ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2023

Ședința publică din data de 29 august 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 187/PI din 08 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Italia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 04 iunie 2022, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, în dosarul nr. x/2021 SIEP, nr. 211/2020 RG, având la bază mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 144/2021, emis în baza sentinței penale nr. 1516/2020 pronunțată de Curtea de Apel din Brescia la 30.06.2020, definitivă la 15.10.2020, pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Italia, în vederea executării unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, plus 1500 de euro amendă, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de participație la tăinuire de autovehicule și participație la furt calificat.

În baza art. 104 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea arestării preventive față de persoana solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08 august 2023 până la data de 06 septembrie 2023 inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Italia.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 07.08.2023, ora 17:25, până la data de 08.08.2023, ora 17:25, în baza ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, la data de 08 august 2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a sesizat instanța, solicitând executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene și arestarea persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia. În acest sens, s-a arătat că față de persoana solicitată, autoritățile judiciare din Italia au emis în data de 04.06.2022, un mandat european de arestare, în dosarul nr. x/2021 SIEP, nr. 211/2020 RG, având la bază mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 144/2021, emis în baza sentinței penale nr. 1516/2020 emisă de Curtea de Apel din Brescia la 30.06.2020, definitivă la 15.10.2020, în vederea executării unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, plus 1500 de euro amendă, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de participație la tăinuire de autovehicule și participație la furt calificat.

În cuprinsul propunerii s-a mai arătat că, la data de 07.08.2023, orele 17:10, organele de poliție din cadrul I.P.J. Timiș-Serviciul de Investigații Criminale au prezentat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pe numita A. - cetățean român, la care se referă mandatul european de arestare emis de care autoritățile judiciare din Italia. După ce a fost identificată, persoana urmărită internațional A. a fost ascultată în prezența avocatului ales, ocazie cu care a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Italia, că nu are afaceri judiciare în România, nefiind cercetată în niciun dosar penal pe teritoriul României și, totodată, că dorește să fie respectat principiul specialității. Persoanei urmărite internațional i s-a înmânat un exemplar al mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Italia, tradus în limba română.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 07.08.2023 s-a dispus reținerea persoanei urmărite A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 07.08.2023, orele 17:25, până la data de 08.08.2023, orele 17:25.

Analizând dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că autoritățile judiciare din Italia - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, au emis la data de 04.06.2022, în dosarul nr. x/2021 SIEP, nr. 211/2020 RG, mandatul european de arestare având la bază mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 144/2021, emis în baza sentinței penale nr. 1516/2020 emisă de Curtea de Apel din Brescia la 30.06.2020, definitivă la 15.10.2020.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a menționat că numita A. a fost condamnată definitiv la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, plus 1500 de euro amendă, pentru săvârșirea: 1) infracțiunii prevăzute de art. 61 nr. 2, art. 110, art. 81 și art. 648 C. pen. Italian, constând în aceea că, în participație cu o persoană neidentificată și în realizarea aceleași rezoluții infracționale, pentru săvârșirea infracțiunii la care se face referire la capătul următor, a cumpărat sau în orice caz a primit 2 autoturisme - x și x, produse ale infracțiunii de furt (faptă comisă în perioada 06-10 septembrie 2013 în loc necunoscut); 2) infracțiunea prevăzută de art. 110, art. 61 nr. 5, art. 624, art. 625 nr. 2, 5, 7 din C. pen. Italian, constând în aceea că, în participație cu alte persoane rămase necunoscute pentru a obține profit folosind autovehiculul x a spart obloanele barului "x" din Terno D- Isola și după ce a pătruns în localul menționat a intrat în posesia mai multor baxuri de țigări și monede cu diferite valori cu circumstanțe agravante de a fi folosit violența asupra lucrurilor, de a fi săvârșit fapta în 3 sau mai multe persoane și contra patrimoniului, precum și de a fi profitat de împrejurări de timp de natură să împiedice apărarea publică sau privată (pe timp de noapte).

S-a menționat de către autoritățile judiciare italiene că persoanei solicitate nu i s-a înmânat personal decizia de condamnare, dar decizia îi va fi înmânată personal fără întârziere după predare. În momentul în care i se va înmâna decizia, persoana va fi informată în mod expres cu privire la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, în cadrul căreia are dreptul de a fi prezentă și care permite ca situația de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminate și care pot conduce la desființarea deciziei inițiale; persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac.

Curtea a constatat că, în ședința publică din 08.08.2023, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Italia, solicitând respingerea executării mandatului european.

Instanța de fond a apreciat, însă, că apărările persoanei solicitate sunt nefondate, sens în care, raportându-se la prevederile art. 84 din Legea nr. 302/2004, a subliniat că, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

A mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauză, Curtea a constatat că mandatul european cuprinde informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. a), b) și f) din Legea nr. 302/2004, dar și cele prevăzute de lit. c) al aceluiași text de lege, fiind indicată decizia internă în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare - sentința penală nr. 1516/2020 emisă de Curtea de Apel din Brescia la 30.06.2020, definitivă la 15.10.2020, iar infracțiunile care fac obiectul mandatului de executare a pedepsei, dar și al mandatului european de arestare sunt descrise, în detaliu, atât sub aspectul circumstanțelor (de loc, timp, grad de participare al persoanei solicitate și faza de desfășurare a infracțiunilor, detaliat redate anterior), cât și sub aspectul naturii și încadrării juridice a acestora.

S-a apreciat că, astfel cum sunt descrise, aceste fapte pot întruni, potrivit legislației naționale, elementele constitutive ale infracțiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) C. pen., și furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni privind identitatea, iar datele sale de identificare sunt identice cu cele din mandatul european de arestare.

În continuare, Curtea a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004 [reținând că din informațiile existente nu reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent; infracțiunile pe care se bazează mandatele europene de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România; persoana solicitată poate răspunde penal, prin prisma vârstei sale] sau motive facultative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004 [este îndeplinită condiția prevăzută la art. 97 din lege; persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul; mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea; persoana solicitată nu a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene; mandatul nu se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; mandatul european nu cuprinde infracțiuni care să fi fost comise în afara teritoriului statului emitent; organele judiciare române nu au decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare și nici nu au pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte], nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege (conform cazierului, de la fila x, persoana solicitată nu este cercetată sau condamnată, în vreun dosar penal, de către autoritățile judiciare române).

În acest context, constatând că sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nu au fost identificate impedimente legale la predare, Curtea a reținut că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Cu referire la propunerea de arestare preventivă a persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile din Italia, Curtea a făcut trimitere la dispozițiile art. 104 alin. (6), (13) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul prevăzut la alin. (5), în situația în care nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate, emițând, de îndată, un mandat de arestare.

A subliniat, astfel, că, legea specială nu permite o măsură alternativă în situația admiterii cererii de executare a mandatelor europene, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea persoanei solicitate către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., învederând, în principal, că, în cauză, este incident motivul de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, întrucât, raportat la data comiterii faptelor (6-10 septembrie 2013), termenul de prescripție a răspunderii penale, care, potrivit legii române, pentru infracțiunile de tăinuire și furt calificat este de 5 ani, s-a împlinit. În acest sens, a invocat aspectele statuate prin deciziile Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, prin care s-a constatat neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 155 C. pen. care prevede întreruperea cursului de prescripție a răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură, și nr. 358 din 26 mai 2022, potrivit căreia prescripția răspunderii penale se raportează la termenul prevăzut de art. 154 C. pen., pentru că între data publicării primei decizii în Monitorul Oficial al României și data de 30 mai 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022), C. pen. nu mai prevedea nicio cauză de întrerupere a respectivului curs al prescripției, decizii care, în opinia apărării, reprezintă legea penală mai favorabilă persoanei solicitate. Ca urmare, a solicitat admiterea contestației formulată, desființarea sentinței penale atacate și respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 04 iunie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, anularea mandatului de arestare emis de instanța română și a măsurii arestării preventivă luată față de persoana solicitată, cu consecința punerii acesteia de îndată în libertate.

În subsidiar, a invocat existența motivului de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, precizând că este cetățean român, cu domiciliul stabil în România, are în întreținere doi copii minori, motiv pentru care a refuzat să fie predată în Italia. În atare situație, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și, în temeiul art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, refuzarea executării mandatului european de arestare și a predării sale, iar, în baza art. 99 alin. (3) din aceeași lege, recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel din Brescia, condamnarea persoanei solicitate la pedeapsa închisorii și executarea acesteia într-un penitenciar din România.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 84 și următoarele cu cele ale art. 104 și art. 109 din Legea nr. 302/2004, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia și situațiile ce constituie motive de refuz la predare.

În consecință, în această procedură, instanței îi incumbă obligația verificării efective a motivelor de refuz la predare invocate de persoana solicitată, la evaluarea acestora, ca și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, urmând a fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, astfel cum impun dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În speță, însă, se constată că, după ce a examinat mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene la 04 iunie 2022 pe numele persoanei solicitate A. prin prisma dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, reținând că acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de dispozițiile legale și că cetățeanul român nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității, judecătorul de la fond a omis să facă o analiză efectivă a poziției exprimate de acesta încă de la momentul audierii de către procuror în data de 07 august 2023, menținută și în fața instanței, în sensul că nu dorește să fie predat autorităților judiciare din Italia, poziție care se circumscrie motivului de refuz al executării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit acestui text de lege, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Or, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), "anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109."

Este adevărat că motivul reglementat de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este unul facultativ, legiuitorul lăsând la aprecierea instanței de judecată predarea persoanei solicitate în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și situația specială a acesteia.

Cu toate acestea, în cauză, judecătorul de la fond nu a efectuat o asemenea analiză, ci s-a limitat la a verifica formal incidența dispozițiilor art. 99 alin. (1) și (2) din actul normativ, concluzionând că nu sunt impedimente legale la predare, omițând, însă, să aibă în vedere poziția exprimată de persoana solicitată A. (care este cetățean român, cu domiciliul stabil în România) în sensul că refuză predarea pentru a executa pedeapsa în statul emitent al mandatului european de arestare, precum și susținerile acesteia cu privire la situația familială (faptul că are doi copii minori în întreținere), aspecte în raport cu care, în opinia instanței de control judiciar, executarea pedepsei în România ar putea constitui o opțiune ce trebuia verificată, în prealabil, de către intanța de fond.

În atare situație, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, se impunea efectuarea de demersuri către autoritățile judiciare italiene pentru transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare în scopul recunoașterii, pe cale incidentală, a respectivei hotărâri.

Prin urmare, se apreciază că este întemeiată critica formulată de contestatoare cu privire la neanalizarea motivului de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că astfel de demersuri/verificări nu pot fi realizate direct în contestație, întrucât instanța de control judiciar nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, o asemenea soluție determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale persoanei solicitate. Sub acest aspect, se constată că instanța de contencios european a statuat, în mod constant, că, deși Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu impune statelor crearea unui dublu nivel de jurisdicție, dacă acestea hotărăsc că implementeze un asemenea sistem, au obligația să vegheze ca justițiabilii să se bucure în fața instanțelor de apel de garanțiile fundamentale prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenție (cauzele Delcourt împotriva Belgiei, 17 ianuarie 1970, seria x nr. x, și Iorga împotriva României, cererea nr. 4.227/02, 25 ianuarie 2007).

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate, în principal, de contestatoarea persoană solicitată vizând incidența motivului de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, raportat la împrejurarea că, față de aspectele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022, pentru ambele infracțiuni menționate în mandatul european de arestare, termenul de prescripție generală a răspunderii penale s-ar fi împlinit în anul 2018.

În acest sens, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Având, însă, în vedere că, în speță, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare italiene în scopul punerii în executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, plus 1500 euro amendă, la care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentința penală nr. 1516/2020 pronunțată la 30 iunie 2020 de Curtea de Apel din Brescia, definitivă la 15 octombrie 2020, ceea ce se verifică în această procedură este prescripția executării pedepsei, iar nu prescripția răspunderii penale. Or, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (15 octombrie 2020), se constată că termenul de prescripție a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată persoanei solicitate de autoritățile judiciare italiene, care, potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 5 ani, nu s-a împlinit până la acest moment.

De asemenea, Înalta Curte mai constată că acest motiv a fost invocat pentru prima dată prin motivele de contestație, fără a fi pus în discuție în fața primei instanțe și fără să facă obiectul deliberării judecătorului de la fond.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că se impune admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate sub aspectul soluției dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării unei analize concrete și complete, în care persoana solicitată să beneficieze de toate drepturile și garanțiile unui proces echitabil, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În considerarea acestor exigențe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca persoana solicitată să poată beneficia, în mod efectiv, de o cale de atac, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, cu atât mai mult cu cât procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare este o procedură specială, cu caracter de urgență, ce are consecințe directe, printre altele, și asupra libertății persoanei vizate de mandatul european de arestare.

Pentru aceste motive, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 187/PI din 08 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, pe care o va desființa numai sub aspectul soluției dispuse cu privire la cererea de executare a mandatului european de arestare și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Totodată, vor fi menținute dispozițiile referitoare la luarea arestării preventive și emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A., având în vedere că, la acest moment procesual, se impune în raport cu cele dezvoltate anterior, verificarea incidenței în cauză a unor eventuale motive de refuz facultativ de predare, urmând ca starea de arest a persoanei solicitate să fie evaluată de către instanța de rejudecare, în condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, dată fiind prezentarea apărătorului ales, în sumă de 280 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 187/PI din 08 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Menține dispozițiile referitoare la luarea arestării preventive și emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 280 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 august 2023.