ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 08 aprilie 2022 a Judecătoriei Negrești-Oaș, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 aprilie 2022, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 din C. pen. și art. 41 combinat cu art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 combinat cu art. 43 alin. (5) C. pen., la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a ordinului de protecție (5 acte materiale, persoană vătămată fiind B.).

Inculpatului A. i s-a interzis, în baza art. 67 C. pen. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) C. pen., dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu persoana vătămată B. și dreptul de a se deplasa la locuința victimei, în prezent situată în loc. Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu persoana vătămată B. precum și dreptul de a se deplasa la locuința victimei, în prezent situată în loc. Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 41 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite de inculpatul A. în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 175/16.09.2014 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 654/09.12.2014 a Curții de Apel Oradea, inculpatul fiind liberat condiționat în data de 04.05.2016, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 635 zile.

S-a constatat că faptele în cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 54 din 24 mai 2019 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș definitivă prin decizia penală nr. 20/A/16.01.2020 a Curții de Apel Oradea.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 20/A/16.01.2020 a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosarul nr. x/2019, în pedepsele componente de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, respectiv pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, cu pedepsele mai sus menționate, repuse în individualitatea lor, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix și obligatoriu, de 6 (șase) luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse (6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare și 6 luni Închisoare), astfel că inculpatul A. execută pedeapsa rezultată de 1 an 3 luni închisoare, în stare de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata de 3 ani ca pedepse complementare exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu persoana vătămată B. și dreptul de a se deplasa la locuința victimei, în prezent situată în loc. Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedepse accesorii exercițiul acelorași drepturi, pe perioada executării pedepsei.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 56/16.01.2020 emis de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar cu nr. x/2019 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform celor de mai sus.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive, de siguranță sau asigurătorii față de inculpat.

Prin încheierea din 15.04.2022 în baza art. 278 din C. proc. pen. a fost admisă sesizarea din oficiu, ca întemeiată, și prin urmare s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei, respectiv a sentinței penale nr. 69/2022 din data de 08.04.2022 pronunțată în dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Negrești Oaș în sensul că în cuprinsul hotărârii instanței de fond în cadrul alin. (8) din dispozitiv, se va introduce următoarea dispoziție:

"Anulează Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 56/16.01.2020 emis de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar cu nr. x/2019 și dispune emiterea unui nou M.E.P.Î., conform celor de mai sus."

Totodată, în baza art. 278 din C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei, respectiv a sentinței penale nr. 69/2022 din data de 08.04.2022 pronunțată în dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Negrești Oaș în sensul că în cuprinsul hotărârii instanței de fond în cadrul alin. (11) din dispozitiv se va introduce următoarea dispoziție::

"În baza art. 40 alin. (3) C. pen. din pedeapsa rezultantă aplicată mai sus scade perioada executată, respectiv durata de detenție propriu-zisă executată în baza Mandatului de executare a Pedepsei Închisorii nr. 56/16.01.2020."

În baza art. 278 din C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei, respectiv a dispozitivului sentinței penale nr. 69/2022 din data de 08.04.2022 pronunțată în dosar nr. x/2020 al Judecătoriei Negrești Oaș, în sensul că se vor introduce dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. "n" C. pen., sens în care alin. (9) va avea următorul conținut:

"În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat la art. 67 C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., interzice inculpatului pe durata de 3 ani ca și pedepse complementare exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu victima B. și dreptul de a se deplasa la locuința victimei, în prezent situată în loc. Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare, pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară." iar alin. (10) va avea următorul conținut:

"În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., interzice inculpatului ca și pedepse accesorii exercițiul acelorași drepturi, pe perioada executării pedepsei."

Prin decizia penală nr. 507/A/2022 din data de 23 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 69 din 07 aprilie 2022 pronunțate de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15 aprilie 2022.

S-a desființat sentința atacată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an 3 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, constând în exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu victima B. și dreptul de a se deplasa la locuința victimei, în prezent situată în loc. Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi în pedepsele de: 9 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de at. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. pedeapsa principală de 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi aplicate în prezenta cauză pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. pedepsele de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 54 din 24 mai 2019 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 20/A din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 și înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

S-a menținut pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului A. în prezenta cauză pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de at. 371 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a înlăturat pedeapsa principală de 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi aplicate inculpatului A. în prezenta cauză pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. astfel cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub acuzația comiterii infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție în formă continuată, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 40 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 6 luni închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare ce i-au fost aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 54 din 24 mai 2019 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 20/A din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019 în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix și obligatoriu de 4 luni închisoare [1/3 din pedeapsa de un an închisoare (6 luni + 3 luni + 3 luni = 12 luni)], urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de un an și o lună închisoare prin privare de libertate.

S-au menținut dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, întocmit la data de 05.11.2020 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție, faptă prevăzută și pedepsită de ar. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) și cu aplicarea art. 41 C. pen.

Cele cinci fapte au fost comise 05.02.2019, 16.03.2019 ora 10:30,16.03.2019 ora 13:45, 25.04.2019 și 29.04.2019.

Prin rechizitoriul respectiv, care este un act procedural care se comunică inculpatului conform art. 329 alin. (2) C. proc. pen., s-a întrerupt termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., astfel încât, fără a mai lua în considerare actele de procedură întocmite ulterior, prescripția răspunderii penale se împlinește potrivit art. 155 alin. (2) din C. pen. la 05.11.2023, întrucât după emiterea rechizitoriului a început să curgă un nou termen de prescripție.

S-a menționat că opinia tuturor unităților de parchet (conform notei nr. 1470/C/1364/m-13/2022 din 10.06.2022) este că, în situația în care cursul prescripției răspunderii penale ar fi fost întrerupt prin acte procedurale îndeplinite în intervalul cuprins între cele două decizii ale CCR (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei nr. 297/2018, în majoritatea cazurilor instanțele apreciind că era vorba despre o decizie interpretativă, așa încât intervenția legiuitorului nu era imperativ necesară. Doar prin Decizia nr. 358/2022 a fost stabilit cu certitudine caracterul de decizie simplă (extremă) a celei din 2018.

În această perioadă efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunică suspectului/inculpatului. Prin intervenția O.U.G. nr. 71/2022, legiuitorul a ieșit din pasivitatea, ca urmare efectul Deciziei nr. 358/2022 se produce pentru viitor, legiuitorul prin O.U.G. nr. 71/2022 remediind (punând în conformitate) textul declarat neconstituțional, anterior intervenirii efectului că acest text nu se mai aplică.

Așadar, înainte de publicarea Deciziei nr. 358/2022 legiuitorul a intervenit și a corectat dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul celor reținute în Decizia nr. 297/2018. În aceste circumstanțe, lipsind de efecte dispozitivul Deciziei nr. 358/2022 prin intervenția legislativ, s-a apreciat că nu se poate avea în vedere un efect independent și retroactiv al considerentelor aceleiași decizii.

Prin încheierea din 2 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în data de 05.02.2019, orele 16:25; 16.03.2019 orele 10:30; 16.03.2019 orele 13:45; 25.04.2019 orele 16:00 și orele 17:22; 29.04.2019 orele 20:00, în timp ce persoana vătămată B. se afla la Casa de pariuri sportive C., a intrat în agenția de pariuri și s-a deplasat la persoana vătămată încercând să discute cu aceasta, încălcând astfel măsurile dispuse prin ordinul de protecție emis în baza sentinței civile nr. 1477/05.12.2018 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, prin care a fost obligat să păstreze o distanță de minim 50 metri și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, corespondență sau în orice alt mod față de persoana vătămată și copii minori ai acesteia.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea ordinului de protecție, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale) și cu aplicarea art. 41 C. pen.

Instanța de apel a reținut că infracțiunea de nerespectarea ordinului de protecție este pedepsită cu închisoare de la 1 lună la 1 an; infracțiunea fiind săvârșită la data de 05.02.2019, termenul de prescripție de 3 ani calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) și alin. (2) C. pen. s-a împlinit la 05.02.2022.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, instanța de apel a valorificat prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 cu aplicarea art. 35 alin. (1) (cinci acte materiale), este potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. de 3 ani și a început să curgă de la data de 05.02.2019.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la data de 05.02.2022, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 507/A/2022 din 23 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2023.