Decizia nr. 1643/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 30.12.2021 reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a formulat, în temeiul art. 444 C. proc. civ., cerere de completare a sentinței civile nr. 1795/26 noiembrie 2021, în sensul pronunțării cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru în cuantum de 50 de RON, achitată de instituția noastră prin ordinul de plată nr. x/30.12.2020.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 504 din 15 martie 2022, a respins cererea de completare formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs, arătând că prin cererea de completare a sentinței civile nr. 1795/26.11.2021 a Curții de Apel București reclamantul a arătat că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată dovedite și solicitate până la primul termen de judecată și a cerut remedierea acestui aspect. În concret, a solicitat admiterea cererii și completarea sentinței civile nr. 1795/26.11.2021 în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată către Ministerul Afacerilor Interne, constatând în taxa de timbru de 50 de RON. Prima instanță a respins cererea, reținând faptul că nu au fost solicitate cheltuielile de judecată prin cererea principală și nici prin concluziile scrise, concluzionând că nu a fost formulată o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată. În mod total eronat prima instanță nu a ținut seama de înscrisul menționat și s-a limitat la examinarea petitului cuprins în cererea de chemare în judecată, reținând că nu s-a făcut nicio referire la cheltuielile de judecată, cu toate că, în practicaua sentinței au fost expuse pretențiile reclamantului (MAI), și s-a arătat expres faptul că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată este cuprinsă în adresa nr. x din 30.12.2020, însă instanța a omis să se pronunțe cu privire la aceasta, lăsând impresia că singurele acte procedurale/momente procesuale prin/în care pot fi solicitate cheltuielile de judecată, ar fi prin cererea de chemare în judecată sau la ultimul termen de judecată. Având în vedere că prima instanța nu a aplicat sau a aplicat în mod necorespunzător temeiurile legale incidente în speță, rezultând o soluție nelegală, susținută de considerente contradictorii, astfel că se impune admiterea prezentului recurs, casarea sentinței civile nr. 504/15.03.2022 a Curții de Apel București și, rejudecând cauza, admiterea cererii de completare a sentinței civile nr. 1795/26.11.2021, astfel cum a fost formulată.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a solicitat completarea sentinței civile nr. 1795 din 26 noiembrie 2021, în sensul pronunțării cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa de timbru în cuantum de 50 de RON, achitată prin ordinul de plată nr. x/30.12.2020. În motivare, recurentul a susținut, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor cu taxa de timbru în valoare de 50 RON. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recurentul a solicitat instanței completarea dispozitivului deciziei pronunțate în recurs în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON, reprezentând taxă de timbru. Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...) ". Analizând cererea recurentului, raportat la solicitarea acestuia vizând acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, ținând cont și de înscrisurile depuse în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, Înalta Curte constată că, în cauza, instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru, aspect ce atrage incidența în cauza a dispozițiilor art. 444 C. proc. civ. În raport de această împrejurare, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 444 C. proc. civ., în sensul că va admite cererea formulata de recurent și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1795 din 26.11.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și va obligă pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. la plata sumei de 50 de RON către reclamant, reprezentând taxa de timbru.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite cererea de completare a sentinței nr. 1795 din 26.11.2021 formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne și va obligă pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. la plata sumei de 50 de RON către reclamant, reprezentând taxa de timbru.