ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din data de 13 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de inculpata A..

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen.. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pentru inculpata A., cetățean român, posesor al C.I. seria x nr. x, studii superioare, avocat suspendat în Baroul Hunedoara, administrator la S.C. "B." S.R.L., căsătorită, doi copii minori, fără antecedente penale, pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2), (3) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Hunedoara.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.., s-a atras atenția inculpatei că în situația nerespectării măsurilor de supraveghere sau a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere se va revoca amânarea și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C., domiciliată în Deva, jud. Hunedoara, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat D., cu sediul în jud. Hunedoara și a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F. la plata sumei de 1359,16 RON daune materiale și a sumei de 150.000 euro (în echivalent în RON la cursul BNR la data plății) cu titlu de daune morale. S-au respins celelalte pretenții.

S-a respins cererea părții civile C. de obligare a inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile.

În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap la art. 320 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Deva și a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F..la plata sumei de 17218,89 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligată partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F. la plata sumei de 6163 RON cu titlu de cheltuieli judiciare fata de partea civilă.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că prin rechizitoriul din data de 14.10.2022, emis în dosarul de urmărire penală nr. 138/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 20.10.2022 sub dosar nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2) și (3) din C. pen.

Ca stare de fapt, în rechizitoriu s-a reținut că la data de 15.10.2018, în jurul orei 17:00, inculpata A., posesoare a permisului de conducere categoria "B", în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Deva, jud. Hunedoara, în dreptul porții principale de acces în incinta Parcului "Cetate" Deva, nu a observat-o pe persoana vătămată/partea civilă C., în vârstă de 62 de ani, angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător, nu i-a acordat acesteia prioritate de trecere și a accidentat-o, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 120-125 zile de îngrijiri medicale, au produs infirmitate și i-au pus viața în pericol.

Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că persoana vătămată C. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 360 000 RON reprezentând despăgubiri materiale și cu suma de 500 000 euro reprezentând daune morale.

Spitalul Județean de Urgență Deva a comunicat, prin adresa nr. x/06.05.2021, că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 17 218,89 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate cu internarea persoanei vătămate C..

Prin ordonanța procurorului din data de 16.04.2021, s-a dispus introducerea E. S.A. București în calitate de parte responsabilă civilmente în procesul penal, efectuându-se și adresă de comunicare a ordonanței în favoarea acesteia.

S-a arătat de către procuror că situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile persoanei vătămate/părții civile C.;

- proces-verbal întocmit la data de 14.11.2018 de către organele de poliție cu ocazia prezentării la sediul Poliției municipiului Deva, Biroul Rutier, a numitei G., fiica persoanei vătămate C., și a depunerii unor acte medicale privitoare la persoana vătămată;

- raport de expertiză medico-legală nr. x/10.12.2018 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara privitor la persoana vătămată C. și adrese de corespondență;

- raportul de nouă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2294/A5/13.07.2022 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara și avizul nr. x/14.07.2022 al Comisiei de Avizare și Control a Actelor Medico-Legale din cadrul aceluiași Institut, precum și adrese de corespondență și înscrisuri aferente procedurii;

- copia foii de observație clinică privind internarea persoanei vătămate în Spitalul Județean de Urgență Deva, precum și suport optic conținând examinări CT ale acesteia, însoțite de adrese de corespondență;

- copia fișei de consultații medicale a persoanei vătămate, provenită de la medicul de familie al acesteia;

- adresa nr. x/06.05.2021 a Spitalului Județean de Urgență Deva, de constituire de parte civilă în cauză și adresă de corespondență;

- proces-verbal și extras din baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului privind furnizarea de informații cu referire la partea responsabilă civilmente E. S.A. București;

- declarațiile martorilor H., I., J., K. și L.;

- adresa nr. x/29.01.2019 a Poliției municipiului Deva, Biroul Rutier către Baroul de avocați Hunedoara și adresa nr. x/05.02.2019 a Baroului Hunedoara către Poliția municipiului Deva, Biroul Rutier;

- buletin de analiză toxicologică nr. x privitor la persoana vătămată C.;

- buletin de analiză toxicologică nr. x privitor la inculpata A.;

- examinări clinice și procese-verbale de recoltare;

- înscris nedatat ce poartă ștampila Spitalului Județean de Urgență Deva, secția UPU SMURD, privitor la diagnosticul persoanei vătămate C.;

- copii ale unor înscrisuri- bonuri fiscale nr. 107/13.11.2018, nr. 108/13.11.2018, 13/26.11.2018, factura nr. x/26.11.2018, certificat medical nr. 10162/16.11.2018 pentru numitul H., rezultate examinare CT privitoare la persoana vătămată C., bilet călătorie privitoare la numita G., fișă de asistență medicală în UPU privitoare la persoana vătămată C., decont cheltuieli întocmit de Spitalul Județean de Urgență Deva privitoare la persoana vătămată C., rezultate examinare CT, bilet externare și scrisoare medicală, toate privitoare la persoana vătămată C. facturile fiscale nr. x/12.11.2018, nr. y/22.11.2018 și nr. 40817/22.11.2018, bon fiscal nr. 25/22.11.2018, adeverințe medicale privitoare la persoana vătămată C., factura fiscală nr. x/22.11.2018, certificat naștere pe numele M., cărți identitate ale numiților C., A. și H., certificat de înmatriculare al autoturismului marca x cu nr. x și poliță RCA a acestuia;

- declarațiile suspectei/inculpatei A. .

Prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 85/2022 din data de 05.12.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin respingerea contestației formulate de inculpată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis la data de 14.10.2022 în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe inculpata A., trimisă în judecată pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății în cauza privitoare la inculpata A..

Cercetarea judecătorească:

Urmare a faptului că la termenul de judecată din data de 16.05.2023, apărătorul ales al inculpatei A., a învederat că aceasta nu dorește să urmeze procedura simplificată, că înțelege să conteste toate probele administrate în cursul urmăririi penale și solicită readministrarea acestora, s-a procedat la judecarea cauzei conform procedurii de drept comun, fiind administrate următoarele probe încuviințate de instanță: înscrisurile depuse de partea civilă C.; înscrisul constând în oferta de despăgubire avansată de partea responsabilă civilmente E.; declarația părții civile C.; declarația martorului H.; declarația martorului N.; declarația martorului I.; declarația martorei J.; declarația martorului K.; declarația martorei O.; declarația martorei P.; declarația martorei Q.; declarația martorei L.; raportul de evaluare nr. x/23.06.2023 întocmit de Serviciul de Probațiune Hunedoara .

Cu titlu prealabil, analizând cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la data de 6.07.2023 de inculpată prin avocat în cuprinsul concluziilor scrise pe motiv că unele solicitări ale apărării formulate la termenul de judecată din data de 30.06.2023 nu au fost puse în discuția părților, apreciindu-se că astfel au fost încălcate principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității prev. de art. 351 C. proc. pen.., instanța de fond a reținut următoarele:

În încheierea din 30.06.2023 sunt redate, printre altele, concluziile formulate cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, reieșind nu doar că procurorul și părțile, reprezentate de apărători aleși, au avut posibilitatea să expună, pe rând (în ordinea prevăzută de lege, respectiv procuror, parte civilă, inculpată) exhaustiv, toate argumentele corespunzătoare poziției procesuale adoptate, dar și că instanța nu a cenzurat/limitat expunerile, apărătorii aleși ai părților arătând expres și la propria inițiativă că vor depune și concluzii scrise în susținerea cauzei.

Instanța a constatat că, după închiderea dezbaterilor, la cererea expresă a apărătorului inculpatei, care a susținut că unele aspecte le va detalia în cadrul concluziilor scrise, solicitând ca instanța să pună în vedere părților și parchetului o anumită dată până la care se vor putea depune aceste concluzii scrise, pentru a le studia și pentru a pune concluzii cu privire la numite aspecte care nu au fost puse în discuție în ședință publică, aspecte consemnate în cuprinsul încheierii menționate, a fost stabilit un termen de depunere a concluziilor scrise (06 iulie 2023) și un termen de depunere a unor eventuale răspunsuri la acestea (10 iulie 2023), dată fiind necesitatea ca hotărârea să fie motivată la momentul pronunțării soluției, conform art. 405 C. proc. pen.., stabilit pentru 13 iulie 2023.

Instanța a reținut că partea responsabilă civilmente E. S.A., prin lichidator judiciar F. a depus la dosar concluzii scrise la data de 05.07.2023, inculpata A. le-a depus la data de 06.07.2023, iar partea civilă C. la data de 07.07.2023, fără ca la dosar să se regăsească vreun răspuns la concluziile scrise formulate de părți, fie el anterior sau ulterior datei de 10.07.2023 stabilite ca limită în acest sens.

În acest context, instanța de fond a reținut că în cuprinsul concluziilor scrise inculpata prin avocat ales a susținut, printre altele, că în cursul dezbaterilor pe fondul cauzei din data de 30.06.2023 (subl. inst.) a formulat concluzii, printre altele, cu privire la două aspecte de interes major, respectiv constatarea nulității absolute a urmăririi penale și a rechizitoriului motivat de faptul că plângerea penală a fost semnată de un avocat fără a avea vreun mandat valabil la momentul depunerii acesteia și nici nu a fost ratificată în mod expres de către partea civilă, precum și constatarea unei culpe comune în producerea accidentului rutier, în proporție de 70% în sarcina inculpatei și 30% în sarcina părții civile. Prin urmare, așa cum rezultă și din încheierea de la termenul la care au avut loc dezbaterile, Curtea constată că inculpata a susținut, în mod neîntemeiat, că aceste solicitări nu au fost puse în discuția părților, apărătorul acesteia formulând concluzii cu privire la acestea, iar procurorul și apărătorul părții civile nu au dorit să răspundă, în replică, la acestea, din concluziile puse anterior de aceștia, reieșind, implicit, poziția cu privire la chestiunile enunțate. Curtea a constatat că s-a răspuns însă de către partea responsabilă civilmente și partea civilă prin concluziile scrise privitor la anumite aspecte invocate de apărătorul inculpatei cu ocazia dezbaterilor, cum ar fi existența culpei comune a părții civile.

Pentru aceleași considerente, prima instanță a constatat că sunt la fel de neîntemeiate și susținerile inculpatei în sensul că procedura dispusă de instanță privind stabilirea unor termene înăuntrul cărora puteau fi depuse concluzii scrise și, ulterior, răspunsuri la acestea, nu poate ține loc de o dezbatere orală, nemijlocită și în contradictoriu asupra problemelor puse în discuție de către părți sau de către parchet. Mai mult, din însăși maniera de dezvoltare a acestui motiv (nejustificat) de repunere a cauzei pe rol reiese că, în realitate, inculpata prin avocat ales a susținut oral, nemijlocit și în contradictoriu cu ceilalți participanți aceste chestiuni considerate importante chiar în timpul dezbaterilor pe fond din data de 30.06.2023, iar prin concluziile scrise nu a făcut decât să dezvolte argumentele expuse oral.

A mai constatat instanța că prin concluziile scrise inculpata nu a invocat aspecte noi care să justifice repunerea cauzei pe rol, solicitarea de încetare a procesului penal pe motiv că lipsește plângerea prealabilă fiind în concret subsumată concluziilor acesteia privind nulitatea absolută a urmăririi penale și a rechizitoriului ca urmare a lipsei plângerii prealabile a persoanei vătămate (dezbătută în ședința publică din data de 30.06.2023).

Privitor la cererile în probațiune, inclusiv ale inculpatei, a menționat instanța că s-a pronunțat anterior, prin încheierile motivate de încuviințare/respingere de probatorii, respectivele încheieri putând fi atacate odată cu fondul, iar susținerea din cuprinsul concluziilor scrise în sensul că instanța ar trebui să repună cauza pe rol pentru a discuta o cerere de readministrare a probei cu expertiza medico-legală, ca urmare a faptului că s-au contestat toate probele administrate în cursul urmăririi penale și, implicit, raportul de expertiză medico-legală, este absolut neîntemeiată, dată fiind lipsa oricărei cereri care să fi fost formulate în cursul judecății, în condițiile legii, de efectuare a unei noi expertize medico-legale sau a unui supliment la noua expertiza medico-legală. S-a apreciat că nici motivele invocate în cuprinsul cererii de repunere pe rol în susținerea cererii de administrare a probei cu o nouă expertiză medico-legală nu sunt suficiente pentru a justifica o soluție de repunere a cauzei pe rol, aspect ce va fi dezvoltat cu ocazia analizei materialului probator.

În fine, Curtea de apel a considerat că această cerere de repunere a cauzei pe rol, astfel cum a fost motivată, nu face decât să releve intenția inculpatei de a tergiversa soluționarea cauzei (dată fiind iminența împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale), la fel ca și întreaga conduită procesuală a acesteia și a apărătorului ales, așa cum se va arăta în cele ce urmează.

În consecință, prima instanță a respins cererea de repunere pe rol formulată de inculpata A. prin apărător ales.

Examinând cu prioritate chestiunile invocate de inculpată prin apărător (cu ocazia dezbaterilor și dezvoltate prin concluziile scrise) în sensul că urmărirea penală și rechizitoriul sunt lovite de nulitate absolută și că, în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. (e) C. proc. pen.., se impune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, Curtea de Apel Alba Iulia a arătat următoarele:

S-a reținut că, în motivarea acestor cereri inculpata, prin apărător, a susținut că plângerea penală a fost semnată de avocatul părții civile C., iar delegația apărătorului prevede explicit "redactare și susținere plângere penală la Politia Mun. Deva și Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva", nu și pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, apreciind apărarea că persoana vătămată nu a dat mandatul special necesar și obligatoriu avocatului care a semnat plângerea penală prealabilă, pentru simplul motiv că în împuternicirea avocațială nu este trecut explicit dreptul avocatului de a semna plângerea penală prealabilă, iar din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate, a martorului H., soțul acesteia, rezultă că persoana vătămată nu a semnat niciun contract de asistență juridică, iar de la data accidentului și până în prezent, plângerea penală nu a fost ratificată în mod expres de către persoana vătămată C., deși a avut posibilitatea.

Curtea a reținut că potrivit art. 196 alin. (6) C. proc. pen.. în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform art. 157 alin. (1) C. proc. pen.. în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 296 alin. (1) C. proc. pen.. plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În fine, conform art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din acest cod.

Plângerea prealabilă este actul procesual prin care persoana vătămată printr-o infracțiune își manifestă voința de a fi tras la răspundere penală făptuitorul, constituind o modalitate de sesizare a organelor de urmărire penală.

Plângerea prealabilă reprezintă, raportat la dreptul penal, o condiție de pedepsibilitate, aplicarea sancțiunii penale fiind condiționată de existența acesteia, iar raportat la dreptul procesual penal, o condiție de procedibilitate, deoarece numai existența ei determină declanșarea și desfășurarea procesului penal.

Lipsa plângerii prealabile reprezintă, așa cum s-a arătat mai sus, un impediment pentru punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, constituind o cauză de încetare a procesului penal.

Deși inculpata a susținut că nu există plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Curtea de apel a constatat următoarele: la data de 10.12.2018 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva sub dosar nr. x/2018 a fost înregistrată la plângerea penală formulată de persoana vătămată C. prin mandatar, avocat D. împotriva numitei A. (regăsită la filele x d.u.p.) în baza împuternicirii avocațiale din data de 19.11.2018 în care se menționează expres că doamna avocat D. se împuternicește de către clientul C. în baza contractului de asistență juridică nr. x din 2018 să exercite, printre altele, activitatea de redactare și susținere plângere penală (la fila x d.u.p.).

La data de 12.12.2018 a fost audiată persoana vătămată C., ocazie cu care aceasta a declarat faptul că depune plângere prealabilă împotriva conducătorului auto care va fi găsit vinovat de producerea accidentului rutier, că solicită trimiterea lui în judecată și se constituie parte civilă cu suma de 360.000 de RON daune materiale și 500.000 de euro daune morale, solicitând totodată introducerea în cauză a asigurătorului, în calitate de parte responsabilă civilmente .

Totodată, instanța a constatat că, ulterior declinării competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin ordonanța din data de 18.02.2019 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, ca urmare a constatării faptului că inculpata avea calitatea de avocat, calitate necunoscută anterior de persoana vătămată și organele de urmărire penală (doar prin adresa nr. x/5.02.2019 Baroul Hunedoara confirmând calitatea de avocat a inculpatei, precum și împrejurarea că aceasta era suspendată din profesie, la cerere), persoana vătămată a fost reaudiată de procuror și a menționat expres că menține plângerea penală formulată atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile, precum și că se constituie parte civilă astfel cum a precizat anterior în declarația dată în fața organelor de poliție și prin plângerea penală prealabilă formulată, solicitând introducerea asigurătorului de răspundere civilă ca parte responsabilă civilmente, menținând declarația dată anterior în fața organelor de poliție .

S-a reținut că din cuprinsul declarației inițiale a persoanei vătămate, dată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 296 alin. (1) C. proc. pen.. socotit de la data accidentului (15.10.2018), rezultă în mod incontestabil voința acesteia de a formula plângere prealabilă împotriva inculpatei pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

A menționat prima instanță că nu este necesară existența unui înscris distinct care să fie intitulat "Plângere prealabilă" și care să fie semnat de persoana vătămată sau de un mandatar cu procură specială, legea însăși necerând existența unui înscris astfel intitulat, esențială fiind manifestarea de voință a persoanei vătămate pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, manifestare de voință exprimată în prezenta cauză în mod neechivoc de partea civilă C. personal.

De asemenea, s-a precizat că orice alte aspecte invocate de inculpată legat de inexistența unui mandat care să fi fost dat de persoana vătămată doamnei avocat pentru redactarea plângerii prealabile (în baza art. 295 alin. (3) C. proc. pen.. rap.la art. 289 alin. (3) C. proc. pen..) sau de identitatea persoanei care ar fi încheiat contractul de asistență juridică, nu mai necesită nicio analiză, instanța rezumându-se la a menționa doar că în cuprinsul primei declarații de persoană vătămată, dată la mai puțin de 3 luni de la data accidentului, aceasta a confirmat expres calitatea de avocat ales a doamnei avocat, precum și că, chiar dacă ar fi fost încheiat contractul de asistență juridică cu un membru al familiei persoanei vătămate, această împrejurare era lipsită de relevanță, deoarece potrivit art. 121 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat, în cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții.

Având în vedere cele expuse, instanța de fond a constatat că susținerile inculpatei privind lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate, ca urmare a lipsei procurii speciale a avocatei acesteia pentru formularea și susținerea plângerii prealabile, privind lipsa plângerii prealabile în sine ori chiar lipsa oricărui mandat al doamnei avocat D. pentru reprezentarea și asistarea juridică a persoanei vătămate C., sunt neîntemeiate și nu se impune o soluție de încetare a procesului penal.

Mai mult, s-a arătat că declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nu a atras încetarea mandatului dat de persoana vătămată C. apărătorului ales, astfel că nu era necesară emiterea unei noi împuterniciri pentru asistența și reprezentarea juridică a persoanei vătămate în fața acestei unități de parchet, aspecte de altfel invocate de inculpată prin apărător ales și în cursul urmăririi penale, procurorul de caz răspunzând la rândul său criticilor invocate de apărare în acest sens . Oricum, s-a considerat că aceste ultime aspecte invocate de inculpată nu au nicio relevanță sub aspectul existenței și al formulării în termenul legal a plângerii prealabile.

Instanța a reținut că aceleași împrejurări au fost invocate de inculpată prin apărător ales și în susținerea tezei nulității absolute a urmăririi penale și a rechizitoriului, instanța constatând, pe lângă cele mai sus dezvoltate, că în faza de cameră preliminară nici inculpata, nici celelalte părți și nici judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, nu au formulat cereri și nu au invocat excepții cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală ori a probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar excepția invocată de inculpată în fața instanței nu se încadrează între cazurile de nulitate absolută care pot fi invocate în orice stare a procesului (art. 281 alin. (1) lit. a), b), c), d) C. proc. pen..), în timp ce eventuala nulitate relativă generată de lipsa asistării de către avocat a persoanei vătămate în cursul urmăririi penale sau de prezența avocatului fără mandat din partea persoanei vătămate la audieri trebuia invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, conform art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., cu atât mai mult cu cât, raportat la obiectul cauzei, asistența juridică nu este obligatorie nici pentru inculpată, nici pentru persoana vătămată.

Referitor la starea de fapt reținută în baza probelor administrate, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 15.10.2018, în jurul orei 17:14, inculpata A. se deplasa la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x (în care se mai aflau cele două fiice minore ale acesteia) dinspre bulevardul x pe str. x - sensul de mers spre str. x - din mun. Deva, iar când a ajuns în zona trecerii de pietoni amplasate în dreptul porții principale de acces în Parcul Cetate Deva, poziționată atipic, fiind oblică față de axul străzii, dar semnalizată și marcată corespunzător, deplasându-se pe banda a doua a drumului, pe fondul neatenției și al faptului că vizibilitatea i-a fost afectată de lumina soarelui care bătea puternic din față, nu a observat că partea civilă C. era angajată în traversarea străzii pe marcajul pietonal menționat și nu i-a acordat prioritate, încălcând prevederile art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, coroborate cu prevederile art. 72 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că a accidentat-o, în urma evenimentului rutier, persoana vătămată C. căzând pe carosabil și suferind multiple leziuni, fiind transportată la Spitalul Județean Deva, secția U.P.U, unde i-au fost acordate îngrijiri și a rămas internată în perioada 15.10.2018 - 13.11.2018. Leziunile suferite de partea civilă au necesitat 120-125 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, i-au pus viața în primejdie și au determinat producerea unei infirmități permanente constând într-o tulburare de vorbire sechelară, fără posibilitate de recuperare.

Față de apărările inculpatei, formulate prin apărătorul ales atât oral cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, cât și în cuprinsul concluziilor scrise, dar și raportat la poziția procesuală a părții responsabile civilmente exprimată în cuprinsul concluziilor scrise, prin care s-a apreciat că se impune reținerea unei culpei comune, de 70% în ceea ce privește inculpata și de 30% în ceea ce privește partea civilă, motivat de împrejurarea că, distinct de culpa inculpatei care nu a fost suficient de atentă, nici partea civilă nu a fost suficient de atentă și nu s-a asigurat la traversarea străzii chiar dacă era prin loc marcat, pe trecerea de pietoni, instanța a reținut următoarele:

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 15.10.2018, rezultă că locul producerii accidentului este pe str. x din mun. Deva, pe trecerea de pietoni amplasată în dreptul porții principale de acces în incinta Parcului Cetate Deva, organele de cercetare consemnând, printre altele, că trecerea de pietoni respectivă este atipică, fiind oblică față de axul străzii și are lățimea de 4,63 m, că sensul de mers pe care s-a produs accidentul este prevăzut cu două benzi de circulație, separate între ele prin marcaj discontinuu longitudinal, prima bandă având o lățime de 2.90 m, iar banda a doua o lățime de 3.10 m, lățimea totală a sensului de mers fiind de 6.00 m, precum și că în zona producerii accidentului, sensul de mers este în ușoară rampă, fără denivelări, acoperit cu covor asfaltic uscat . Instanța a constatat că aceste aspecte se coroborează cu planșa fotografică aferentă investigării tehnico-științifice a locului faptei, din care mai reiese că zona intrării principale în Parcul Cetate Deva este una centrală, în apropiere aflându-se și sediile mai multor instituții publice de interes, circulația rutieră și pietonală fiind în mod obișnuit ridicată.

De altfel, sub acest aspect, instanța a reținut că în declarația de suspect din data de 06.04.2021, menținută ulterior prin declarația de inculpat din 13.09.2022, inculpata A. a arătat că în data de 15.10.2018, în jurul orei 17:30, se întorcea în mașină cu fetele de la grădiniță și de la școală, dorind să ajungă acasă, iar când a ajuns în dreptul clădirii Finanțelor Publice, înainte de o trecere de pietoni amplasată oblic, cu circa 10-15 m înainte, a observat un bărbat care se afla pe marginea trotuarului și se uita spre inculpată, moment în care inculpatei i-a intrat soarele în ochi, iar aceasta a frânat, oprind mașina în momentul acționării frânei, susținând că la acel moment avea viteză mică, dar nu poate aprecia cât anume. A mai afirmat inculpata că în momentul în care a pus frână a auzit o izbitură și a văzut o persoană de sex femeiesc căzută la pământ în partea din față lateral dreapta, mai precis în dreptul farului mașinii sale, în partea dreaptă, precum și pe bărbatul care inițial era la marginea trotuarului fugind către femeia căzută la pământ, ulterior în partea din stânga oprind o mașină, mai multe persoane adunându-se la fața locului, precizând inculpata că înainte de a se uita în lateral dreapta spre domnul de la marginea trotuarului, nu a văzut nicio persoană pe trecerea de pietoni în fața sa, susținând că dacă ar fi văzut-o, în mod sigur oprea și punea frână înaintea trecerii de pietoni, în condițiile în care se deplasa pe banda de lângă axul drumului, întrucât înainte de trecere sau după, nu mai reține exact, erau parcate mașini pe banda 1. A menționat inculpata că îi pare rău de ce s-a întâmplat, recunoaște și regretă fapta, susținând că nu crede că putea să evite accidentul, decât dacă purta ochelari de soare și dacă avea parasolarul coborât, cu precizarea că nu a mai avut astfel de situații să fie orbită în trafic de soare, în afară de evenimentul în care a fost implicată, că nu poartă ochelari de vedere și că în mod frecvent conduce mașina transportându-le pe fetele sale, motiv pentru care conduce cu viteză mică, legală și cu atenție sporită .

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut din declarația persoanei vătămate C. din data de 12.12.2018, că aceasta a aflat de la soțul ei cum s-a produs accidentul, întrucât persoana vătămată nu își aduce aminte absolut nimic din acea zi de 15.20.2018, ulterior orei 15 când se afla la domiciliu, unde a servit prânzul cu familia, însă soțul ei i-a spus că împreună au fost în parcul Cetății din Deva, iar la întoarcerea spre casă, intenționând să ajungă în zona Primăriei Deva, în apropierea Prefecturii Deva, "La broaște", a fost lovită pe trecerea de pietoni de un autoturism .

În declarația de parte civilă dată în fața instanței, aceasta a arătat că în ziua respectivă se afla cu soțul ei în Deva și au intenționat să traverseze strada x pe trecerea de pietoni, menționând că, de regulă, ea merge în dreapta soțului ei și așa mergea și atunci, afirmând că au pornit în traversare pe trecerea de pietoni, ea fiind cam cu doi pași înaintea soțului ei și și-a continuat deplasarea fără să observe mașina care se apropia și nici pe soțul ei care se deplasa în stânga ei, după care nu mai știe nimic .

Martorul H. a relatat în cursul urmăririi penale că în data de 15.10.2018, în jurul orelor 17:15-17:30, după ce s-a plimbat împreună cu soția sa, persoana vătămată C., în parcul "Cetate" din municipiul Deva, hotărându-se să meargă în părculețul din fața Primăriei, s-au deplasat din parc cu intenția de a traversa strada pe trecerea de pietoni, pentru a ajunge pe partea cealaltă a drumului, arătând martorul că, împreună cu soția sa, s-au angajat pe trecerea de pietoni, care era marcată oblic în dreapta, cu mențiunea că înainte de a trece de pe trotuar pe trecerea de pietoni, martorul a văzut că din stânga se apropie de trecere o mașină cu viteză normală pentru sectorul de drum respectiv, dar martorul s-a gândit, fără să spună ceva soției, că pot trece drumul pe trecerea de pietoni până să vină acea mașină, aflată la circa 25 m distanță de trecerea de pietoni în acel moment. Martorul a arătat că au pătruns pe prima bandă a sensului de deplasare dinspre stânga spre dreapta, el fiind în stânga soției sale, iar aceasta era în dreapta lui, la circa 1 m distanță și ușor în fața lui la circa 0,5 m, în tot acest timp martorul uitându-se în permanență la mașina ce venea din stânga, pentru că a văzut că aceasta se apropia și nu reducea viteza înainte de trecerea de pietoni, iar când a văzut că mașina nici nu se oprește la banda de culoare albă inscripționată pe carosabil în fața trecerii, martorul s-a oprit pe loc, aflându-se pe prima bandă (subl. inst.), în apropierea axului dintre cele două benzi de circulație ale aceluiași sens de deplasare, fără a se uita martorul în partea dreaptă față unde se afla soția, pentru că se uita în stânga către mașină, context în care a arătat martorul că, din instinct s-a tras un pas în spate și a încercat cu mâna dreaptă să o tragă pe soție înspre el, dar nu a reușit, în acel moment mașina lovind-o pe soția sa, aflată în momentul impactului chiar pe axul dintre cele două benzi de circulație al sensului respectiv de deplasare, afirmând martorul că, dacă nu se oprea și nu se trăgea înapoi, și el era lovit de către mașina respectivă. A mai precizat martorul că el și soția lui au făcut deplasarea pe trecerea de pietoni, respectiv martorul era pe mijlocul trecerii, iar persoana vătămată era mai pe margine, în dreapta față, dar tot pe trecere, iar după impact, mașina s-a tras în spate un pic, martorul mergând la locul unde se afla soția sa căzută pe carosabil, pe trecerea de pietoni, fiind cu fața în sus și inconștientă .

În cursul cercetărilor din faza de urmărire penală, martorul H. a fost reaudiat, din declarația acestuia din data de 18.05.2021 rezultând, suplimentar față de cele redate anterior, printre altele, că în momentul producerii accidentului afară era soare, respectiv soarele bătea din partea lor raportat la poziția lor de trecere a străzii, că martorul nu știe și nu a văzut dacă soția lui s-a asigurat atunci când au traversat trecerea, precum și că nu era nicio mașină parcată în stânga sau în dreapta în momentul când au încercat să traverseze strada. De asemenea, martorul a afirmat că, după accident, conducătorul auto a tras un pic mașina în spate, nu reține câți metri, iar martorul a văzut-o pe soția lui căzută la pământ, cu capul înspre direcția mașinii respective și cu fața în sus, martorul văzând că șoferul este o doamnă și că avea în spate doi copii mici, însă martorul nu a realizat dacă parasolarul din dreptul șoferului era sau nu coborât .

În fața instanței, în relatarea liberă, martorul a reiterat contextul factual prezentat în declarațiile anterioare, pe care a arătat că le menține, apoi, fiind întrebat de acuzare, de apărare, precum și de instanță cu privire la aspecte punctuale privind împrejurările în care s-a produs accidentul în care a fost implicată soția sa, martorul a arătat că au traversat în pas normal, fiind la plimbare, neavând de ce să fie grăbiți, martorul făcând cam 4-5 pași de la trotuar, iar soția cu aproximativ 1-2 pași în plus, nu știe exact, ea având pasul mai mic, soția sa aflându-se cam pe la mijlocul primei benzi când a fost lovită. După ce a văzut fotografiile cu imaginile de la locul accidentului - fila x și urm vol. I d.u.p.-, martorul a arătat că a realizat că sunt patru benzi, din care câte două pe fiecare sens, și că a greșit atunci când a spus că este câte o bandă pe sens, precizând că la momentul accidentului, el era cam pe la jumătatea primei benzi, iar soția era mai în față, aproape de linia care desparte cele două benzi ale sensului de mers de lângă trotuarul lor, respectiv martorul eram cam pe mijloc, iar soția mai pe dreapta. Martorul a precizat că nu poate estima viteza cu care circula autoturismul și că nu are carnet de conducere, dar a arătat că nu circula cu viteză mare, observând că a frânat când a lovit-o pe soția lui, pentru că altfel ar fi trecut peste ea, afirmând că nu a frânat înainte, fără să observe cu ce parte a autoturismului a fost lovită soția. A menționat apoi martorul că din momentul în care a observat autoturismul venind spre ei, la 20-30 metri, s-a uitat în toate direcțiile, martorul apreciind că puteau traversa pe trecere raportat la faptul că a văzut mașina venind către ei, mai ales că era o dungă albă la care șoferul mașinii trebuia să oprească la trecerea de pietoni, precizând că atunci când a văzut că mașina venea către ei, erau pe trotuar, dar au început să traverseze, văzând că mașina era departe și gândindu-se că aveau timp să traverseze, observând totodată că din celălalt sens nu veneau mașini, afirmând martorul că soția era pe trotuar atunci când el a observat mașina venind, iar aceasta nu a plecat înaintea lui pe trecerea de pietoni, ci au plecat deodată, dar ea a mers mai repede, fiind mai rapidă decât martorul, el nu s-a uitat să vadă ce face soția lui atunci, respectiv să vadă dacă aceasta s-a asigurat la traversare.

A mai precizat martorul că zona în care s-a întâmplat accidentul este una extrem de circulată și frecventată des de copiii care merg în parc, tot timpul zilei, iar în contextul în care a urmărit mersul mașinii, nu își poate explica motivul pentru care inculpata nu a frânat decât atunci când a lovit persoana vătămată, arătând că, raportat la schița accidentului de la fila x, poziția exactă a soției după impact era pe banda I cam la mijloc, pe trecerea de pietoni, cu capul înspre direcția din care a venit mașina, strada fiind puțin înclinată și soția era cu capul mai jos decât restul corpului, în direcția în care se deplasa și mașina și de aceea martorul i-a ridicat capul puțin pentru că a văzut că se îneca cu sânge, în rest nu a mișcat-o .

Curtea de apel a mai reținut că evenimentul rutier a fost observat în parte și de martorii I. și J., primul deplasându-se cu mașina în zona respectivă pentru a o lua pe soția sa de la serviciu, în timp ce aceasta se afla în dreptul Tribunalului, situat pe partea opusă parcului, la o distanță de circa maxim 50 m de trecerea de pietoni în discuție.

Astfel, martorul I. a arătat că înainte de a opri pentru a o lua pe soția sa, se deplasa foarte încet, pentru că din față îl orbea soarele, precizând că a trecut de o trecere de pietoni, după care, la circa 20-30-40 m distanță de acea trecere, a auzit din spatele său o frână și zgomotul unei bufnituri, iar uitându-se în oglinda retrovizoare a văzut o persoană care cădea la pământ în zona trecerii de pietoni, situație în care martorul a lăsat mașina în drum și s-a dus să acorde primul ajutor, sunând de pe telefonul său mobil la 112, văzându-l pe soțul persoanei vătămate lângă aceasta, încercând să o ridice trăgând de mână sau de un braț, motiv pentru care martorul a strigat la el să o lase în pace, apreciind martorul că poziția victimei, cu corpul într-o parte, într-o dungă era bună ca să evite o asfixie cu sânge sau cu alt lichid, menționând martorul că nu a fost atent tot timpul să vadă ce face victima sau bărbatul respectiv, pentru că martorul se tot plimba prin zona respectivă și a sunat la 112, fiind agitat, iar copiii doamnei care erau în mașină plângeau. A relatat martorul că în apropierea femeii căzute la pământ era o mașină, probabil un pic pe trecere cu partea din față, conducătorul auto fiind o femeie pe care a văzut-o inițial ca fiind panicată, stătea la volan, apoi s-a dat și ea jos din mașină, fără ca martorul să-și fi amintit dacă parasolarul de la mașina ei era sau nu coborât, precizând martorul că parasolarul său era coborât când a trecut trecerea înainte de accident, însă chiar și așa martorul a arătat că fost deranjat de soarele din față când a trecut trecerea de pietoni, astfel că a redus viteza. A mai relatat martorul că atunci când a ajuns lângă victimă, aceasta era inconștientă, nu se putea comunica cu ea, soțul ei încerca să comunice cu ea, dar se vedea că nu poate, în cele din urmă sosind organele de poliție și o ambulanță, iar când a fost introdusă în salvare, victima părea că dădea semne de conștiență, martorul văzând că a mișcat mâna parcă, arătând martorul că a venit și soția sa la fața locului, după aceea plecând acasă împreună cu ea .

În fața instanței martorul I. a menținut cele declarate în faza de urmărire penală, relatând în aceeași modalitate împrejurările în care a perceput că s-a produs accidentul, precizând în plus, fiind întrebat, că victima, în raport de mașină, era poziționată în fața mașinii, la aproximativ 0,5-1 metri, perpendicular pe direcția de deplasare a mașinii, cu capul înspre partea de vizavi de parc, în partea stângă a direcției de deplasare, iar mașina inculpatei era oprită cel mai probabil pe banda a doua, ocupând o parte din marcajul trecerii de pietoni, victima aflându-se pe banda mașinii, cu corpul poziționat pe trecere. Martorul a precizat că exista o problemă foarte serioasă în trafic în zona trecerii de pietoni, pentru că bătea lumina soarelui foarte tare din față, fiind nevoit să încetinească foarte tare și să coboare parasolarul, mai înainte de trecerea de pietoni, fără să-și poată aminti martorul dacă parasolarul mașinii inculpatei era coborât sau nu, precizând că nu s-a uitat. Descriind zona respectivă din perspectiva unui conducător auto, martorul a arătat că în fiecare zi pe la ora 16:00 vara, bate foarte soarele și șoferii trebuie să fie foarte atenți la trecerea de pietoni. A precizat că trecerea de pietoni pe care a avut loc accidentul este una frecventată des, pentru că este în zona de acces în parc, astfel că el se deplasa cam cu 20 km/h deoarece încetinise înainte de trecere și se pregătea să întoarcă mașina, precizând că nu ține minte să se fi mutat mașina inculpatei până a venit poliția, apreciind martorul că nici nu ar fi fost posibil să fie mutată mașina din momentul producerii impactului și până a coborât el din mașină, admițând că nu a avut permanent un contact direct cu mașina inculpatei, pentru că martorul a oprit, a coborât din mașină (pe banda a doua) și s-a îndreptat apoi spre locul accidentului, menționând că atenția sa era îndreptată mai mult către persoana căzută decât spre mașină. A mai arătat martorul că atunci când a trecut cu mașina prin dreptul trecerii de pietoni nu a observat persoane care să se pregătească să traverseze, de aceea nici nu și-a dat seama din ce parte a venit femeia care a fost lovită, apreciind că femeia a venit din parc, pentru că nu a observat pe nimeni pe trotuarul celălalt, precizând că ieșirea din parc este foarte aproape de trecerea de pietoni, menționând că la momentul accidentului a observat că erau mașini pe prima bandă mai jos de trecere, înainte de accident, fără să poată aprecia exact distanța, arătând totodată că vizibilitatea către trecerea de pietoni i-a fost obturată martorului doar de soare .

La rândul său, martora oculară J. a arătat în fața organelor de cercetare penală că după ce l-a văzut pe soțul ei că trece trecerea de pietoni respectivă, a auzit o bubuitură și și-a îndreptat privirea spre direcția acelei bubuituri, văzând martora că exact pe trecerea de pietoni o femeie cădea la pământ și lângă ea se afla un bărbat tot pe trecere, înspre parc, iar lângă femeie era o mașină de culoare închisă staționată, martora menționând că, întrucât soțul ei a oprit mașina în drum și s-a dus la locul accidentului, ea a luat mașina și a parcat-o într-un alt loc sigur, după care s-a dus și ea la fața locului, unde a văzut victima întinsă la pământ, într-o parte, lângă ea aflându-se un bărbat despre care a aflat că este soțul ei, precum și o femeie despre care a aflat că este conducătorul mașinii implicate în accident, care era speriată și tremura, în mașina acesteia fiind cele două fetițe, observând martora că victima era conștientă și se străduia să vorbească, dar nu putea, având sânge în zona capului, la fața locului ajungând ambulanța și poliția, mașina implicată în accident rămânând în acel loc, fără să fie mișcată, pe prima bandă a sensului de deplasare, cu partea din fața mașinii pe trecerea de pietoni, martora amintindu-și că erau mașini parcate înaintea trecerii de pietoni, dar nu știe la ce distanță. A mai arătat martora că femeia implicată în accident spunea că fusese orbită de soare, martora precizând că pe acea porțiune soarele bate puternic din sensul invers al direcției ei de deplasare, arătând martora că și ea are probleme cu soarele pe acea porțiune de drum, iar pentru a gestiona cât mai bine situația în trafic, reduce viteza și încearcă să se asigure cât mai bine, precizând martora că nu crede că femeia de la volan a avut o viteză mare, pentru că nu frânase în prealabil și nu a observat ca parasolarul mașinii implicate în accident să fie coborât sau nu .

În declarația dată în cursul judecății, martora a arătat că menține depoziția anterioară, precizând că îl aștepta pe soțul ei la intersecția străzilor x și y, vizavi de parc, la o distanță de 20-30 metri, iar la un moment dat a auzit o bufnitură și și-a îndreptat privirea spre direcția din care am auzit zgomotul, observând o persoana de sex feminin căzută pe trecerea de pietoni de la ieșirea din parc, pe sensul de mers de lângă parc, pe banda a doua, lângă persoana respectivă fiind oprită o mașină de culoare închisă cu partea din față pe trecerea de pietoni. A văzut martora o persoană de sex masculin lângă persoana căzută și pe soțul ei îndreptându-se spre femeia căzută și i-a spus acelui bărbat să nu o miște, mașina soțului fiind oprită la aproximativ 5 metri pe banda de circulație și martora a mutat-o, după care martora s-a apropiat și ea de locul accidentului și a observat că victima era căzută pe o parte, era lovită și în zona capului și sângera. A așteptat sosirea ambulanței, precizând că nu a observat să fie mutată mașina, mai ales că femeia de la volan a coborât din mașină imediat după impact, menționând martora că nu-și amintește unde era căzută victima, posibil pe banda a doua, posibil în jur de un metru de mașină, cumva oblic față de mașină, cu picioarele mai aproape de mașină, iar capul îi era pe partea opusă parcului. Totodată, martora a menționat că sunt probleme cu trecerea respectivă de pietoni, când soarele este puternic, vizibilitatea fiind afectată, arătând că deseori sunt mașini parcate pe prima bandă lângă parc, dar nu și-a amintit ca la momentul accidentului să fi fost parcate mașini pe prima bandă. A mai arătat martora că nu a auzit vreo frână înaintea zgomotului produs de impact, nu s-a uitat spre parasolar și nu știe în ce poziție era, precizând că nu e sigură, dar reține că mașina implicată în accident era oprită cu partea din față ocupând o parte din trecerea de pietoni, precizând totodată martora că a trecut foarte mult timp de la data accidentului, arătând însă că mașina era oprită pe banda a doua, după ce i s-a prezentat spre vedere schița de la locul accidentului, apreciind martora că nu a fost mutată mașina față de poziția în care a observat-o ea la momentul fotografiilor. A mai arătat martora că, șofer fiind, ca măsură suplimentară de precauție în momentul în care se apropie de acea trecere de pietoni, ea circulă cu viteză foarte redusă pentru că sunt trei treceri de pietoni în acea zonă și sunt probleme cu vizibilitatea, condiții în care, în general, șoferii circulă cu viteză redusă și sunt prudenți .

În ce privește martorii N., K. și L., instanța a menționat cu titlu preliminar că aceștia nu au fost martori oculari ai accidentului.

S-a reținut că martorul N. a declarat că a văzut o mașină oprită pe trecere și o persoana căzută pe jos în fața mașinii și și-a dat seama că s-a produs acel accident, a recunoscut mașina inculpatei și s-a dus la fața locului, a constatat că soarele bătea spre fața conducătorului auto implicat în accident și a întrebat-o pe inculpată dacă i-a intrat soarele în ochi și ea i-a spus că da, că nu mai reține alte detalii, respectiv dacă erau parcate mașini pe prima bandă până în trecerea de pietoni. A precizat că d