ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1676/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Primarul Sectorului 4 București - A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 657 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea prezentului recurs, schimbarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, arătând în esență următoarele:

În fapt, Primarul Sectorului 4 București a chemat în judecată pârâții B., solicitând instanței admiterea acțiunii și pe cale de consecință anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 657/22.10.2019, prima instanță a respins cererea sa, ca fiind neîntemeiată.

Recurentul consideră că instanța de fond în mod greșit a pronunțat această soluție, pentru următoarele motive:

In mod greșit a reținut instanța de fond că, în cele mai multe situații evenimentul sesizat de către numitul C., soțul pârâtei B. a rămas fără răspuns din partea Poliției locale a Sectorului 4.

Astfel cum a menționat în întâmpinarea formulată în cauză, de la data de 07.06.2018 până la sfârșitul anului 2018, domnul C., soțul pârâtei B., a solicitat de mai multe ori, prin serviciul Dispecerat, un echipaj în vederea eliberării locului de parcare deținut de acesta. La toate aceste sesizări s-au luat masuri legale, conform atribuțiilor legale ce le revin polițiștilor locali, în cel mai scurt timp posibil, conform proceselor-verbale (2) și fișelor de eveniment (9), anexate prezentei acțiuni, respectiv procesele-verbale de constatare din data de 13.07.2018 și 17.07.2018, precum și fișele de evenimente din datele de 07.06.2018,16.06.2018, 28.06.2018, 30.06.2018, 02.07.2018, 03.08.2018, 28.09.2018, 12.10.2018 și 17.11.2018.

Contrar celor reținute de instanța de fond, din cuprinsul fișelor de eveniment din datele mai sus menționate reiese că după fiecare sesizare s-au luat măsurile legale care s-au impus, după cum urmează:

- din fișa de eveniment din data de 07.06.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției noastre s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare deținut de pârâta B. era ocupat de autoturismul cu numărul de înmatriculare x. Conducătorul auto nu se afla la fața locului, iar din verificările efectuate de către polițiștii locali s-a constatat că proprietarul acestuia avea domiciliul în Sectorul 5 al Municipiului București;

- din fișa de eveniment din data de 16.06.2018 (care a avut ca obiect tulburarea ordinii și liniștii publice, și nu ocuparea locului de parcare), rezultă că polițiștii locali din cadrul instituției s-au deplasat la fața locului, iar petentul le-a comunicat că a aplanat conflictul verbal cu vecinii;

- din fișa de eveniment din data de 28.06.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la fața locului, i s-a lăsat un fly-er informativ și s-a comunicat către dispecerat să redirecționeze sesizarea către Biroul Poliției Române (BPR);

- din fișa de eveniment din data de 30.06.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției s-au deplasat la fața locului și au constatat că au constatat că locul de parcare era blocat nu ocupat, iar la fața locului se afla și un echipaj al poliției rutiere (BPR);

- din fișa de eveniment din data de 02.07.2018, rezultă că sesizarea a fost redirecționată către Biroul Poliției Române (BPR);

- din fișa de eveniment din data de 03.08.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției noastre s-au deplasat la fața locului și au constatat că au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto a fost identificat și a eliberatlocul de parcare;

- din fișa de eveniment din data de 28.09.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto a fost sancționat contravențional;

- din fișa de eveniment din data de 17.11.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de un autoturism opel de culoare neagră, fără număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la fața locului, i s-a lăsat un fly-er informativ și s-a comunicat către dispeceratsă redirecționeze sesizarea către Biroul Poliției Române (BPR).

Astfel, recurentul susține că soțul pârâtei a formulat un număr de nouă sesizări prin disperat, iar Poliția locală din cadrul instituției s-a deplasat la fața locului la opt dintre acestea, întrucât la cea de-a noua nu a mai fost necesar, deoarece petentul a anunțat că locul de parcare a fost eliberat (12.10.2018).

Astfel, este lesne de remarcat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că în cele mai multe situații evenimentul sesizat de numitul C. a, rămas fara răspuns.

În ceea ce privește posibilitatea Poliției locale de a aplica sancțiuni contravenționale, recurentul susține că, în mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit Deciziei ICCJ - RIL nr. 11/2017, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a legitima conducătorii auto. Pentru aceste considerente sesizările soțului pârâtei B. au fost redirecționate spre competentă soluționare către Brigda Rutieră București (bpr/BPR, astfel cum s-a menționat în - fișele evenimentelor).

Drept urmare, solicită a se constata că nu se poate reține în sarcina autorității că:

- nu s-a deplasat la locul evenimentului pentru a putea stabili dacă poat aplica sancțiuni contravențional, astfel cum greșit a reținut instanța de fond;

- nu a depus nicio diligentă reală în a asigura, inclusiv prin controale repetate și aplicarea unor amenzi, locul de parcare necesar părinților unui copil cu dizabilitați, astfel cum s-a reținut în Hotărârea nr. 497 din 11.12.2018 emisă de pârâtul CNCD și menținută de instanța de fond.

Având în vedere aceste considerente, solicită a se constata că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000 pentru ca fapta de a nu asigura paza unui loc de parcare necesar părinților unui copil cu dizabilitați să fie o faptă discriminatorie, întrucât nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 Iit. h din O.G. nr. 137/2000, deoarece poliția locală, pe de o parte a răspuns sesizărilor soțului pârâtei B., iar, pe de altă parte, nu are astfel de competențe legale, motiv pentru care solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Colegiu Director din cadrul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Apărările formulate în cauză

Deși cererea de recurs le-a fost comunicată intimaților - pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., aceștia nu au formulat apărări în cadrul unor întâmpinări, conform art. 471

1

alin. (3) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 11.05.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de solicitarea recurentului, de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din Codul de procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu criticile formulate și cu normele legale incidente litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

În fapt, Prin Hotărârea nr. 497 din data de 11.12.2018 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că în cauză există o discriminare conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (4) și, în conformitate cu art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, a sancționat instituția Primarului Sectorului 4 București cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 RON.

S-a constatat că poliția locală aflată în subordinea reclamantului a omis să trateze în mod diferit persoane aflate în situație diferită, în sensul că nu a depus nici o diligență reală în a asigura, inclusiv prin controale repetate și aplicarea unor amenzi, parcarea necesară unui copil cu dizabilități. S-a reținut că o astfel de atitudine venită din partea unor autorități care au sarcina de a supraveghea ordinea și siguranța cetățenilor, în mod vădit reprezintă o diferențiere produsă în dauna persoanelor cu dizabilități.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării și B. anularea Hotărârii nr. 497 din 11.12.2018,

Instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A., ca neîntemeiată, constatând legalitatea hotărârii emisă de CNCD.

În esență, prima instanță a reținut că, în cele mai multe situații, evenimentul sesizat de soțul pârâtei B. a rămas fără răspuns din partea autorității, astfel că reclamantul nu a făcut dovada unor justificări obiective și rezonabile care l-au împiedicat să acorde un tratament diferențiat în cauza de față persoanei cu dizabilități.

Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2, alin. (1) și (4), art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul - reclamant.

Astfel, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.", iar, conform alin. (4) din același act normativ " Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, daca nu intră sub incidența legii penale."

Rezultă din cele expuse în precedent că, pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al petentului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al reclamantului vătămat, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

Prin urmare, se poate considera discriminare o diferențiere bazată pe un criteriu care atinge un drept.

Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele, făcând imposibilă angajarea răspunderii administrative pentru discriminare.

În dezacord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond, instanța de control reține că mijloacele de probă administrate în fața C.N.C.D. cât și cele administrate de instanța de fond sunt de natură a duce la concluzia că Hotărârea CNCD nr. 497 din 11.12.2018, este nelegală, nefiind întrunite cumuativ condițiile prevăzute de O.G. nr. 137/2000 pentru ca fapta recurentului - reclamant să fie o faptă de discriminare.

În cauză se constată că pârâta B., mamă a unui copil cu dizabilitate, a solicitat un loc de parcare destinat persoanelor cu dizabilități, pe care l-a și primit, respectivul loc de parcare fiind marcat corespunzător.

Prin petiția înregistrată la CNCD cu nr. x/12.06.2017, pârâta a reclamat faptul că, în data de 07.06.2018 locul de parcare nu a putut fi folosit, fiind ocupat de un alt autoturism. Deși a sesizat în mai multe rânduri Poliția Locală, aceasta s-a deplasat doar de 2 ori la fața locului și nu a luat nici o măsură de asigurare a parcării.

Se reține astfel, că, în cauză dreptul atins nu este dreptul la un loc de parcare, acesta fiindu-i atribuit intimatei - pârâte B., pentru fiica sa, ci asigurarea pazei respectivului loc de parcare.

Ori, sub acest aspect, este întemeiată susținerea recurentului, în sensul că nu are competența legală de a asigura paza respectivului loc de parcare, neexistând nici o normă legală care să-i instituie Poliției locale obligație de a asigura părinților cu copii cu dizabilități folosința locului de parcare.

Este eronată reținerea instanței de fond în sensul că Poliția Locală nu s-a deplasat până la locul evenimentului sesizat de soțul intimatei - pârâte B..

Contrar celor reținute de instanța de fond, din cuprinsul fișelor de eveniment depuse la dosar reiese că după fiecare sesizare s-au luat măsurile legale care s-au impus, respectiv:

- din fișa de eveniment din data de 07.06.2018, rezultă că polițiști locali din cadrul instituției s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare deținut de pârâta B. era ocupat de autoturismul cu numărul de înmatriculare x. Conducătorul auto nu se afla la fața locului, iar din verificările efectuate de către polițiștii locali s-a constatat că proprietarul acestuia avea domiciliul în Sectorul 5 al Municipiului București;

- din fișa de eveniment din data de 16.06.2018 (care a avut ca obiect tulburarea ordinii și liniștii publice, și nu ocuparea locului de parcare), rezultă că polițiști locali s-au deplasat la fața locului, iar petentul le-a comunicat că a aplanat conflictul verbal cu vecinii;

- din fișa de eveniment din data de 28.06.2018, rezultă că polițiști locali s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la fața locului, i s-a lăsat un fly-er informativ și s-a comunicat către dispecerat să redirecționeze sesizarea către Biroul Poliției Române (BPR);

- din fișa de eveniment din data de 30.06.2018, rezultă că polițiști locali s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era blocat nu ocupat, iar la fața locului se afla și un echipaj al poliției rutiere (BPR);

- din fișa de eveniment din data de 02.07.2018, rezultă că sesizarea a fost redirecționată către Biroul Poliției Române (BPR);

- din fișa de eveniment din data de 03.08.2018, rezultă că polițiști locali s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, conducătorul auto a fost identificat și a eliberatlocul de parcare;

- din fișa de eveniment din data de 28.09.2018, rezultă că polițiști locali s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de autoturismul cu număr de înmatriculare x, iar conducătorul auto a fost sancționat contravențional;

- din fișa de eveniment din data de 17.11.2018, rezultă că polițiștii locali s-au deplasat la fața locului și au constatat că locul de parcare era ocupat de un autoturism opel de culoare neagră, fără număr de înmatriculare x, conducătorul auto nu se afla la fața locului, i s-a lăsat un fly-er informativ și s-a comunicat către dispecerat să redirecționeze sesizarea către Biroul Poliției Române (BPR).

Se constată, așadar, contrar celor reținute de prima instanță, că polițiștii locali din cadrul instituției recurente s-au prezentat la sesizările formulate de soțul intimatei - pârâte B., dispunând măsuri legale, în limita competențelor ce revin poliției locale, inclusiv aplicarea unei sancțiuni contravenționale, din Fișele eveniment rezultând că, pentru situațiile în care conducătorul autoturismului care a ocupat locul de parcare nu se afla la autovehicul, poliția locală a redirecționat sesizarea către poliția rutieră, respectând întocmai dispozițiile art. 2 alin. (4) din Legea poliției locale nr. 155/2010 și Decizia RIL nr. 11/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate."

Înalta Curte constată astfel că, față de datele concrete ale speței, reținerile Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, respectiv că poliția locală a omis să trateze în mod diferit persoane aflate în situații diferite, în sensul că nu a depus nicio diligență reală în a asigura, inclusiv prin controale repetate și aplicarea unor amenzi, parcarea necesară unui copil cu dizabilități, sunt nefondate, în sarcina recurentului - reclamant neputând fi reținută fapta de discriminare constată prin actul contestat, în condițiile în care intimata - reclamantă a primit un loc de parcare destinat persoanelor cu dizabilități, asigurat prin Legea nr. 448/2006, marcat corespunzător, iar recurentul - reclamant nu are competența legală de a asigura paza respectivului loc de parcare.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că hotărârea C.N.C.D. contestată în prezenta cauză este nelegală, sancționând o conduită care nu este discriminatorie, iar hotărârea instanței de fond care o validează este dată cu aplicarea și interpretarea eronată a a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Așadar, apreciind că nu a existat din partea recurentului - reclamant omisiunea îndeplinirii unei atribuții legale care să o pună pe fiica intimatei - pârâte B. într-o situație de discriminare, neputându-se reține că recurentul - reclamant nu a depus nici o diligență reală în asigura, inclusiv prin controale repetate și aplicarea unor amenzi, accesul la locul de parcare necesar părinților unui copil cu dizabilități, Înalta Curte consatată că se impune admiterea acțiunii promovate de reclamant și anularea hotărârii emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, Înalta Curte, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A., va casa sentința civilă recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. și, pe cale de consecință, va anula Hotărârea nr. 497 din data de 11.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A. împotriva sentinței nr. 657 din data de 22 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând,

Admite acțiunea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 - A..

Anulează Hotărârea nr. 497 din data de 11.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Colegiul Director din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.