ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1190/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.04.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea prezentei acțiuni, cu consecința anularii Ordinului de stabilire a drepturilor salariale nr. 759/C/12.02.2019, emis de angajatorul Ministerul Justiției și comunicat reclamantei via e-mail la data de 15.02.2019 și obligarea angajatorului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin care să includă sporul pentru condiții grele de muncă, periculoase sau vătămătoare, precum și sporul pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor, sporuri care au fost suprimate prin ordinul contestat, iar în consecință, adăugarea acestora la indemnizația de încadrare brută lunară și la celelalte drepturi salariale deja acordate.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 481 din data de 24 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 481 din data de 24 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând critici care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta - reclamantă a arătat că detașarea sa la EUROJUST a încetat la data de 31.10.2018, iar potrivit dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 105/2012, privind detașarea experților naționali la instituțiile și organismele Uniunii Europene, la încetarea detașării, experții naționali care au fost detașați în cadrul instituțiilor sau organismelor uniunii Europene, își reiau activitatea în posturile ocupate anterior la angajatorul de la care au fost detașați. Astfel, potrivit legii, respectiv din punct de vedere al raporturilor juridice dintre angajator și angajat, de la data de 01.11.2018 reclamanta a revenit pe postul de personal de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor, din cadrul Serviciului Cooperare Judiciară Internațională în materie Penală, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară. În plus, față de competențele acordate, potrivit legii române, la nivel național, începând cu aceeași dată, respectiv, 01.11.2018 exercită și atribuțiile prevăzute de art. 9b - art. 9f in Decizia Eurojust, în calitate de Asistent al Membrului National la EUROJUST. Astfel, potrivit Deciziei EUROJUST(art. 9a), decizie la care art. 6 (1) din O.U.G. nr. 123/2007 face trimitere, natura și sfera competențelor acordate (membrului național, adjunctului) asistentului membrului național la EUROJUST sunt cele de care dispune acesta la nivel național în calitate de procuror, judecător sau personal asimilat acestora, în cazul reclamantei, atribuțiile specifice Serviciului de Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară. În plus, față de competențele acordate la nivel național, potrivit legii române, acesta (asistentul) are și competențele prevăzute de art. 9b - art. 9f în Decizia Eurojust. Conform dispozitiilor art. 8 (3) din O.U.G. nr. 123/2007 privind unele masuri pentru consolidarea cooperarii judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene, dispozitiile art. 58 din legea nr. 303/2004 (privind detasarea), nu se aplica in cazul membrului national roman, adjunctului si asistentului. Pe cale de consecință, potrivit legii, asistentul membrului național la EUROJUST nu are statut de persoana detasată, prevederile art. 58 din Legea nr. 303/2004 nefiindu-i aplicabile. Conform prevederilor art. 33 (1) al Deciziei Consiliului privind consolidarea Eurojust din data de 15.07.2009, "salariile și beneficiile membrilor nationali, ale adjunctilor si ale asistentilor acestora mentionate la art. 2 alin. (2) sunt suportate de statele membre de origine". Astfel, angajatorul Ministerul Justitiei este cel care are obligatia de a-mi plati drepturile salariale. Astfel cum a susținut mai sus, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 105/2012, începând cu data de 01.11.2018, din punctul de vedere al raporturilor juridice, sunt încadrată în postul de personal de specialitate juridică, asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor din cadrul Serviciului Cooperare Judiciară Internationala in Materie Penala Directia Drept Internetional si Cooperare Judiciară. Prin revenirea prin efectul Legii nr. 105/2012 in postul ocupat anterior la angajatorul de la care am fost detasata, respectiv, Ministerul Justitiei, subsemnata beneficiez potrivit legii nr. 153/2017 de drepturile salariale care includ și cele două sporuri. Astfel, angajatorul nu poate interpreta dupa bunul sau plac dispozitiile imperative ale legii si nici nu o poate aplica discretionar. Instanta fondului a achiesat prin hotararea pronuntata la modul cum Ministerul Justiție a inteles să aplice legea, în defavoarea angajatului. Deși legea specială nu distinge, Ministerul Justiție are ca și practică, neacordarea acestor sporuri persoanelor care nu își desfasoară activitatea în sediul ministerului, cum este și cazul de față. Însă, legea nu face distincție. Recurenta - relamanta susșine că nu a fost informată că după data încetării detașării sale, va primi un salariu redus și nici nu i s-a prezentat diferența de situație juridică pe care o fac cei care aplica dispozițiile legii din cadrul instituției angajatoare. Recurenta arată că a semnat la data de 19.12.2018 documentul intitulat Fișa Postului cu numarul x în care sunt descrise atribuțiile pe care le are și care justifică acordarea celor două sporuri care i-au fost suprimate. În mod corespunzator, drepturile salariale de care beneficiază în țară (drepturi la care art. 8 (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 123/2007 face trimitere în mod expres) sunt cele care îi revin recurentei prin aplicarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 105/2012, respectiv, Legea nr. 153/2017. Prin Ordinul nr. 3964/17.10.2018, prin care erau stabilite drepturile salariale acordate începand cu 1 noiembrie 2018, se arăta că urmează să beneficieze de contribuțiile prevăzute de lege corespunzătoare funcției pe care ar fi încadrată în țară, iar prin Ordinul nr. 759/C/2019, prin care sunt stabilite drepturile salariale acordate începand cu data de 01.01.2019, respectivele drepturi nu includ si cele doua sporuri mentionate anterior, chiar daca, începand cu data de 01.11.2018, exercită potrivit legii, atributiile aferente postului de personal de specialitate juridica asimilat, potrivit legii, judecătorilor și procurorilor în cadrul serviciului indicat in supra.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta- reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Ordinului nr. 759/C/12.02.2019 emis de Ministerul Justiției și obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin care să includă sporul pentru condiții grele de muncă, periculoase sau vătămătore, precum și sporul pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor. Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin cererea de recurs, reurenta reiterează, în esență, aceleași apărări pe care le-a expus prin cererea de chemare în judecată, apărări pe care instanța de fond le-a analizat și le-a înlăturat motivat. Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Starea de fapt, corect stabilită, relevă emiterea Ordinului nr. 3964/C/2018 de către Ministerul Justiției prin care au fost stabilite drepturile de care beneficiază recurenta - reclamantă pe perioada exercitării funcției de asistent al membrului național român la Eurojut. Acest ordin a fost emis cu ocazia încetării detașării recurentei - reclamante la Eurojut(31.10.2018) și numirea acesteia în funcția de asistent al membrului național român la Eurojut(01.11.2018). Ordinul nr. 759/C/12.02.2019 a fost emis de Ministerul Justiției în aplicarea O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare. Prin acest ordin au fost majorate indemnizațiile de încadrare ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției. Contrar celor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că suprimarea sporului pentru condiții grele de muncă, periculoase sau vătămătore și a sporului pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor s-a făcut prin Ordinul nr. 3964/C/2018, ordin care nu a fost contestat. Prin urmare, așa cum a reținut și instanța de fond, Ordinul nr. 759/C/12.02.2019, contestat în prezenta cauză, nu a avut ca obiect stabilirea sporurilor salariale, sporurile rămânând cele din luna decembrie 2018, obiectul acestui ordin fiind strict majorarea cu 25% a indemnizației de încadrare. Prin acest ordin nu s-a făcut o schimbare cu privire la sporuri, componența salarială fiind stabilită prin alt ordin, necontestat, reclamanta nefăcând dovada că a investit anterior instanța judecătorească cu cenzurarea Ordinului MJ nr. 3964/C/2018, respectiv cu verificarea legalității acestui ordin anterior prin care au fost suprimate sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și sporul pentru personalul care efectuează lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor. Față de faptul că cele două sporuri solicitate de recurenta - reclamantă nu au fost suprimate prin ordinul contestat în cauză, instanța de recurs reține că este de prisos analizarea criticilor referitoare la condițiile de acordare a acestora. Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.