ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.08.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 17 august 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.04.2023 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă în formă continuată, prevăzută de art. 374 alin. (1), (2) și 4 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., persoană vătămată fiind B., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 02.05.2023.

În fapt, s-a reținut că, în perioada 02.05.2021-22.03.2023, inculpatul ar fi procurat, stocat și deținut în sistemul informatic reprezentat de telefonul mobil marca x fotografii și înregistrări video cu minore în ipostaze sexuale explicite; în perioada 31.03.2022-03.04.2022 folosind contul de C. " D." și prezentându-se ca fiind o tânără în vârstă de 23 de ani, prin aplicația E. ar fi determinat-o pe persoana vătămată minoră B. să creeze și să îi distribuie astfel de materiale în ipostaze sexuale explicite; în perioada 02.05.2021- 22.03.2023 ar fi solicitat martorelor minore F., G., H., I., J. și K. să îi trimită fotografii sau materiale video în care acestea să apară în ipostaze sexuale explicite, fără a primi materialele solicitate. Totodată, s-a reținut că, în perioada 31.03.2022-03.04.2022, inculpatul ar fi determinat-o pe persoana vătămată B., prin folosirea de amenințări repetate cu postarea în mediul virtual a unor materiale pornografice obținute anterior, să îi transmită alte materiale cu caracter pornografic explicit.

Prin încheierea nr. 334 pronunțată la 30.06.2023 în dosarul x/2023, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Prahova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, apreciind că ordinea de prioritate stabilită de legiuitor conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. se aplică imperativ la sesizarea de către parchete a instanțelor.

S-a menționat că, în contextul în care locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională este cunoscut, procurorul este obligat să sesizeze instanța în circumscripția căreia se află acel loc, cu toate că este cunoscut și locul unde s-a produs urmarea activității infracționale, astfel că locul săvârșirii pretinselor fapte în privința cărora s-a dispus trimiterea în judecată este municipiul Călărași, Jud Călărași, judecătorul constatând că respectiva locație este repartizată în circumscripția teritorială a Tribunalului Călărași, iar nu în circumscripția Tribunalului Prahova.

Prin încheierea din 3 august 2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Călărași, în baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) din C. proc. pen. a admis excepția necompetentei sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a considerat că nu există argumente de text explicite sau care pot fi deduse pe cale de interpretare și care să permită o ierarhizare a competenței instanțelor în funcție de subcriteriile de stabilire a locului săvârșirii infracțiunii indicate în alin. (2) al art. 41 din C. proc. pen., pentru a se considera că legiuitorul ar fi înțeles să acorde prioritate competenței instanței/instanțelor în raza căreia/cărora s-a desfășurat activitatea infracțională față de competența instanței/instanțelor în raza căreia/cărora s-au produs urmările faptelor ce fac obiectul sesizării instanței prin rechizitoriu.

Dimpotrivă, s-a observat că prin dispozițiile art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., legiuitorul a instituit regula că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece, fără a face vreo distincție sau prioritizare a circumstanțelor pe baza cărora se poate stabili locul săvârșirii faptei dintre cele indicate în alineatul precedent.

A menționat, printre altele, că urmarea imediată a infracțiunii de șantaj, constând într-o stare de pericol creată la adresa libertății psihice a victimei B., dacă au existat, s-a produs în circumscripția teritorială a Tribunalului Prahova, la locul unde se afla victima la momentul săvârșirii faptelor imputate inculpatului, aceasta locuind efectiv la data săvârșirii faptelor în circumscripția teritorială a Tribunalului Prahova.

II. Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Prahova.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Totodată, dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Prin urmare, prin norma de procedură se instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecință, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, competentă fiind atât instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită activitatea infracțională cât și instanța în circumscripția căreia s-a produs urmarea imediată a infracțiunii.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

În acest context, se reține că, prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.04.2023 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă în formă continuată, prevăzută de art. 374 alin. (1), (2) și 4 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., persoană vătămată fiind B..

Totodată, se reține că urmarea imediată a infracțiunii de șantaj, constând într-o stare de pericol creată la adresa libertății psihice a victimei B., s-a produs în circumscripția teritorială a Tribunalului Prahova, la locul unde se afla victima la momentul săvârșirii faptelor imputate inculpatului, aceasta locuind efectiv la acel moment în circumscripția teritorială a Tribunalului Prahova.

În același timp, Înalta Curte constată că Tribunalul Prahova a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x/2023 din data de 28.04.2023 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Ploiești, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul A., în sumă de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.