ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2023

Ședința publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâtului să comunice în scris informațiile și modul de rezolvare a sesizărilor, pe care le-a solicitat prin adresele depuse pe adresa de email a instituției, precum și fixarea unui termen în care să fie comunicate în scris aceste informații.

Prin sentința civilă nr. 1271 din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de netimbrare și a a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru netimbrare.

Împotriva sentinței civile nr. 1271 din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. aratând că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, atât plângerea, cât și recursul se judecă de instanță, în procedură de urgență, și sunt scutite de taxă de timbru. În raport de aceste prevederi legale recurentul apreciază că instanța a dat o interpretare greșită cererii sale stabilind în sarcina sa obligația achitării taxei de timbru.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reține Înalta Curte că prin cererea cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâtului să comunice în scris informațiile și modul de rezolvare a sesizărilor, pe care le-a solicitat prin adresele depuse pe adresa de email a instituției, precum și fixarea unui termen în care să fie comunicate în scris aceste informații.

Prin sentința civilă nr. 903 din 12.02.2021 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată din oficiu, și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin rezoluția din data de 22 aprilie 2021 recurentul reclamant a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantumul de 50 RON, (dovada de comunicare - dosar fond). Reclamantul a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2021 pronunțată în dosarul x/2020

Așadar, față de soluția antemenționată subzistă obligația reclamantului recurent de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Porivit art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 RON;".

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". De asemenea, art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

Din analiza textelor de lege enunțate rezultă fără putință de tăgadă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat.

Recurentul reclamant nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat în vederea soluționării cauzei în primă instanță, așa încât, constatând că cererea de chemare în judecată nu a fost timbrată anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, acesta neconformându-se obligației de timbrare comunicate de instanța de fond, în mod corect, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ., aplicând sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, respectiv anularea cererii ca netimbrată.

Așadar, este corectă soluția primei instanțe de judecată în sensul anulării ca netimbrată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1271 din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1271 din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1271 din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.