ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2091/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2019 pe rolul Curții de Apel București –Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței să constate calitatea de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe acesta.

La prezentarea motivelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată s-a arătat că, prin cererea de verificare nr. x/09.10.2009, Ministerul de Justiție a transmis, în temeiul art. 6 din Legea nr. 303/2004, declarația pe propria răspundere a domnului A., asistent judiciar la Tribunalul Harghita, în vederea verificării existenței sau inexistenței calității de lucrător/colaborator al Securității. S-a constatat că pârâtul a instrumentat dosarele nr. x, fiind titularul dosarului de încadrare M.A.I. nr. M 20-A..

Așa cum rezultă din nota de constatare nr. x/17.10.2018 și din înscrisurile atașate acesteia, pârâtul a fost angajatul fostei Securități, având gradul de locotenent în cadrul Direcției a V-a, U.M. 02894 Sighet - Contrainformații (1989), fapt ce denotă îndeplinirea primei condiții stabilite de legiuitor în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, cu modificările și completările ulterioare.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 1338 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., constatându-se calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a promovat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul -pârât a susținut că instanța de fond a aplicat greșit legea, reținând că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea acțiunii, înlăturând apărarea pârâtului cu privire la lipsa probelor din care să rezulte că prin activitățile întreprinse în calitate de ofițer de informații ar fi încălcat drepturile și libertățile fundamentale, constatând că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat si supus spre aprobare anumite măsuri represive, persoanele care le-au aprobat, respectiv persoanele care le-au executat, singurul element determinant fiind ca întreaga activitate de politie politică să vizeze încălcarea unor drepturi si libertăți fundamentale.

Pe linia aceluiași raționament, instanța a considerat că toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, conduc la constatarea calității de lucrător al Securității.

În consecință, susține recurentul-pârât, raportându-se la considerațiile de ordin teoretic, instanța a constatat că operațiunea de întocmire și semnare a raportului din 10.11.1989, în care au fost prezentate activitățile desfășurate de pârât, precum și măsurile concrete pe care acesta le-a luat pentru cunoașterea și gestionarea situației operative în rândul militarilor au avut drept consecință îngrădirea vieții private și violarea secretului corespondenței militarilor.

Pornind de la motivele care au condus la pronunțarea hotărârii recurate, solicită ca Înaltă Curte să constate că hotărârea a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Arată că, în conformitate cu disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securității este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv ca persoana în cauză să fi îndeplinit calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce privește calitatea de ofițer de contrainformații a recurentului-pârât A. nu există dubii, acesta confirmând că a deținut această calitate, fiind încadrat Ia Unitatea Militară 02894 Sighet - Contrainformații, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, nu există nicio probă directă sau indirectă care să conducă la concluzia că prin activitățile întreprinse recurentul a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât, în concret, susține că, prin raportare la probele administrate în fața Curții de Apel, reiese clar că acesta nu a îngrădit sau suprimat drepturi sau libertăți fundamentale prin niciuna dintre activitățile imputate.

Din cuprinsul raportului (dosar A x f 185-187) rezultă că, pentru a obține aceste date informative, recurentul-pârât a efectuat activități de investigare a militarilor aflați în seria de încorporare 01.10.1989 și de folosire a rețelei informative în sens general. Cu toate acestea, din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă sub nicio formă în ce a constat investigarea militarilor, care au fost mijloacele de investigare folosite, care a fost modalitatea de folosire a rețelei informative și care erau persoanele care făceau parte din această rețea, astfel încât să se ajungă Ia concluzia că prin activitățile concrete desfășurate au fost îngrădite sau suprimate drepturile și libertățile celor vizați sau ale altor persoane în mod efectiv.

În ceea ce privește efectuarea unei ședințe de lucru cu comandantul B 37 instrucție și comandantul de companie, cărora li s-au transmis datele rezultate din investigarea militarilor cu scopul de a antrena comandanții în luarea măsurilor pentru prevenirea comiterii de evenimente deosebite sau alte evenimente în rândul acestora, nu există niciun document din care să rezulte care au fost datele pe care recurentul-pârât le-a transmis comandanților, dacă s-a discutat în cadrul acestei ședințe despre măsurile pe care aceștia urmau să le ia, dacă prin transmiterea datelor sau cu ocazia discutării măsurilor au fost suprimate sau îngrădite în mod efectiv drepturi sau libertăți fundamentale ale vreunei persoane, dacă au fost dispuse măsuri ori, în cazul în care au fost dispuse, dacă acestea au avut un astfel de rezultat.

În fine, ultima dintre activitățile imputate vizează luarea legăturii cu Compartimentul "S" (cu atribuții de interceptare a corespondenței) din IMI (Inspectoratul Ministerului de Interne) Maramureș pentru a avea în atenție acesta categorie de militari. Având în vedere că recurentul-pârât nu făcea parte din vreo direcție operativă a Securității, rezultă că luarea legăturii cu Compartimentul "S" nu conducea în mod automat la interceptarea corespondenței poștale.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă și însușindu-și argumentele sentinței recurate.

La rândul său, la data de 6.03.2023, recurentul-pârât a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei de interes, având în vedere că, începând cu data de 07.03.2023, acesta a fost eliberat din funcția de asistent judiciar pe care o deținea în cadrul Tribunalului Harghita.

1.5. Procedura de soluționare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Sub aspectul excepției lipsei de interes, se reține că aceasta a fost invocată de către recurent prin notele de ședință, raportat la împrejurarea că nu mai deține funcția de asistent judiciar în cazul Tribunalului Harghita, susținând că nu mai subzistă interesul părții adverse și al opiniei publice de a obține o hotărâre definitivă prin care să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securități.

Instanța de control judiciar reține că prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează dreptul de acces la propriul dosar și nu se aplică în speță, având în vedere că verificarea calității de lucrător al Securității în privința pârâtului s-a realizat în temeiul exercitării de către persoanele îndreptățite a dreptului de acces la informațiile de interes public, prevăzut de art. 3 din același act normativ.

Conform dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice, au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător sau de colaborator al Securității,/…/a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții:/../l) judecătorii, procurorii și prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile și militare, avocații și notarii publici;/…/".

În cauză, prin cererea de verificare nr. x/09.10.2009, adresate C.N.S.A.S. de către Ministerul Justiției, s-a solicitat verificarea calității de lucrător al Securității în privința pârâtului A., în calitate de asistent judiciar la Tribunalul Harghita.

Calitatea de asistent judiciar a pârâtului a încetat la data de 7 martie 2023, conform Ordinului nr. 297 din 22 februarie 2023 privind eliberarea din funcție prin demisie, emis de Ministerul Justiției, ulterior înregistrării la C.N.S.A.S. a ultimei cereri de verificare, respectiv, 09. 10.2009.

Prin urmare, declanșarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 a avut în vedere calitatea de asistent judiciar deținută de pârât la momentul introducerii cererii de verificare, iar împrejurarea că ulterior depunerii acestei cereri au intervenit modificări în ceea ce privește exercitarea funcției de asistent judiciar, nu este de natură a afecta desfășurarea în continuare a procedurii instituite de O.U.G. nr. 24/2008, nefiind prevăzută obligația autorităților de a informa C.N.S.A.S. cu privire la evenimentele intervenite în exercitarea funcției.

Astfel, relevant este faptul că la momentul declanșării verificărilor, pârâtul a deținut una din calitățile prevăzute la art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv, funcția de asistent-judiciar, neputându-se reține că dreptul de acces la informația de interes public este limitat în timp doar la durata calității de ocupant al funcției respective.

Mai mult, nu există nicio dispoziție expresă în cuprinsul ordonanței de urgență care să condiționeze introducerea acțiunii în constatare de ocuparea la acel moment a funcției care a atras verificarea calității de colaborator sau lucrător al Securității, interesul public subzistând și după încetarea funcției deținute de persoana verificată.

În acest context, acest argument privind lipsa de interes în susținerea acțiunii, nu prezintă relevanță sens in care va fi respinsă ca neîntemeiată.

Expunând contextul în care ar fi vorba despre încălcarea normelor de drept material, de natura celor enumerate în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul a punctat că pentru a fi constatată calitatea de lucrător al Securității este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv ca persoana în cauză să fi îndeplinit calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989 și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât.

Astfel, prin cererea de verificare nr. x/09.10.2009, Ministerul Justiției a transmis, în temeiul art. 6 din Legea nr. 303/2004, declarația pe propria răspundere a domnului A., asistent judiciar la Tribunalul Harghita, în vederea verificării existenței sau inexistenței calității de lucrător/colaborator al Securității. S-a constatat că pârâtul a instrumentat dosarele nr. x, fiind titularul dosarului de încadrare M.A.I. nr. M 20-A..

Prima instanță a reținut, potrivit copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a probelor administrate de reclamant, că recurentul-pârât a avut calitatea de lucrător al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că, "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Motivul referitor la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondat.

Potrivit prevederii legale enunțate, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Prima instanță a identificat corect cerințele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității și a stabilit în mod judicios încadrarea situației de fapt în ipoteza normei juridice, în condițiile în care nota de constatare nr. Dl/1/1375/17.10.2018 în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea și înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activității desfășurate de recurentul – pârât în calitate de ofițer al fostei Securități, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viața privată și dreptului la libera exprimare.

Împrejurarea că activitatea desfășurată de pârât a respectat și s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare și ordinele comandanților ierarhici nu sunt de natură a înlătura aplicarea dispozițiilor legale ce definesc noțiunea de lucrător al Securității, care nu fac o astfel de distincție între cei care au respectat și cei care nu s-au conformat normelor ce reglementau activitatea Securității și Miliției.

Din documentele atașate notei de constatare rezultă implicarea ofițerului în acțiunea informativă, relevantă fiind împrejurarea că simplă obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința sau fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de-a face cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată și a dreptului la liberă exprimare.

Astfel, îngrădirea drepturilor mai sus menționate s-a produs în momentul în care, activitățile desfășurate în concret de către recurentul-pârât, așa cum reiese din raportul (dosarul nr. x, f. x -187), întocmit și semnat olograf de către acesta prin care sintetizează informațiile rezultate din activitatea CI. desfășurată în rândul recruților, respectiv: "/.../1. In seria de încorporare 01.10.1989 în cadrul B 37 instr. x nr. de 684 recruți. Din investigarea acestora, cât și prin R.l. (rețea informativă, n. D.I.), au rezultat următoarele date operative: au fost identificați un număr de 14 militari cu rude în străinătate, din care 8 în țările capitaliste și 6 în țările socialiste; de asemenea au fost identificați un număr de 7 militari cu relații în străinătate, din care 5 în țările capitaliste și 3 în țările socialiste./.../;a fost identificat un militar care are rude condamnate pentru intenții de trecere frauduloasă a frontierei; au fost identificați un număr de 9 militari care au audiat singuri sau cu alte persoane posturile de radio B. și C.;etc.

Recurentul nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate în baza raporturilor de serviciu și la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind: "Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor … contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

În speță, însă, activitatea recurentului-pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că cele anterior menționate, nu sunt în măsură să înlăture concluziile primei instanțe, activitatea de urmărire informativă în care a fost implicat recurentul – pârât în care au fost prezentate activitățile concrete desfășurate de pârât (investigarea celor 684 de recruți din seria de încorporare 01.10.1989 prin rețeaua informativă cu identificarea militarilor cu rude/relații în străinătate, a militarilor care au fost plecați în străinătate cu asociații sportive, a militarilor cu rude condamnate pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, a militarilor care ascultă posturile de radio B. și C., verificarea convingerilor religioase ale militarilor), precum și măsurile concrete luate pentru cunoașterea și gestionarea situației operative în rândul acestor militari (recrutarea a 24 de persoane de sprijin militari în termen care au fost instruiți și dirijați cu sarcini specifice, organizarea unei ședințe cu comandanții de companie cu scopul informării lor asupra datelor culese și antrenării acestora în luarea de măsuri pentru prevenirea comiterii unor evenimente deosebite de către militari, realizarea unei legături cu Compartimentul S din Inspectoratul Ministerului de Interne Maramureș care se ocupă cu interceptarea corespondenței pentru a avea în atenție militarii), toate acestea au avut drept consecință îngrădirea vieții private și violarea secretului corespondenței militarilor.

Conchizând, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat, nefiind identificate motive pentru casarea sau reformarea sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1338 din 14 decembrie 2020 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.