ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1078/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.02.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce o privește pe doamna A..

Prin sentința civilă nr. 290/2021 din 3 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII în contradictoriu cu pârâta A. și a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta - pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile menționate în Nota de constatare nu rezultă că prin activitatea desfășurată a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută imperativ de textul de lege sus menționat pentru a se putea reține calitatea de lucrător al Securității.

De asemenea, a susținut recurenta că a avut calitatea de ofițer de informații și nu calitatea de "lucrător al Securității".

Intimatul - reclamant CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului (aceasta fiind respinsă de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii), iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate și a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În prealabil, Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 3 lit. I) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, "pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgentă, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții:

I) judecătorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv cei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și ai Direcției de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, judecătorii, procurorii și prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile și militare".

În temeiul acestor dispoziții legale, Consiliul Superior al Magistraturii a adresat reclamantului CNSAS cererile nr. x/27.02.2019, nr. P 3609/2008, nr. P 659/2008, prin care a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Legiuitorul a instituit obligația CNSAS de a proceda, la cererea persoanelor îndreptățite, verificarea categoriilor de persoane având funcțiile menționate în textul de lege citat, neavând nicio relevanță evenimentele ce afectează, ulterior numirii, exercitarea funcției.

Astfel, faptul că, ulterior numirii în funcția publică, au intervenit modificări în ceea ce privește exercitarea acesteia, nu este de natură a afecta în vreun fel desfășurarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentei-pârâte a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentei-pârâte de ofițer al fostei Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinit, pârâta având gradul de locotenent în anul în perioada 1986-1989 și locotenent major în anul 1989, în cadrul Inspectoratului Județean Sălaj -Serviciul II.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și prima instanță, raportat la actele depuse la dosar, recurenta-pârâtă a participat activ la supravegherea informativă a mai multor persoane - titulare de dosare deschise la Securitate: x, persoane ce au fu fost urmărite pentru audierea și colportarea știrilor postului de radio "B.", intenții de trecere frauduloasă a frontierei de stat, respectiv relații cu cetățeni străini.

Împotriva persoanelor urmărite, recurenta pârâtă a dispus o serie de măsuri, precum: dirijarea de surse din subordine cu scopul de a urmări activitatea titularului de dosar, culminând cu avertizarea acestuia; dirijarea informatorilor din subordine pentru a cunoaște preocupările și activitatea desfășurată de persoana urmărită; prevenirea trecerii frauduloase a frontierei și a rămânerii ilegale în străinătate; efectuarea de investigații complexe, atât la locul de muncă cât și la domiciliu.

Ca urmare, motive exclusiv politice, și nu considerente legate de siguranța statului, au stat la baza declanșării acțiunilor informative deschise pe numele persoanelor urmărite.

Astfel, desfășurarea de către recurenta-pârâtă a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

În concluzie, în absența unui motiv întemeiat al urmăririi informative, constituit din existența unor riscuri pentru binele și interesul colectiv, prin preluarea acelor tipuri de informații, care vizau atât viața privată, cât și opiniile persoanelor urmărite, recurenta-pârâtă a contribuit la instrumentarea unor acțiuni abuzive, prin care s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale, în special dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente și, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 290/2021 din 3 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.