ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1426/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția judiciară anularea Rezoluției din dosarul x din data de 12.01.2021 al Inspecției Judiciare.

Recurentul - reclamant a formulat plângere la data de 19.11.2021 împotriva domnului procuror B. și a modului de soluționare a cercetărilor în dosarul x/2021, în care s-a pronunțat soluție de clasare.

Prin Rezoluția din data de 08.12.2021, dată în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată.

Prin sentința civilă nr. 1140 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva soluției pronunțate în dosarul nr. x/2022, recurentul - reclamant A. a formulat "cerere de reexaminare", calificată ca fiind recurs, înaintat acestei instanțe.

În baza art. 21 din Constituția României, în baza Legii nr. 554/2004, a Directivei Europene nr. 2012/29/UE și a C. proc. pen., recurentul - reclamant a solicitat instanței de contencios administrativ soluționarea contestațiilor privind actele emise de Inspecția Judiciară, pentru ca în temeiul art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 să se analizeze ce acte au stat la baza emiterii lucrării x din data de 12.01.2022 și să se dispună anularea acestei lucrări și obligarea Inspecției Judiciare să întocmească o lucrare în conformitate cu prevederile legale.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a arătat că recursul este strict limitat la motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar recurentul - reclamant nu a indicat niciunul dintre temeiurile de drept incidente.

În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Prin cererea formulată nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, precum și prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul - reclamant s-a limitat a solicita reanalizarea cererii adresate Inspecției Judiciare, fără a indica vreun motiv de nelegalitate a sentinței recurate.

Așa cum s-a arătat în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a unor texte legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.. Per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Prima instanță, analizând criticile formulate de recurentul - reclamant, a reținut lipsa indiciilor cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare reglementate de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004 respingând acțiunea în anularea Rezoluției de clasare dispusă în lucrarea nr. 21-4057 a Direcției pentru procurori și a Rezoluției Inspectorului Șef din 12.01.2022.

Prin urmare, acesta este raționamentul logico-juridic esențial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunțării soluției criticate de reclamant, raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 303/2004, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamantul nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând argumente care să susțină opinia sa cu privire modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză.

Din această perspectivă, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1140 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.