ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4578/2021

Ședința publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 01.02.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanței să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.2. Sentința primei instanțe

Prin sentința nr. 189 din data de 22 mai 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 189 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material/a legii.

Susține recurentul că nu a desfășurat activități de poliție politică, nu a fost niciodată sancționat pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, aprecierile de serviciu ale superiorilor fiind de "foarte bine", iar întreaga activitate profesionala s-a desfășurat cu respectarea legislației în vigoare și a ordinelor de muncă, atât în Departamentul Securității Statului, cât și în cadrul Serviciului Român de Informații.

În mod greșit, a apreciat instanța de fond că se impune constatarea calității de lucrător/colaborator al securității al recurentului, în temeiul dispozițiilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității".

Afirmă recurentul că probatoriul administrat în cauză nu conduce la concluzia că ar fi desfășurat activități în scopul susținerii puterii totalitar comuniste și nici că ar fi luat măsuri care au afectat grav evoluția profesională, imaginea persoanelor urmărite, ori viața personală a titularilor dosarelor informative nominalizate în cererea de chemare în judecată

Instanța de fond nu a analizat si nu a avut in vedere raportul de cauzalitate intre faptele legitime ale recurentului, in calitate de ofițer de securitate, si efectul produs asupra persoanelor fizice presupuse a fi prejudiciate in drepturi.

Interpretarea data de instanța de fond excede în esență spiritului in care a fost adoptata O.U.G. nr. 24/2008, culpabilizînd exclusiv calitatea de ofițer al fostei Securități, si nu măsura in care oricare fost ofițer al Securității a îngrădit drepturile si libertățile fundamentale ale unui cetățean.

În continuare, recurentul afirmă că instanța de fond nu a verificat si nu s-a pronunțat cu privire la inadvertențele semnalate in dosarele menționate de CNSAS:

Totodată, în legătură cu notele informative din dosarele nr. x (cota CNSAS), nr. x (cota CNSAS), nr. x (cota CNSAS), recurentul precizează că au aproape un conținut identic și nu conțin măsuri coercitive, de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

În sprijinul argumentației, recurentul invocă dispozițiile art. 60 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența CEDO privind obligația autorităților publice de a menține un just echilibru intre interesul general si imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de cate ori persoana trebuie sa suporte o sarcina excesiva si disproporționata, într-o astfel de situație existânda o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, evocând Hotărârea din 09.03.1978 data in cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmeenthal nr. C106/77, cauza Stefanica c. România, precum și Decizia nr. 1344/09.12.2008 a Curții Constituționale a României.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul a depus întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Acțiunea în constatarea calității de lucrător a domnului A. a fost introdusă în baza dispozițiilor art. 3 lit. h), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h).

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., reținând în esență că măsurile dispuse de către recurentul-pârât au avut ca obiectiv inclusiv aspecte din viața privată a celor urmăriți informativ, poziția acestora față de politica partidului comunist și a orânduirii sociale din țara noastră, iar nu aspecte care ar fi putut viza siguranța națională sau prevenirea săvârșirii unor infracțiuni contra statului și a economiei naționale; de asemenea, prin măsurile întreprinse în scopul urmăririi cu ajutorul informatorilor și mijloacelor tehnice folosite, recurentul-pârât a desfășurat activități specifice mecanismului de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți și a realizat o încălcare nelegitimă și disproporționată a dreptului la viață privată și a libertății de exprimare.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că, potrivit notei de constatare nr. x/18.11.2018, precum și înscrisurilor atașate acțiunii, domnul A. a fost angajatul fostei securități având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului de Securitate Vaslui, Securitatea Municipiului Bârlad (1989).

În raport de acest aspect, Curtea apreciază îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securității.

În această calitate, recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă asupra titularilor dosarelor:

- Nr. I 182928 (cota CNSAS), titularul fiind urmărit pentru manifestări ostile la adresa politicii interne a statului

Pârâtul, la data de 25.10.1989, a propus începerea verificării informative asupra domnului B.P., titular al dosarului anterior menționat iar la aceeași dată a întocmit și un Plan de măsuri prin care a propus dirijarea informatorilor "B." și "Manole" cu sarcini concrete; Termen: 15.11.1989, Răspunde: Lt. A., Sg. maj. C. V. și efectuarea de investigații complexe; Termen: 10.11.1989, Răspunde: Lt. A. pentru identificarea legăturilor pe care le întreține în alte localități și stabilirea naturii lor(vor fi folosite mijloacele comp. 0647 Bârlad; Termen: 01.11.1989, Răspunde: Lt. A.; se vor solicita organelor competente efectuarea de verificări asupra legăturilor apărute. Termen: sarcină permanentă, Răspunde: Lt. A.) respectiv pentru prevenirea desfășurării de acțiuni de natură a afecta securitatea statului; vor fi identificate și cercetate informativ persoanele care cunosc despre comentariile ostile în vederea documentării activității lui; Termen: 25.12.1989, Răspunde: Lt. A.; luarea unor măsuri de prevenire. Termen: 10.01.1990, Răspunde: Lt. A.; antrenarea unor factori de conducere locali și a unor membri de familie cu putere de influențare pozitivă în vederea temperării și determinării lui de a renunța la acțiunile sale. Termen: 20.01.1990, Răspunde: Lt. A., în funcție de rezultatele obținute vor fi făcute noi propuneri.", (1.182928, dosar).

- Nr. I 82902 (cota CNSAS), titularul fiind urmărit pentru manifestări ostile, fiind pretabil și la acțiuni protestare

În perioada 25.10.1989 - 23.11.1989, pârâtul a primit informații de la sursele "C." și "D." aflate în subordinea sa, privitoare la activitatea și preocupările acestuia și a trasat surselor menționate următoarele sarcini: "Să semnaleze în continuare discuțiile și comentariile pe care le face în legătură cu plecarea sa definitivă din țară, precum și în legătură cu locul său de muncă, de modul de aprovizionare, etc., poziția sa fată de evenimentele politice din tară" (1182902, f. x din dosarul de fond), "Sarcini: comentariile pe care le face, relații și legăturile pe care le are; deplasările pe care le face, cu cine se întâlnește, discuțiile ce au loc" (1182902, f. x din dosarul de fond), "Sarcini. Comentariile pe care le face în legătură cu politica partidului și statului nostru; intențiile de a se adresa conducerii superioare de partid și de stat; modalități de adresare; legăturile pe care le întreține în tară și străinătate" (1182902, f. x din dosarul de fond).

- Nr. I 82897(cota CNSAS), titularul fiind urmărit întrucât " audiază și colportează știrile posturilor străine de radio, semnala în anturajul unor elemente cunoscute în evidența organelor de securitate"

Recurentul-pârât a coordonat activitatea surselor "E." și "F.", trasându-le sarcini acestora ce priveau persoana urmărită, respectiv: "semnalarea, în continuare a discuțiilor pe care le poartă, comentariile pe care le face în diferite împrejurări, legăturile pe care le are, natura relațiilor sale" (I 182897, f. x din dosarul de fond); "semnalarea, în continuare a discuțiilor pe care le poartă, comentariile pe care le face în diferite împrejurări; legăturile pe care le are, natura relațiilor sale" (I 182897, f. x din dosarul de fond); "să semnaleze, în continuare, comentariile pe care le face la adresa politicii partidului și statului nostru; să identifice relațiile pe care le întreține și natura lor, discuțiile pe care le poartă în anturajul pe care îl frecventează" (1182897, f. x 36 din dosarul de fond).

- Nr. I 82920(cota CNSAS), titularul fiind urmărit întrucât " are manifestări dușmănoase la adresa politicii statului nostru, fiind semnalat cu injurii și calomnii la adresa sistemului social politic din țara noastră".

Pârâtul a coordonat activitatea surselor "G." și "H.", trasându-le sarcini ce priveau persoana urmărit, respectiv "să semnaleze în continuare comentariile pe care le face, natura lor, legăturile pe care le are, relațiile pe care le întreține cu acestea" (1182920, f.38 din dosarul de fond); "să urmărească în continuare reacția elementului" (1182920, f.39 din dosarul de fond).

Din conținutul notelor informative întocmite și al tuturor actelor depuse la dosar rezultă cu evidență că, în activitatea desfășurată, recurentul-pârât a dispus supravegherea informativă a persoanelor urmărite, fiecare dintre măsurile dispuse a avut drept scop obținerea de informații referitoare la viața privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale, încălcându-se drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, garantat prin legile în vigoare și la acea dată.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului-pârât, scopul vizat, prin sarcinile trasate, nu era unul specific activității desfășurate în deplină conformitate cu legea și cu ordinele primite în exercitarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu.

Prima instanță, analizând documentația depusă la dosar de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a reținut, în mod corect, că prin activitatea sa, pârâtul a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Totodată, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a susținut că activitatea desfășurată în perioada supusă analizei s-a circumscris sarcinilor de serviciu pe care acesta le-a avut de îndeplinit, iar prin activitățile întreprinse nu a adus nicio atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofițer al Securității, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Planul de măsuri, cât și acțiunile întreprinse, de îndeplinire a acestuia, se încadrează în categoria activităților care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Îngrădirea drepturilor în discuție prin activitățile întreprinse de recurentul-pârât s-a realizat tocmai prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privința persoanelor urmărite, semnalate cu atitudine ostilă țării, în vederea stabilirii activității acestuia și atitudinii lui față de regim, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viața privată a acestuia.

Înalta Curte constată astfel că, înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conținut este descris pe larg în sentința recurată, demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului-pârât, acesta impută primei instanțe, în primul rând, că a pronunțat o sentință pe baza unei interpretări greșite a legii.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat corect prevederile legale incidente, reținând că măsurile luate de recurent cu privire la persoanele urmărite se constituiau în mod evident în atingeri aduse drepturilor sus-menționate, lipsind justificarea obiectivă care să le fundamenteze.

Măsura dirijării informatorilor pe lângă urmăriți și anturajul acestora, dispusă din motive politice, care nu aveau legătură cu siguranța națională, reprezintă cel puțin o îngrădire, adică o restrângere a dreptului la viață privată.

De altfel, pentru atribuirea calității de lucrător al Securității este suficientă dovedirea unei singure situații în care sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, or, în privința actelor întocmite de recurent ipoteza normativă se regăsește cu evidență.

Înalta Curte apreciază că apărările recurentului-pârât potrivit cărora o serie de documente nu sunt semnate sau întocmite de acesta nu conferă un grad suficient de consistență argumentativă, notele la care s-a făcut trimitere în cuprinsul acțiunii introductive fiind întocmite și semnate olograf de către recurent, iar acesta nu a solicitat administrarea unei probe prin care sa demonstreze cele afirmate.

Conform textului de lege incident, este lipsit de relevanță dacă ofițerul de securitate a ordonat acțiunea abuzivă sau a executat un ordin, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nefăcând o astfel de distincție.

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor… contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

Totodată, Înalta Curte constată că, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea epocă, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale la care România era parte, acesta se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, temeiul verificării recurentului pârât A. îl constituie prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, text legal în care legiuitorul definește noțiunea de lucrător al fostei Securități în sensul acestui act normativ, și anume orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a Securității, reprezentată de recurent, în viața personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice). Odată ce informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate.

În mod corect, apărările formulate de pârât pentru justificarea acțiunilor sale, pe care le consideră în limitele legilor și regulamentelor în vigoare la acea vreme, nu au fost reținute de instanță, întrucât rațiunea adoptării O.U.G. nr. 24/2008 a fost de a arăta că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale", astfel încât orice acțiune întreprinsă de pârât este în mod cert realizată pentru protejarea intereselor unui regim care era cunoscut pentru încălcarea acestor drepturi.

E lipsit de importanță și dacă informațiile obținute și prelucrate de recurent duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau, dimpotrivă, duceau la concluzia că acesta nu avea opinii critice la adresa regimului. Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viață personală a celui urmărit.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 189 din 22 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.