ÎCCJ, Secția penală, decizia din 29.01.2026 — Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate…

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea la data de 03 martie 2025 în dosarul penal nr. x/2025 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub aspectul infracțiunii de pornografie infantilă în formă continuată, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. Cu privire la situația de fapt, în actul de sesizare, s-a reținut în esență că, în cursul lunii februarie 2025, inculpatul A. a procurat, stocat și deținut în telefonul mobil mai multe materiale pornografice, respectiv un fișier foto și 14 fișiere video reprezentând-o pe persoana vătămată minoră B., în vârstă de 14 ani, materiale pe care, în aceeași perioadă, le-a distribuit pe aplicația C. către mai multe persoane.

Prin încheierea pronunțată la data de 12 noiembrie 2025, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 346 alin. (6) rap. la art. 50 din C. proc. pen. coroborat cu art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen. a fost declinată în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2025 din data de 03 iunie 2025 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pornografie infantilă în formă continuată, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic.

art. 35 alin. (1) din C. pen.. Totodată, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus trimiterea dosarului Tribunalului București. În esență, Tribunalul Vâlcea a reținut că, sub aspectul competenței teritoriale a instanțelor de judecată, sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

Raportând aceste prevederi legale la situația concretă, derivată din ansamblul probatoriu administrat și din conținutul rechizitoriului, Tribunalul Vâlcea a reținut că infracțiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ar fi constat în faptul că, în cursul lunii februarie 2025, inculpatul A. ar fi procurat, stocat și deținut în telefonul mobil mai multe materiale pornografice, respectiv un fișier foto și 14 fișiere video, reprezentând-o pe persoana vătămată minoră B., în vârstă de 14 ani, acestea fiind descoperite la data de 29 mai 2025 cu ocazia analizării de către organele de poliție delegate în cauză a datelor rezultate în urma efectuării percheziției informatice asupra telefonului mobil marca x (percheziție autorizată prin mandatul nr. x/29 mai 2025 emis de Tribunalul Vâlcea).

Totodată, a fost ridicat de la inculpat și telefonul mobil menționat, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare. În contextul arătat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea a reținut că infracțiunea de pornografie infantilă s-ar fi consumat pe raza municipiului București. Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 19 noiembrie 2025, sub nr. x/2025/a1. Prin încheierea din data de 17 decembrie 2025 Tribunalul București, secția I penală, urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privindu-l pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru pronunțarea unui regulator de competență. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că, potrivit alin. (2) al art. 41 din C. proc. pen.

"Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia." A mai arătat că obiectul cauzei constă în faptele presupus săvârșite de inculpatul A., constând în aceea că, în cursul lunii februarie 2025, inculpatul A. a procurat, stocat și deținut în telefonul mobil mai multe materiale pornografice, respectiv un fișier foto și 14 fișiere video reprezentând-o pe persoana vătămată minoră B., în vârstă de 14 ani, materiale pe care, în aceeași perioadă, le-a distribuit pe aplicația C. către mai multe persoane (colegi de clasă ai victimei, pe raza județului Vâlcea), parte din activitatea infracțională, în sensul art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc.

pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fost săvârșită pe teritoriul județului Vâlcea. Prin urmare, reținând că parte din activitatea infracțională a fost săvârșită și pe raza județului Vâlcea, iar Tribunalul Vâlcea a fost prima instanță sesizată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București a considerat că este vorba de competențe egale, caz în care, competența rămâne în favoarea primei instanțe sesizate conform art. 41 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv, Tribunalul Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 ianuarie 2026, formând obiectul dosarului nr. x/2025, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2026. Analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Vâlcea, Înalta Curte constată următoarele: Prioritar, Înalta Curte constată că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este verificarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, cu privire la inculpatul A.. Din probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă că presupusa activitate infracțională a inculpatului, constând în infracțiunea de pornografie infantilă s-a desfășurat pe teritoriul județului Vâlcea și în București.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiunii (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Aceasta înseamnă că, în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite, dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea. Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc.

pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii. De asemenea, Înalta Curte reține dispozițiile art. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative - aprobate cu modificări (Legea nr. 120/2018), Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism care, potrivit legii, își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată și funcționează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât, indiferent dacă urmărirea penală a fost efectuată de structura centrală sau de structurile teritoriale, Ministerul Public, cu ocazia sesizării pe fond a instanței are în vedere criteriile arătate în art. 41 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen., putând sesiza oricare din instanțele competente teritorial potrivit acestui text de lege. Evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, Înalta Curte constată că Tribunalul Vâlcea se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) din C. proc.

pen., fiind instanța în raza căreia s-a desfășurat o parte din activitatea infracțională și prima instanță sesizată. Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. Competența teritorială se verifică, așadar, prin raportare la infracțiunile ce constituie obiectul actului de sesizare, indiferent de încadrarea juridică, de momentul consumării sau al epuizării, fiind suficient ca un singur act material sau acțiune componentă a activității infracționale să atragă competența primei instanțe sesizate.

În cuprinsul rechizitoriului se reține, printre altele, ca situație de fapt că, în cursul lunii februarie 2025, inculpatul A. a procurat, stocat și deținut în telefonul mobil mai multe materiale pornografice reprezentând-o pe persoana vătămată minoră B., în vârstă de 14 ani, materiale pe care, în aceeași perioadă, le-a distribuit pe aplicația C. către mai multe persoane (preponderent colegii de liceu cu persoana vătămată), realizează elementele constitutive ale infracțiunii de "pornografia infantilă" în formă continuată, prev. de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. Astfel, în raport cu ordinea criteriilor prev. de art. 41 din C. pen., în stabilirea competenței teritoriale în speța de față, primează faptul că acuzațiile aduse inculpatului vizează și activități desfășurate în raza de competență a Tribunalului Vâlcea, iar faptul că acesta are domiciliul în București nu are relevanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul. Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 95 RON și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în cuantum de 377 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

În ceea ce privește cuantumul onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, Înalta Curte apreciază că, raportat la obiectul cauzei - și anume conflict negativ de competență, onorariul apărătorului din oficiu se circumscrie situației vizate de norma generală prev. de art. 5 lit. q) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență judiciară și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență judiciară privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar nu ipotezei prev. de art. 5 lit. g) din același protocol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanță căreia i se va trimite dosarul. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 95 RON și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în cuantum de 377 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2026.