ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1493/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, suspendarea executării Dispoziției nr. 6007/252207/IEF/17.09.2021, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acesteia, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 912 din 6 mai 2022, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea în parte a executării Dispoziției obligatorii nr. 6007/252207/IEF/17.09.2021 emise de pârât, numai în ceea ce privește creanta bugetară de 746.200 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestei părti a dispoziției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ. și a susținut că argumentele prezentate de către prima instanță în susținerea presupusei existențe a unui caz bine justificat sunt, pe de o parte, eronate și, pe de altă parte, străine de motivele aduse de către intimata-reclamanta în susținerea cererii sale de suspendare.

Potrivit recurentului, a aprecia că încheierea Convenției dintre intimata-reclamanta și Municipiul București reprezintă în fapt o măsură de creștere a veniturilor acesteia din urmă, fără însă a efectua o analiză sumară a argumentului adus de către pârât, cu privire la faptul că această Convenție a fost încheiată în lipsa unei baze legale, reprezintă, în opinia acestuia, o aplicare eronată a cadrului normativ incident cauzei dedusă judecății.

Or, nearătarea motivelor pentru care nu a fost analizat argumentul referitor la inexistența unei baze legale în ceea ce privește încheierea Convenției menționate astfel cum a fost adus de către recurentul-pârât în apărările formulate, constituie, în opinia părții, lipsa motivării sentinței atacate, arătând, totodată, că au fost nesocotite înscrisurile aflate la dosar.

Referitor la condiția existenței unei pagube iminente a arătat recurenta că din analiza documentelor anexate cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta nu a administrat niciun fel de probă în sensul susținerilor sale, și nici din analiza considerentelor primei instanțe nu reiese care sunt documentele avute în vedere la constatarea îndeplinirii acestei condiții.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Dispoziției nr. 6007/252207/IEF/17.09.2021, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acesteia, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București a dispus suspendarea în parte a executării dispoziției obligatorii nr. 6007/252207/IEF/17.09.2021, emise de pârât, numai în ceea ce privește creanta bugetară de 746.200 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestei părti a dispoziției.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prevederile art. 14 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 au reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate.

În cauză, recurentul-reclamant a înregistrat pe rolul instanței acțiune în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, însă, prin sentința nr. 342/31.01.2023, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrată, acțiunea având ca obiect anularea Dispoziției obligatorii nr. 6007/252207/IEF/17.09.2021 emise de pârât.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiilenecesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care acțiunea privind anularea actului administrativ atacat a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză a fost anulată ca netimbrată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulate, ca lipsite de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară împotriva sentinței nr. 912 din 6 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.