ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe.

Prin Sentința penală nr. 162/2022 a Judecătoriei Negrești Oaș, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen.

În baza art. 67 din C. pen. i s-a interzis inculpatului A. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu părțile civile și dreptul de a se deplasa la locuința, locul de muncă sau alte locuri în care părțile civile desfășoară activități sociale, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia și de a comunica cu părțile civile și dreptul de a se deplasa la locuința, locul de muncă sau alte locuri în care părțile civile desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, prima instanță a impus inculpatului prestarea de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orașului Negrești-Oaș sau în cadrul B. pe o perioadă de 90 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., privind consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse, precum și cele ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. s-a constatat că în cauză a fost luată față de inculpat măsura reținerii pentru 24 ore începând cu data de 23.12.2019 ora 12:45 și până la data de 24.12.2019 ora 12:45.

În temeiul art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. și art. 1349 alin. (1) și alin. (2) din C. civ., art. 1381 din C. civ. și art. 1385 alin. (1) din C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. și în consecință, a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile suma de 2.350 euro, echivalent în RON, la cursul BNR din ziua plății și 5000 RON, reprezentând valoarea sumelor achitate inculpatului cu titlu de dobândă și suma de 4500 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ. și art. 1349 alin. (1) și alin. (2) din C. civ., art. 1381 din C. civ. și art. 1385 alin. (1) din C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. și în consecință, a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile suma de 22500 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând valoarea sumelor achitate inculpatului cu titlu de dobândă și suma de 3500 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ. și art. 1349 alin. (1) și alin. (2) din C. civ., art. 1381 din C. civ. și art. 1385 alin. (1) din C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă E. și în consecință, a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile suma de 3300 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând valoarea sumelor achitate inculpatului cu titlu de dobândă și suma de 2000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: un telefon mobil marca x cu seriile x; cartela SIM x având două serii înscrise pe aceasta: x și x cu nr. de telefon x, ridicate de la inculpatul A. și depuse la camera de corpuri delicte.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 4850 euro și a sumei de 1365 RON, sume ridicate de la inculpat și depuse la F., având în vedere paguba produsă persoanelor vătămate C., D. și E.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de sumei de 23.300 euro și a sumei 3635 RON, reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca x având nr. de înmatriculare x și nr. de identificare x, proprietatea inculpatului până la concurența sumei de 2350 euro și 5000 RON sume cu care partea civilă C. s-a constituit parte civilă, respectiv a sumei de 22500 euro, cu care partea civilă D. s-a constituit parte civilă și a sumei de 3300 euro cu care partea civilă E. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. cu referire la art. 398 din C. proc. pen. și art. 276 alin. (1),(2) din C. proc. pen., instanța a admis cererea formulată de către partea civilă C. și a obligat pe inculpat să plătească părți civile suma de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul procesului penal conform chitanțelor depuse în probațiune.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. cu referire la art. 398 din C. proc. pen. și art. 276 alin. (1), (2) din C. proc. pen. instanța de fond a admis cererea formulată de către partea civilă D. și a obligat inculpatul să plătească părți civile suma de 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul procesului penal, potrivit chitanțelor depuse în probațiune.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. cu referire la art. 398 din C. proc. pen. și art. 276 alin. (1),(2) din C. proc. pen. instanța a admis cererea formulată de către partea civilă E. și a obligat inculpatul să plătească părți civile suma de 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul procesului penal, potrivit chitanțelor.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. s-au stabilit cheltuielile judiciare avansate de stat la suma de 3676 de RON (din care suma de 2276 RON aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 1500 RON aferentă cercetării judecătorești) și în consecință a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către stat.

În considerentele sentinței atacate prima instanță a reținut, în esență, că în cursul anului 2019, inculpatul A. a avut ca îndeletnicire oferirea de sume de bani cu titlul de împrumut, RON sau valută, fără a fi autorizat în acest sens. Pentru sumele de bani împrumutate, inculpatul stabilea dobânzi săptămânale, iar acestea difereau în funcție de suma împrumutată. Printre persoanele împrumutate cu bani în cursul anului 2019 se află persoanele vătămate E., D. și G. (care a renunțat la calitatea de persoană vătămată), H. și I..

Inculpatul a împrumutat-o la data de 26.09.2019 pe persoana vătămată E., fără a fi autorizat în acest sens, cu suma de 1900 euro, sumă pentru care i-a perceput o dobândă săptămânală de 350 euro, plata dobânzii făcându-se în fiecare zi de joi. Persoana vătămată i-a achitat inculpatului timp de 7 săptămâni dobânda solicitată, plătind dobânda de 2500 euro, reprezentând suma împrumutată și dobândă. S-a reținut că inculpatul a dobândit în mod ilegal suma de 3300 euro.

În luna august inculpatul a împrumutat-o pe persoana vătămată D. cu suma de 2000 euro, pentru care inculpatul a perceput o dobândă de 250 euro pe săptămână, iar ulterior a împrumutat-o cu suma de 2500 euro, pentru care inculpatul A. i-a perceput o dobândă de 350 euro pe săptămână, toate sumele fiind percepute cumulativ până la achitarea integrală a debitului datorat.

În luna octombrie inculpatul i-a împrumutat o altă sumă de 2000 euro, pentru o perioadă de o săptămână, din această sumă inculpatul i-a remis efectiv suma de 1600 euro, spunându-i că diferența de 400 euro reprezintă o taxă a sa ca urmare a faptului că suma este împrumutată de la o altă persoană. În final pentru această sumă, persoana vătămată i-a achitat suma de 2.700 euro, inculpatului revenindu-i practic în mod ilegal, suma de 1100 euro pentru faptul că a împrumutat pe persoana vătămată cu suma de 1600 euro pentru o perioadă de o săptămână.

În total, persoana vătămată D. a împrumutat de la inculpatul A. suma de 8.500 euro, sumă pentru care a plătit în total o dobândă de 22.500 euro. Persoana vătămată i-a restituit suma împrumutată de 8500 euro și suma de 22.500 euro sumă ce reprezintă dobânzile percepute de inculpat. Astfel, inculpatul a dobândit în mod ilegal suma de 22.500 euro.

Pentru stingerea datoriilor persoanei vătămate D., inculpatului i-ai fost achitate de către partea civilă C. sumele de 9350 euro și 5000 RON, inculpatul dobândind, astfel în mod ilegal sume de bani.

Inculpatul l-a împrumutat în luna decembrie pe numitul H. cu suma de 1000 euro, urmând ca la data de 01.01.2020 să-i restituie suma de 1350 euro, reprezentând suma împrumutată 1000 euro și dobânda de 350 euro. Pentru că inculpatul nu a avut încredere în persoana vătămată, i-a reținut drept garanție, permisul de conducere al persoanei vătămate și actul de identificare al autoturismului marca x, cu nr. x/documente depistate la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziției imobiliare).

Inculpatul l-a împrumutat și pe numitul I. cu suma de 2000 RON, sumă pentru care i-a solicitat o dobândă de 600 RON, pe care persoana vătămată i-a plătit-o achiziționând pentru inculpat două covoare. De asemenea, inculpatul i-a mai solicitat să efectueze diferite activități în gospodăria sa.

În luna martie a anului 2019, inculpatul l-a împrumutat pe martorul G. cu suma de 900 euro pentru care i-a perceput o dobândă de 1000 RON pe săptămână și cu suma de 3000 RON pentru care i-a perceput o dobândă de 200 euro pe săptămână. Martorul G. a reușit să restituie suma împrumutată în luna decembrie 2019, plătind aproape în fiecare săptămână dobânzile solicitate de inculpat. Din luna martie și până în luna decembrie, martorul a mai împrumutat și alte sume de bani de la inculpat, sume de bani pentru care i-au fost percepute dobânzi, iar în luna decembrie 2019, martorul i-a achitat întreaga sumă împrumutată, cât și dobânzile percepute.

Prima instanță a reținut că inculpatul a dobândit din activități infracționale suma de 35.150 euro și 5.600 RON (de la E., D., C. și I.). De asemenea, inculpatul a obținut sume de bani și de la martorul G., sume care nu au putut fi stabilite cu exactitate și pentru care martorul nu a dorit să se constituie parte civilă în cauză, însă având în vedere că G. s-a împrumutat începând cu luna martie și a achitat datoria în luna decembrie, apreciind că dobânda a fost achitată pentru jumătate din săptămânile în care a fost datorată, pe parcursul lunilor aprilie - noiembrie, adică 16 săptămâni, s-a reținut că inculpatul a mai dobândit din infracțiunea de camătă și sumele de 16.000 RON și 3.200 euro.

La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere, potrivit art. 74 din C. pen., gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, reținând că inculpatul A., în vârstă de 34 de ani, căsătorit, studii - 4 clase, stagiu militar neîndeplinit, ocupație - muncitor necalificat, loc de muncă - PFA J., este cunoscut cu antecedente penale, însă care nu sunt de natură să atragă starea de recidivă. S-a avut, totodată, în vedere împrejurarea că pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu s-a sustras și, la fel ca în faza cercetării judecătorești, a recunoscut parțial faptele reținute în sarcina sa.

Din întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că inculpatul din prezenta cauză care a comis infracțiuni de camătă, este perceput, în cercul persoanelor care beneficiau de serviciile acestuia (aspect confirmat de majoritatea martorilor audiați), ca un individ care își câștigă existența din astfel de activități ilegale, în sensul că oferă sume de bani împrumut la care percepe dobânzi nelegale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, ținând cont de gradul de pericol concret al infracțiunii săvârșite de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia, instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 91 din C. pen., dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 ani.

II. Hotărârea în apel

Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș a declarat apel vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii .

În susținerea motivelor de apel reprezentantul Ministerului Public a solicitat desființarea Sentinței penale nr. 162/2022 din data de 17 august 2022 pronunțate de Judecătoria Negrești Oaș și rejudecând cauza, în urma reanalizării întregului material probator de la dosar, pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenție, precum și confiscarea de la inculpat a sumelor de 16.000 RON și 3.200 euro, sume de bani pe care inculpatul le-a dobândit în mod ilegal prin săvârșirea infracțiunii din dobânzile percepute martorului G., care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Prin Decizia penală nr. 85/A/2023 din 08 februarie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș împotriva Sentinței penale nr. 162/2022 din data de 17 august 2022 a Judecătoriei Negrești Oaș.

S-a desființat sentința atacată și rejudecând:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de camătă prevăzută de art. 351 din C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani conform art. 92 din C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile de confiscare specială de la inculpatul A. a sumelor de 4850 euro și a sumei de 1365 RON, sume ridicate de la inculpat și depuse la F., respectiv a sumelor de 23.300 euro și 3635 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 200 euro și suma de 1000 RON, sume obținute cu titlu de dobândă de la martorul G..

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1900 euro (sumă împrumutată persoanei vătămate E.), suma de 8500 euro (sumă împrumutată persoanei vătămate D.), suma de 1000 euro (sumă împrumutată persoanei vătămate H.), suma de 2000 RON (sumă împrumutată persoanei vătămate I.), și sumele de 3000 RON și 900 euro (sume împrumutate martorului G.).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 4850 euro și a sumei de 1365 RON, sume ridicate de la inculpat și depuse la F. până la concurența sumelor asupra cărora s-a dispus măsura confiscării speciale.

S-au menținut dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 420 alin. (10) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Apelul formulat în cauză de Parchet vizează numai aspecte de nelegalitate și netemeinicie a laturii penale, criticând în esență caracterul excesiv de blând al pedepsei principale aplicate respectiv omisiunea de a se dispune confiscarea specială a unor sume de bani.

Prin urmare, curtea a constatat că parchetul a devoluat în apel numai latura penală a cauzei, neformulând critici de nelegalitate sau netemeincie a soluției pronunțate relativ la soluția pronunțată cu privire la acțiunea civilă exercitată în procesul penal.

Cu referire la latura penală a cauzei, curtea a opinat că prima instanță a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului A. pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Din probele administrate în faza urmăririi penale [declarație persoană vătămată E.; declarație persoană vătămată D.; declarație persoană vătămată C.; declarație inculpat A.; declarație suspect A.; declarație martor C.; declarație martor H.; declarație martor K.; declarație martor L.; declarație martor M.; declarație martor N.; declarație martor O.; declarație martor I.; declarație martor G.; declarație martor P.; declarația martorului Q.; declarație martor R.; declarație martor S.; declarație martor T.; cazier judiciar A.] respectiv în fața primei instanțe [declarație inculpat A., declarații părți civile D., E., C., declarațiile martorilor K., U., N., M., V., W., G., P., R. ] care se coroborează în parte cu declarațiile date de inculpat, prin care a recunoscut în parte acuzațiile imputate a rezultat următoarea situație de fapt:

În luna octombrie inculpatul i-a împrumutat persoanei vătămate D. o altă sumă de 2000 euro, pentru o perioadă de o săptămână, din această sumă inculpatul i-a remis efectiv suma de 1600 euro, spunându-i că diferența de 400 euro reprezintă o taxă a sa ca urmare a faptului că suma este împrumutată de la o altă persoană. În total, persoana vătămată D. a împrumutat de la inculpatul A. suma de 8.500 euro, sumă pentru care a plătit în total o dobândă de 22.500 euro. Persoana vătămată i-a restituit suma împrumutată de 8500 euro și suma de 22.500 euro sumă ce reprezintă dobânzile percepute de inculpat.

Pentru stingerea datoriilor persoanei vătămate D., inculpatului i-au fost achitate de către partea civilă C. sumele de 2.350 euro și 5000 RON, reprezentând dobânzi produse de sumele împrumutate persoanei vătămate D..

Curtea a constatat împrejurarea că nu se poate reține comiterea unui act material specific infracțiunii de camătă față de partea civilă C., acestuia nefiindu-i împrumutată de către inculpat nicio sumă de bani. În concret, numitul C. reprezintă o persoană prejudiciată prin comiterea faptei, - îndreptățită să se constituie parte civilă în cauză, - care a achitat benevol parte din dobânda pe care inculpatul a pretins-o de la persoana vătămată D., ca efect al plății operând o subrogație personală a numitului C. în dreptul persoanei vătămate de a-și recupera sumele de bani achitate fără temei legal.

Curtea a apreciat că faptele descrise mai sus întrunesc atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de camătă prevăzute de art. 351 din C. pen. (5 acte materiale comise împotriva persoanelor vătămate E., D., H., I. și a martorului G.).

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de camătă, curtea a considerat că elementul material s-a realizat prin acțiunile repetate de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, către persoanele fizice enumerate anterior (persoanele vătămate și martorul G., a cărui opțiune de a nu participa ca persoană vătămată în procesul penal nu este aptă să afecteze tipicitatea infracțiunii). Nu are relevanță cuantumul dobânzii, infracțiunea fiind tipică chiar dacă dobânda cerută este mai mică decât cea practicată pe piața bancară. În cauză, inculpatul percepea dobânzi de 20% din suma împrumutată. Infracțiunea de camătă este una de obicei, fiind necesară comiterea unui număr suficient de acte materiale din care să rezulte obișnuința, îndeletnicirea autorului. Astfel, fiecare faptă, privită individual, nu are semnificație penală, ci doar împreună reliefează obișnuința autorului de a săvârși infracțiunea.

Curtea a apreciat că remiterile succesive și maniera elaborată în care inculpatul a urmărit să-și asigure recuperarea sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente sunt apte să conducă la reținerea întrunirii cerinței esențiale atașate elementului material, privind realizarea acțiunii ca îndeletnicire.

Curtea a reținut, totodată, că inculpatul nu beneficia de o autorizație care să îi permită acordarea de împrumuturi cu dobândă, prin adresa cu nr. x din 17.02.2020 Ministerul Finanțelor Publice Agenția Națională de Administrare Fiscală comunicându-se faptul că inculpatul nu figurează în evidențe ca persoană fizică autorizată, nu figurează cu venituri din activități independente, ci figurează doar cu venituri din jocuri de noroc .

Urmarea imediată o constituie vătămarea relațiilor sociale referitoare la încălcarea monopolului bancar și "financiar nebancar" privind acordarea de împrumuturi bănești cu dobândă și la siguranța cetățenilor în acest domeniu de activitate rezervat exclusiv anumitor categorii de profesioniști.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată se prezumă, rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție, în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3), lit. a) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin comiterea faptei.

Relativ la criticile vizând latura penală formulate de procuror, curtea a considerat că acestea sunt în parte fondate.

Pe de o parte, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este nejustificat de mică prin raportare gravitatea infracțiunii comise, amploarea activității infracționale, împrejurarea că, deși a recunoscut în parte acuzația, nu a încercat să acopere măcar în parte, prejudiciile cauzate părților civile.

Curtea a ținut seama de împrejurarea că inculpatul în vârstă de 36 ani, este cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, are studii primare, este o persoană care nu obține venituri în mod licit, fiind, așadar vulnerabil în fața perspectivei obținerii de câștiguri prin desfășurarea de activități ilicite. Față de aceste împrejurări, curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 3 ani este aptă să asigure scopurile punitiv și educativ al pedepsei și să constituie o pedeapsă proporțională cu gravitatea acuzației și a făptuitorului.

Curtea a apreciat că în cauză sunt în continuare întrunite condițiile prevăzute de art. 91 din C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate, urmând a menține dispozițiile primei instanțe relative la măsurile și obligațiile impuse inculpatului, stabilind un termen de supraveghere de 4 ani.

Pe de altă parte, curtea a remarcat și aspecte de nelegalitate ale sentinței apelate.

Astfel, cu privire la măsura confiscării speciale dispuse de prima instanță relativ la sumele de 4850 euro și a sumei de 1365 RON, sume ridicate de la inculpat și depuse la F., respectiv de 23.300 euro și 3635 RON, curtea a constatat că această sancțiune de drept penal a fost în mod nelegal dispusă în cauză de prima instanță.

În conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. sunt suspuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de lege, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate sau dacă nu servesc la despăgubirea acesteia.

Curtea a constatat că prima instanță a admis în parte acțiunile civile exercitate de persoanele vătămate și persoana prejudiciată în procesul penal și a obligat pe inculpat la restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă, percepute de inculpat, așa încât confiscarea specială a acestora nu mai putea fi dispusă în cauză, simultan cu obligarea inculpatului la repararea prejudiciilor cauzate părților civile.

Singura ipoteză în care se impunea confiscarea specială a unor sume de bani era în cazul sumelor, reprezentând dobânda percepută de la martorul G., în cuantumul minim dovedit în cauză, de 1000 RON (dobânda percepută pentru o săptămâna pentru suma de 3000 RON) și 200 euro (dobânda percepută pentru o săptămână pentru suma de 900 euro). În privința acestor sume trecerea lor în patrimoniul statului în vederea înlăturării stării de pericol are loc în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen.

Totodată, Curtea a apreciat că în cauză se impunea și confiscarea sumelor predate de inculpat cu titlu de împrumut, acestea fiind bunuri folosite la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală conform art. 112 alin. (1), lit. b) din C. pen.

Față de elementul material al infracțiunii, nu se poate considera că suma dată ca îndeletnicire cu titlu de împrumut nu poate fi confiscată deoarece bunul folosit este fungibil și un instrument de comitere a infracțiunii. În contextul particular al faptelor de camătă, care dobândesc relevanță infracțională doar din momentul în care se relevă că au caracter de îndeletnicire prin repetabilitate și prelungirea în timp a acțiunii prevăzute de norma de incriminare, curtea a opinat că banii dați cu titlu de împrumut sunt motivul pentru care se percepe dobânda cămătărească. Prin urmare, deținerea acestora prezintă același nivel de periculozitate socială ca și deținerea dobânzii, fiind sursa principală a obținerii acesteia și motivul pentru care aceste activități ilicite se repetă și se prelungesc în timp. Prin urmare, curtea a considerat că și suma de bani împrumutată trebuie supusă confiscării speciale, însă în temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Împrejurarea că parte din aceste sume nu îi aparțineau inculpatului, fiind împrumutate de acesta de la o altă persoană nu este aptă să înlăture incidența acestei măsuri de siguranță, sumele de bani având natura unor bunuri de gen, fungibile care au intrat în patrimoniul inculpatului la momentul remiterii și care au fost folosite în circuitul cămătăresc în care este speculată vulnerabilitatea acută a debitorilor și creează contextul impunerii unor dobânzi împovărătoare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș împotriva Sentinței penale nr. 162/2022 din data de 17 august 2022 a Judecătoriei Negrești Oaș.

A desființat sentința atacată și rejudecând:

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de camătă prevăzută de art. 351 din C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A stabilit un termen de supraveghere de 4 ani conform art. 92 din C. pen.

A înlăturat dispozițiile de confiscare specială de la inculpatul A. a sumelor de 4850 euro și a sumei de 1365 RON, sume ridicate de la inculpat și depuse la F., respectiv a sumelor de 23.300 euro și 3635 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de 200 euro și de 1000 RON, sume obținute cu titlu de dobândă de la martorul G.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. a confiscat de la inculpatul A. suma de 1900 euro (sumă împrumutată persoanei vătămate E.), suma de 8500 euro (sumă împrumutată persoanei vătămate D.), suma de 1000 euro (sumă împrumutată persoanei vătămate H.), suma de 2000 RON (sumă împrumutată persoanei vătămate I.), și sumele de 3000 RON și 900 euro (sume împrumutate martorului G.).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., curtea a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra sumei de 4850 euro și a sumei de 1365 RON, sume ridicate de la inculpat și depuse la F. până la concurența sumelor asupra cărora s-a dispus măsura confiscării speciale, o astfel de măsură fiind singura aptă să asigure în mod eficient în contextul cauzei posibilitatea executării măsurii de siguranță privative de patrimoniu dispuse de instanță.

A menținut dispozițiile sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

III. Recursul în casație

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. prin apărător ales, solicitând în baza dispozițiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. să se dispună admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, în considerarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 434 - 438 din C. proc. pen., trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Ulterior, în baza dispozițiilor art. 448 pct. 2 din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, în urma căreia, în principal să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1), pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. asimilat punctual cu dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În consecință să se dispună în baza dispozițiilor art. 441 alin. (3) din C. proc. pen. desființarea hotărârii primei instanțe, respectiv a Sentinței penale nr. 162/2022 a primei instanțe, Judecătoria Negrești Oaș, din data de 17 august 2022, deoarece fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

Să se dispună înlăturarea greșitei aplicări a legii, în temeiul dispozițiilor 448 alin. (1), pct. 2 lit. a), teza a III-a din C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., redozarea pedepsei.

În subsidiar s-a solicitat să se dispună rejudecarea cauzei din procedura camerei preliminare, deoarece instanța nu a fost sesizată legal prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș, în consecință nu acest incident face aplicabile dispozițiile art. 448 pct. 2, lit. b) din C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, respectiv sub aspectul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurentul inculpat prin apărător ales consideră că motivarea est generică și abstractă, se confundă noțiunea de îndeletnicire cu specificul infracțiunii de obicei. Dacă din pretinsa probă a cinci acte materiale de împrumut cu suma de bani peste cea cuvenită spre returnare, instanța a dedus cerința esențială a îndeletnicirii, nu se face proba existenței infracțiunii de obicei, infracțiune al cărui element material se realizează prin repetarea acțiunii tipice de mai multe ori, repetare din care rezultă obișnuința persoanei de a o săvârși, ca și îndeletnicire.

S-a făcut distincție între unitatea de infracțiune și pluralitatea de infracțiuni. În ceea ce privește aceasta din urmă s-a arătat că este determinată de existența unui complex de acte sau activități săvârșite de aceeași persoană, cu privire la care trebuie să se stabilească dacă formează o singură infracțiune ori două sau mai multe infracțiuni.

Unitatea sau pluralitatea de infracțiuni este condiționată de o legătură personală (in personam) între actele sau activitățile desfășurate, constând în aceea că două sau mai multe acțiuni sau acte sunt săvârșite de același autor ori de aceleași persoane.

Unitatea infracțională poate rezulta din unitatea acțiunii sau inacțiunii și în acest caz există o unitate naturală de infracțiuni sau din voința legiuitorului, când o pluralitate de acțiuni sau inacțiuni sunt incriminate ca o singură infracțiune, caz în care ne aflăm în fața unei unități legale de infracțiuni.

Cea mai mare parte a infracțiunilor care constituie unități naturale sunt infracțiuni simple, care se pot realiza printr-o singură acțiune sau inacțiune.

În cadrul unității legale de infracțiuni se face distincție între patru tipuri de unitate infracționala: infracțiunea complexă, infracțiunea continuată, infracțiunea progresivă și infracțiunea de obicei.

Pentru infracțiunea de obicei, C. pen. nu cuprinde în partea generală o definiție legală a acesteia și nicio altă referire privitoare la aceasta. În partea specială a C. pen. și în alte norme penale speciale au fost consacrate tipuri particulare de infracțiuni denumite de obicei sau din obișnuință.

Sub această denumire sunt cunoscute în doctrină acele forme ale unității de infracțiuni care se săvârșesc prin repetarea de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte că făptuitorul desfășoară activitatea infracțională respectivă de obicei, din obișnuință sau ca îndeletnicire.

Infracțiunea de obicei presupune realizarea mai multor acte care, luate izolat, nu pot fi sancționate penal. În conținutul legal al acestor infracțiuni este inclusă cerința repetării faptei, elementul material fiind alcătuit din acțiuni repetate care evidențiază faptul că în conduita autorului o astfel de activitate a căpătat caracter de obișnuință.

Infracțiunea de obicei se compune din mai multe acțiuni care, apreciate separat, nu intră sub incidența legii penale, dar care se integrează în infracțiunea unică de obicei după acumularea unui număr suficient de repetări, din care rezultă obișnuința.

Infracțiunea de obicei este o succesiune obiectivă de acte materiale, repetate cu o anumită regularitate și la intervale relativ apropiate pentru a releva caracterul unui obicei, al unei deprinderi care este incriminată.

În ceea ce privește data săvârșirii infracțiunii de obicei este o formă atipică a infracțiunii care nu este susceptibilă de tentativă, dar este susceptibilă de o formă mai mult ca perfectă, în sensul că se prelungește în timp după ce a atins momentul consumării, înglobând în continuare în conținutul său noile repetări ale faptei. Consecințele legale ale săvârșirii infracțiunii de obicei sunt legate de momentul epuizării faptei. Acest moment este marcat de săvârșirea ultimei repetări, față de care se determină legea aplicabilă, incidența unor acte de clemență, data la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale. În doctrină s-a subliniat că oricâte acțiuni succesive vor exista, acestea realizează un singur conținut de infracțiune.

Dacă s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, aceasta pune capăt activității infracționale, actele care se comit după această dată urmând să intre în conținutul altei infracțiuni, săvârșită în stare de recidivă.

Noțiunea infracțiunii de obicei apare ca fiind infracțiunea săvârșită prin repetarea de un număr de ori suficient de mare, din care să rezulte că făptuitorul desfășoară activitatea infracțională de obicei, din obișnuință sau ca îndeletnicire.

În ceea ce privește data săvârșirii și data epuizării (momentul săvârșirii infracțiunii de obicei) a arătat că este necesară repetarea faptei de un număr suficient de ori astfel încât să indice obișnuința.

De asemenea fiecare act privit în individualitatea lui nu are relevanță infracțională (spre deosebire de infracțiunea continuată, unde fiecare act realizează conținutul unei infracțiuni). Trebuie luate în considerare toate faptele din care rezultă obișnuința autorului. Condițiile săvârșirii infracțiunii de obicei sunt să existe unitate de subiect activ și subiect pasiv, de asemenea aceasta se poate săvârși numai cu intenție (nu culpă, nici intenție depășită). În cea ce privește consumarea și epuizarea infracțiunea de obicei se consumă într-un anumit interval de timp în care se realizează un număr suficient de acte de executare identice/similare din care rezultă obișnuința, infracțiunea de obicei se epuizează la terminarea întregii activități infracționale.

Din probele administrate în cauză, rezultă doar din declarațiile părților vătămate, constituite parte civilă, că aproximativ în perioada septembrie- decembrie 2019 inculpatul recurent a desfășurat activități de cămătărie, deci a efectuat împrumuturi pentru care a perceput dobândă, martorul G. ascultat în calitate de martori, fiind de fapt persoană vătămată, astfel că restul declarațiilor de martor nu sunt în măsură a dovedi la standardul rezonabil al probei, fără posibilitatea unei îndoieli rezonabile că acesta a săvârșit faptele care analizate singular nu ar constitui infracțiune, ca și un obicei, o obișnuință, o îndeletnicire. Mai mult acesta are venituri licite, deci nu este din acest punct de vedere vulnerabil în a săvârși o infracțiune.

Din acest punct de vedere este evident ca tipicitatea faptei, caracterul de obișnuință, săvârșirea acesteia ca îndeletnicire nu au fost dovedite, astfel recurentul inculpat a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nu există tipicitatea faptei, nu s-a putut proba la standardul probei că aceste fapte în ansamblul său au fost săvârșite ca și îndeletnicire.

Recurentul inculpat prin apărător ales a arătat că în ceea ce privește aplicarea greșită a legii, respectiv faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen.,motive de înlăturare a greșitei aplicări a legii, în sensul că infracțiunea de obicei poate fi săvârșită numai în forma consumată, după epuizarea ultimului act material, ori în cauză s-a pedepsit forma tentată a infracțiunii, nu s-a putut face dovada consumării acesteia.

Recurentul inculpat prin apărător ales a menționat ample considerente teoretice cu privire la procesul de individualizarea a pedepselor, de valorificare a criteriilor prevăzute de lege.

În cazul dat instanța a făcut o individualizare improprie a sancțiunii penale și a modalității de aplicare, iar motivarea rațiunii aplicării acesteia este generic.

În ceea ce privește motivul de recurs privind rejudecarea cauzei din procedura de cameră preliminară, recurentul inculpat prin apărător a arătat că s-a reținut privind infracțiunea de cămătărie din actele dosarului, ca martorul G. care în opinia instanței de apel putea să participe la proces ca și persoană vătămată, dar a optat pentru calitatea de martor nu a avut opțiunea de a participa în altă calitate în acest raport juridic, mai puțin de parte civilă. Mai mult fiind persoană prejudiciară trebuia să fie citată ca și persoană vătămată, ca subiect pasiv secundar al infracțiunii, în caz contrar fiind necesar trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea rechizitoriului.

Astfel, s-a pus problema, în practica judiciară, dacă infracțiunea de camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen. are un subiect pasiv secundar, dacă acesta trebuie indicat în rechizitoriu și care este sancțiunea neindicării lui. Autorul întrebării nu a menționat care sunt opiniile exprimate în practica judiciară și argumentele în favoarea fiecăreia dintre acestea. Potrivit art. 351 din C. pen. constituie infracțiunea de camătă darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată. Opinia INM a fost în sensul că persoanele al căror patrimoniu este afectat prin practicarea unor împrumuturi ce intră sub incidența prevederilor sus-menționate pot să fie subiecți pasivi secundari ai infracțiunii, în acest sens pronunțându-se și doctrina românească tradițională. În ceea ce privește situația în care subiectul pasiv secundar, care are calitatea de persoană vătămată în cauză nu a fost indicat în rechizitoriu, în cauză s-ar putea pune în discuție, în opinia recurentului, neregularitatea actului de sesizare. Participanții la întâlnire au fost de acord cu punctul de vedere al INM încă din etapa consultării prealabile, adăugând, în plus față de cele arătate mai sus, cauza Vanjak c. Croației de la CEDO, hotărârea din 14 ianuarie 2010.

De asemenea, a solicitat și desființarea hotărârii atacate prin cererea de recurs și cu privire la procesul penal, în ceea ce privește latura civilă.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 25 mai 2023.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curți, filele x, magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a),b) și d) și art. 438 din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele recurentului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al părții care a exercitat calea de atac în numele acestuia (împuternicirea avocațială fiind atașată cererii).

Îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casație a temeiurilor de drept pe care se întemeiază calea de atac formulată, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent raportor opinează că se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. dor aspectele privind neîntrunirea condițiilor de tipicitate obiective ale infracțiunii pentru care inculpat a fost condamnat, calea extraordinară de atac fiind admisibilă, în principiu, numai sub acest aspect.

Aspectele invocate de recurentul inculpat în argumentarea motivului de recurs în casație vizând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu se circumscriu nici măcar formal dispozițiilor legale antemenționate, acest caz de recurs în casație fiind incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Totodată, criticile vizând latura civilă a cauzei nu se circumscriu niciunui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor opinează că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este admisibilă numai sub aspectul criticilor de nelegalitate ce vizează condamnarea acestuia pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 25 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, aflată la dosarul Înaltei Curți, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 85/A/2023 din data de 8 februarie 2023 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a trimis cauza Completului C10, în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., s-a fixat termen la data de 15 iunie 2023, pentru când se vor cita părțile și cu încunoștințarea telefonică a apărătorului ales al recurentului inculpat A..

Pentru a se dispune astfel, completul a reținut în sinteză ceea ce au reținut prima instanță și instanța de apel, precum și aspectele mai sus menționate din raportul magistratului asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, conform dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpatul A., potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație, conform art. 434 din C. proc. pen.

Totodată, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în cas