtea de Apel București a fost limitata la examinarea exclusiva a cererii de suspendare.

Or, recurentul-reclamant a solicitat ca judecătorul fondului (Curtea de Apel București) sa dispună: anularea concursului public pentru desemnarea președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP), si reluarea acestuia in condiții de legalitate; anularea în tot a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiara (ASF) privind numirea președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP) acordarea de daune morale egale in cuantum egal cu indemnizația președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP) incepand cu data emiterii deciziei de numire a acestuia si pana la data la care decizia instanței de judecata privind anularea deciziei de numire va ramane definitiva.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., solicitându-se ca instanța de recurs sa admită, in baza art. 496 C. proc. civ. aceasta cerere si sa dispuna ca hotărârea civila nr. 977/2022 din data de 25 mai 2022 a Curtii de Apel București sa fie completata prin pronunțarea judecătorului fondului asupra tuturor capetelor de cerere pe care le-a formulat.

3.2 Recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casare sentinței nr. 977/2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării sentinței nr. 381/2022.

A susținut că sentința a fost pronunțată cu neobservarea atât a cererii de completare dispozitiv cât și a limitelor rejudecării.

În sentința civilă nr. 977/2022 nu se face referire la cererea de completare dispozitiv sentință 381/2022, transmisă chiar de reclamant instanței, prin e-mail, înainte de termenul de judecată. Prin cererea de completare dispozitiv, reclamantul a arătat că a recurat în întregime sentința nr. 2/2020, nu doar soluția dată suspendării executării actului.

Recurenta-pârâtă ASF a formulat întâmpinare, prin care a invocate excepția nulității recursului declarat de reclamant, apreciind că argumentele invocate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a arătat că cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7, 8 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 30 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

În timpul ședinței de judecată din data de 30 martie 2023, recurenta-pârâtă a depus note scrise prin care a invocate rămânerea fără obiect a recursurilor formulate împotriva sentinței nr. 977/2022, în raport de considerentele deciziei nr. 5389/15.11.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis recursul A.S.F, a fost casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului ASF privind desemnarea Președintelui Consiliului de administrație al Fondului de garantare a Drepturilor din Sistemul Pensiilor Private, reținându-se că în speță se constată că, prin memoriul de recurs declarat de reclamantul A., în primul ciclu procesual, acesta a înțeles să formuleze recurs doar în ceea ce privește cererea de suspendare a Hotărârii, prin decizia nr. 180/19.01.2021, Înalta Curte, în raport de limitele învestirii sale prin ecrerea de recurs a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond strict în ceea ce privește capătul de cerere privitor la suspendarea executării actului administativ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate legalitatea învestirii instanței cu calea de atac exercitată de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este netimbrată.

Astfel, potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (...)"

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin rezoluția completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă motivelor de casare invocate, obligație comunicată prin adresa emisă la data de 31 august 2022 aflată la dosar și primită de acesta la data de 14 septembrie 2022, conform dovezii de înmânare aflată la dosar. Această obligație i-a fost retransmisă recurentului-reclamant și prin poștă electronică, la data de 18 octombrie 2022, documentul fiind vizualizat de recurent la aceeași dată, conform dovezii aflate la dosar.

În aceste condiții, se constată că recurentul-reclamant nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, deși obligația i-a fost adusă la cunoștință, astfel cum rezultă din actele de procedură antereferite.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Și va anula recursul declarat de reclamant, ca netimbrat.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În primul rând, Înalta Curte constată că excepția lipsei de obiect a recursurilor invocată de recurenta-pârâtă este neîntemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ.: "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, n termen de 15 zile de la pronuntare. (...)"

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procedura completării hotărârii judecătorești este distinctă de căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii, astfel încât soluția dată în recurs prin care a fost casată sentința nr. 381/2021 a cărei completare s-a solicitat și a fost respinsă prin sentința recurată în prezentul dosar nu împiedică soluționarea unei cereri de completare formulată în condițiile art. 444 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul recursului declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe motiv că sentința a fost pronunțată cu neobservarea limitelor rejudecării, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, prin decizia nr. 5389/15.11.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis recurusl A.S.F, fiind casată sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii Consiliului ASF privind desemnarea Președintelui Consiliului de administrație al Fondului de garantare a Drepturilor din Sistemul Pensiilor Private.

Prin această decizie s-a constatat că "prin memoriul de recurs declarat de către intimatul-reclamant A., în primul ciclu procesual, declarat împotriva sentinței civile nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acesta a înțeles să formuleze recurs doar în ceea ce privește cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară privind desemnarea Președintelui Consiliului de Administrație al FGDSPP.

Prin decizia nr. 180 din 19.01.2021, Înalta Curte în raport de limitele investirii sale prin cererea de recurs a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond strict în ceea ce privește capătul de cerere privitor la suspendarea executării actului administrativ a cărei anulare se solicita prin principalul capăt al cererii de chemare în judecată.

În acest context, instanța de recurs din primul ciclu procesual prin soluția de trimitere spre rejudecare a cauzei a stabilit clar limitele casării, acestea vizând doar rejudecarea capătului de cerere privitor la suspendarea Hotărârii Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară privind desemnarea Președintelui Consiliului de Administrație al FGDSPP."

În aceste condiții, Înalta Curte constată că motivele invocate prin cererea de recurs de către pârâtă nu sunt în măsură să conducă la reformarea sentinței recurate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția rămânerii fără obiect a recursurilor invocată de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară; va anula recursul formulat de reclamantul A., ca netimbrat, și va respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția rămânerii fără obiect a recursurilor invocată de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 977 din 25 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 977 din 25 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.