ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.05.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat:

In subsidiar, în măsura in care instanța de judecata va considera ca modul in care parata ASF a organizat si a desfășurat nelegal concursul public pentru ocuparea poziției de președinte al Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private aduce atingere încrederii in sistemul public de pensii din România solicită, in aplicarea Legii nr. 554/2004, art. 14 alin. (1), suspendarea deciziei Autorității de Supraveghere Financiara (ASF) privind numirea președintelui Consiliului de Administrație (CA) al Fondului de Garantare a Drepturilor din Sistemul de Pensii Private (FGDSPP), pana la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii instanței de judecată.

Prin sentința nr. 2 din 7 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul A. împotriva pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară și a respins cererea de suspendare a Hotărârii Consiliului Autorității de Supraveghere Financiare privind desemnarea Președintelui Consiliului de Administrație al F.G.D.S.P.P.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței recurate în ceea ce privește suspendarea Hotărârii Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară privind desemnarea Președintelui Consiliului de Administrație al FGDSPP trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 180 din 19 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2 din 7 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24 martie 2021, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea deciziei nr. 180/19.01.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a învederat că, deși a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, instanța a omis a se pronunța asupra acestui capăt de cerere.

Apreciază recurentul-reclamant că instanța de recurs trebuia să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, față de împrejurarea că la fila x a deciziei anterior menționate, Înalta Curte a reținut faptul că s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Intimata pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a depus întâmpinare față de cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei nr. 180 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse și cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 444 alin. (1) din

C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

Potrivit art. 444 alin. (1) din

C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă un capăt de cerere accesoriu, iar în măsura în care instanța a omis a-l soluționa, partea interesată are posibilitatea formulării unei cereri în temeiul art. 444 C. proc. civ.

Pe de altă parte, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior citat, cheltuielile de judecată se acordă la cererea părții care a câștigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Pe cale de consecință, aceste dispoziții sunt aplicabile doar în acele situații în care instanța de recurs statuează definitiv asupra pretențiilor deduse judecății, întrucât numai în această ipoteză se poate stabili care este partea căzută în pretenții.

În cauza de față, prin decizia nr. 180/19.01.2021, instanța de control judiciar a admis recursul declarat de reclamantul A., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor criticilor părților, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora depinzând de soluționarea cererii de chemare în judecată și, după caz, a altor cereri incidentale.

În concluzie, întrucât prin hotărârea dată în recurs nu a fost tranșat litigiul dintre părți, instanța de control judiciar nu se putea pronunța asupra solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel încât nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 444 C. proc. civ., referitoare la omisiunea pronunțării asupra unui capăt de cerere accesoriu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea privind completarea deciziei nr. 180 din data de 19 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea deciziei nr. 180 din data de 19 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2021.