ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 380, pronunțată la data de 10.12.2021, în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Cluj a hotărât următoarele:

Potrivit art. 5 C. pen. rap. la Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a constatat legea veche, în cazul inculpatului A., ca lege penală mai favorabilă, față de limitele de pedeapsă ale formei agravate a infracțiunii de "evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din L. 241/2005 și față de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.

Inculpatul A. a fost condamnat:

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activității infracționale, respectiv februarie 2011), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de: 4 (patru) ani 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" în formă continuată și agravată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969, rap. la art. 64 lit. c), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator la vreo societate comercială, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curții de Apel Bacău, la pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni 10 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 41/21 martie 2019 pronunțată în dosarul x/2018 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani 5 luni 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 303/26 iunie 2015 a Tribunalului Bacău și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv: pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare a banilor" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. art. 5 Noul C. pen. pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prev. de art. 322 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 Noul C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., fiind contopite cu pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și a art. 5 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 174/2016 a Tribunalului Hunedoara, definitivă la data de 04.10.2018 prin decizia penală nr. 724/A/2018 a Curții de Apel Alba Iulia, în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 7 luni închisoare, în final dispunându-se să execute pedeapsa de 5 ani 7 luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 41/21 martie 2019 pronunțată în dosarul x/2018 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, înlăturat (provizoriu) sporul de 7 luni închisoare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 174/2016 a Tribunalului Hunedoara, definitivă la data de 04.10.2018 prin decizia penală nr. 724/A/2018 a Curții de Apel Alba Iulia;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare a banilor" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. art. 5 Noul C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curții de Apel Bacău;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri" sub semnătură privată, prev. de art. 322 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curții de Apel Bacău;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 Noul C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curții de Apel Bacău;

- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat", prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 303/26.06.2015 a Tribunalului Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 292/07.03.2017 a Curții de Apel Bacău.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu toate infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedepsele de mai sus, iar în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 raportat și la dispozițiile Deciziei nr. 29/205 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 29/15.01.2016, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an închisoare, urmând să execute în final pedeapsa de: 6 (șase) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1969, cu aplicarea Deciziei nr. 29/205 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 29/15.01.2016, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani, care se execută după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului A., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) din C. pen. din 1969, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care au fost admise contestațiile formulate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 41/21.03.2019 a Tribunalului Hunedoara.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a scăzut din durata pedepsei rezultante perioada executată de la 02.11.2011 la 27.04.2012, de la 09.03.2017 la 16.01.2018, precum și de la 20.02.2021 la zi.

S-a constatat că, prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curții de Apel Alba Iulia s-a stabilit ca inculpatului i se considere executate suplimentar, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 55

1

din Legea nr. 254/2013, 60 de zile.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis anterior (în baza sentinței penale nr. 41/21 martie 2019 pronunțată în dosarul x/2018 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 37/08.05.2019 a Curții de Apel Alba Iulia), și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Potrivit art. 5 din Noul C. pen. rap. la dispozițiile Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a constatat că în cazul inculpatului B., legea penală mai favorabilă este legea penală veche, față de limitele de pedeapsă ale formei agravate a infracțiunii de "evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din L. 241/2005, sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul B. a fost condamnat:

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activității infracționale, respectiv februarie 2011) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, la pedeapsa de: 2 (doi) ani 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la "evaziune fiscală" în formă continuată și agravată.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) din C. pen. din 1969, rap. la art. 64 lit. c), art. 65 alin. (2) și (3) și art. 66 din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator la vreo societate comercială, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 10 luni închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

2

din C. pen. din 1969 de 4 ani 10 luni.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Dolj, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 86

3

alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatului B. i s-a impus și respectarea obligației de a nu intra în legătură cu inculpatul A..

S-a atras atenția inculpatului B. asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

4

din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 alin. (1), (4) și 5 C. proc. pen. și la art. 1357, art. 1382 C. civ. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părtea civilă Statul Român - Administrația Națională de Administrare Fiscală reprezentată de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească în favoarea părții civile suma de 6.467.836,20 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.587.134,48 RON reprezintă impozit pe profit și 3.880.701,72 RON reprezintă TVA, cu accesoriile legale calculate până la data plății efective, conform normelor fiscale aplicabile, și respinse celelalte pretenții formulate de către partea civilă.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 11 din L. 241/2005 a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj emisă la data de 22.09.2017 asupra bunurilor aparținând inculpatului A., măsură pusă în aplicare prin procesul-verbal încheiat la data de 03.10.2017 de către ofițerul de poliție judiciară delegat, cu privire la toate bunurile indicate în procesul-verbal de aplicare a măsurii, până la concurența sumei de 6.467.836,20 RON și a accesoriilor legale la această sumă.

În temeiul art. 13 alin. (1) din L. 241/2005 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii, o copie a dispozitivului sentinței de condamnare să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. în sumă de 1.663 RON și s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Cluj - av. C..

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare astfel: inculpatul A. în sumă de 2.000 de RON, iar inculpatul B. în sumă de 1.500 RON.

Prin decizia penală nr. 1130/A/2022 din data de 14.09.2022, a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de către inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 380 pronunțată la data de 10.12.2021 de către Tribunalul Cluj, pe care a desființat-o, în parte, cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei, și cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță, puse în sarcina inculpaților și a fost pronunțată o nouă hotărâre în aceste limite.

Potrivit art. 5 C. pen. rap. la dispozițiile Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, s-a constatat că, în cazul ambilor inculpați, legea penală mai favorabilă este C. pen. din 2014.

A fost schimbată calificarea juridică a infracțiunii imputate inculpaților din infracțiunea de "evaziune fiscală" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activității infracționale, respectiv februarie 2011), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunțării deciziei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunțării prezentei decizii), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prevăzută de 48, din C. pen. din 2014 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunțării prezentei decizii), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță, puse în sarcina inculpatului A. la 1000 RON.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță, puse în sarcina inculpatului B. la 750 RON.

Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și de către Statul Român prin Administrația Națională de Administrare Fiscală reprezentată de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj împotriva sentinței penale nr. 380 pronunțată la data de 10.12.2021 de Tribunalul Cluj.

Împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a declarat recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În motivarea cererii, s-au prezentat o sumă de argumente de interpretare a Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, respectiv nr. 358/2022 a Curții Constituționale, apreciindu-se, în esență, că întreruperea cursului prescripției a fost legală, obligatorie și absolută.

S-a susținut că întreruperea termenului de prescripție a intervenit, în cauză, cu privire la ambii inculpați, indicându-se, explicit, actele apreciate ca având efect întreruptiv, după cum urmează:

- cu privire la inculpatul A., prin procesul-verbal din 17.05.2017, au fost aduse la cunoștința suspectului acuzațiile, încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale. Prin procesul-verbal din 22.09.2017 a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. în vreme ce, prin procesul-verbal datat 02.10.2017, i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile, încadrarea juridică și drepturile și obligațiile procesuale. Totodată, la 15.03.2018, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. urmată, la 29.03.2018, de o nouă aducere la cunoștința a acuzațiilor, încadrării juridice, a drepturilor și obligațiilor procesuale.

- cu privire la inculpatul B., la 15.03.2018, a fost dispusă schimbarea încadrării juridice în vreme ce, la 30.03.2018, i-au fost aduse la cunoștință acuzațiile, încadrarea juridică, drepturile și obligațiile procesuale.

Prin urmare s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (1) și (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. casarea deciziei penale atacate si dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților A. și B., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada lunilor octombrie 2010 - februarie 2011, în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L. Oradea, cu ajutorul inculpatului B., administrator al S.C. E. S.R.L. Dej, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale ar fi dispus înregistrarea în evidențele contabile ale societății a unor cheltuieli în sumă totală de 20.050.292,26 RON care nu au la bază operațiuni reale, fapt ce a avut ca rezultat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 6.467.836,20 RON (reprezentând 2.587.134,48 RON impozit pe profit și 3.880.701,72 RON TVA).

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (cinci acte materiale săvârșite în lunile octombrie 2010 - februarie 2011)

Acuzațiile aduse inculpatului B. au constat în aceea că, în perioada lunilor octombrie 2010 - februarie 2011, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ar fi acordat ajutor inculpatului A. să înregistreze în evidențele S.C. D. S.R.L. Oradea a unor cheltuieli în sumă totală de 20.050.292,26 RON care nu au la bază operațiuni reale, fapt ce a avut ca rezultat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 6.467.836,20 RON (reprezentând 2.587.134,48 RON impozit pe profit și 3.880.701,72 RON TVA).

Astfel, inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. (cinci acte materiale comise în lunile octombrie 2010 - februarie 2011).

Instanța de apel a reținut că activitatea infracțională a inculpaților a fost epuizată în februarie 2011.

Totodată, a reținut că, pe parcursul judecății, a existat o succesiune de legi penale referitoare la cauzele de întrerupere a răspunderii penale, dintre acestea, cea mai favorabilă inculpaților fiind cea aflată în vigoare în perioada 25.06.2018-30.05.2022, care nu prevede nici un caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

În lipsa unor cauze de întrerupere a prescripției răspunderii penale, termenele generale de prescripție curg nestingherit de la data comiterii infracțiunilor, iar împlinirea lor atrage prescripția răspunderii penale.

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 241/2005, în forma actuală (de la 9 la 15 ani închisoare), termenul de prescripție al răspunderii penale este de 10 ani. Chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 50/2013 sunt semnificativ mai reduse, durata termenului de prescripție a răspunderii penale este mai îndelungată, întrucât vechiul C. pen. cunoaște și prescripția specială, care nu a fost afectată de cele două decizii ale Curții Constituționale a României.

Având în vedere că din perspectiva instituției prescripției răspunderii penale, legea penală mai favorabilă inculpaților este legea nouă, instanța de apel a dispus schimbarea calificării infracțiunilor imputate inculpaților, din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data epuizării activității infracționale, respectiv februarie 2011), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și a art. 48 (doar în privința inculpatului B.), în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunțării deciziei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Astfel, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A. și B. pentru infracțiunile imputate, reținând că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, instanța de apel a valorificat prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în varianta în vigoare la data pronunțării deciziei), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. din 2014 (5 acte materiale), a art. 5 alin. (1) C. pen., este potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen. de 10 ani și a început să curgă de la data epuizării activității infracționale a inculpaților, respectiv februarie 2011.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, în februarie 2021, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A. și B..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpați prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpații A. și B..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1130/A/2022 din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpații A. și B..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2023.