ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 957/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, la data de 07.03.2022 reclamantele A., B. și C. au solicitat obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență Reșița, la rambursarea cheltuielilor pentru formare profesională, ocazionate de absolvirea programelor aprobate prin Planul anual de formare profesională aferent anului 2019, 2020 și 2021, în cuantum total de 10140 RON (A. - 2490 RON, B. - 2350 RON și C. - 5300 RON); cu cheltuieli de judecată în situația în care pârâtul înțelege să se opună admiterii acțiunii.

Prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică din data de 19.04.2022, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de către reclamantele B. și C. și a dispus formarea unor dosare separate, cu termen de judecată la data de 03.05.2022.

Prin sentința civilă nr. 266/03.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2340 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor de formare profesională, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata-reclamantă, ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 1789/12.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, a admis apelul formulat de către apelantul-pârât Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței civile nr. 266/03.05.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B.; a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva deciziei, revizuienta B. a formulat cerere de revizuire, solicitând schimbarea în tot a deciziei civile atacate și respingând apelul formulat de către Spitalul Județean de Urgență Reșița, menținerea sentinței civile nr. 266/03.05.2022 pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, sentință prin care s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B..

În motivarea cererii, revizuienta a arătat că pe rolul Tribunalului Caraș-Severin a fost promovată o acțiune comună de către revizuientă și numitele A. și C., colegele de munca ale acesteia. Tribunalul Caraș-Severin a dispus inițial formarea a trei dosare distincte: dosar nr. x/2022, dosar nr. x/2022 și dosar nr. x/2022 câte unul pentru fiecare, deși obiectul cauzei era identic, doar sumele solicitate pentru cursurile efectuate erau diferite. Tribunalul Caraș-Severin, analizând cu atenție întreg probatoriul administrat a dispus în mod corect admiterea celor trei acțiuni din cele trei dosare formate în urma disjungerii acțiunii inițiale.

A învederat însă faptul că, în urma apelului formulat de către Spitalul Județean de Urgență Reșița, au fost pronunțate două soluții total diferite, mai exact în dosarul inițial cu nr. x/2022 s-a pronunțat o soluție de respingere a apelului formulat de către angajator, în timp ce în celelalte două dosare ce s-au judecat ulterior acestuia, s-au pronunțat soluții de admitere a apelului și respingerea acțiunilor inițiale. Astfel, prin decizia civilă nr. 1789 din 12.10.2022 s-a admis apelul formulat de către pârâtul-apelant Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței civile nr. 266/03.05.2022, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, instanța de judecată schimbând în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de către B. în contradictoriu cu Spitalul Județean de Urgență Reșița.

În opinia revizuientei, conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se află în situația existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de către instanțe de același grad, respectiv Curtea de Apel Timișoara, pentru același obiect, respectiv acordarea rambursării plății reprezentând contravaloarea cheltuielilor de formare profesională. Mai mult, există o discriminare clară între acordarea acestei plăti unor colegi și revizueintă, discriminare care persistă și în prezent, deși au participat la cursurile de formare profesională împreună. A precizat faptul că, în această situație este evident că nu există o practică unitară a Curții de Apel Timișoara în spețe similare, producându-se astfel o reală discriminare între participanții la actul de justiție dedus judecății.

Astfel, a învederat faptul că prin decizia civilă nr. 1789/12.10.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 și prin decizia civilă nr. 1490/07.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 s-au pronunțat așa cum a arătat mai sus soluții total diferite, colega revizuientei primind rambursarea contravalorii cheltuielilor de formare profesională, cât și cheltuieli de judecată, în timp ce revizuienta a pierdut tot, deși pornise inițial ca părți în același dosar.

A mai învederat că, în vederea respectării dispozițiilor legale în materie obligatorii pentru autorizarea spitalului în care și revizuienta își desfășoară activitatea, cursurile de formare profesională pe care le-a urmat au fost prevăzute și aprobate în planul anual de formare profesională pentru anii 2019, 2020, 2021, sumele necesare fiind cuprinse în Bugetele de Venituri și Cheltuieli anuale aprobate la titlul "Formare Profesională", însă în realitate ele au fost suportate integral din bugetul propriu al angajaților, respectiv al revizuientei și al celorlalte două colege de birou. A precizat faptul că formarea profesională este inclusă în raporturile juridice de muncă, astfel că această obligație îi incumbă, conform dispozițiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, prevedere aflată în pandant cu dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. A menționat faptul că pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița a recunoscut obligativitatea urmării acestor cursuri de formare profesională, scop în care a prevăzut și aprobat în Planul anual de formare profesională pentru anii 2019, 2020 și 2021 al acestuia cursurile de formare profesională pe care le-a urmat revizuienta, precum și în Bugetele de Venituri și Cheltuieli aprobate. Și pe această cale a învederat din nou instanței faptul că și datorită pregătirii profesionale, pregătire ce se impunea a fi achitată de către angajator, Raportul de activitate al Spitalului Județean de Urgentă Reșița a fost aprobat de către Președintele Colegiului Director al Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate și a ajuns de la un standard 01.07 de doar 29.28%, cât avea în 2019 la un standard 01.07 de 85.14% în anul 2020.

În aceste condiții, în opinia revizuientei, nu se justifică refuzul angajatorului de a-i rambursa contravaloarea cursurilor efectuate, cursuri care intrau oricum în obligativitatea angajatorului și care în același timp au sporit în mod cert standardul de acreditare și în același timp au dus la încadrarea Spitalului Județean de Urgență Reșița din categoria a V-a de acreditare în categoria a IV-a, și cu atât mai mult nu se impune ca și instanțele de judecată să dea soluții discriminatorii între angajații aceleași unități.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 192, art. 40 alin. (2) lit. c) si art. 39 alin. (1) lit. g) Codul muncii, art. 17 lit. a)^2 din Legea nr. 187/2017 și art. 1 lit. e) din Ordinul nr. 1312/250/2020.

Prin întâmpinare, intimatul Spitalul Județean de Urgență Reșița a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei civile nr. 1789/12.10.2022 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. x/2022, ca fiind temeinică, legală și bine motivată.

Prin decizia civilă nr. 33 din 17 ianuarie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire promovate de reclamanta B. împotriva deciziei civile nr. 1789/12.10.2022, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă și o va respinge în consecință, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută în cazurile expres și limitativ prevăzute de pct. 1-11 C. proc. civ. ale acestui text legal.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunțate, în spețe similare (iar nu identice), de Curtea de Apel Timișoara în privința altor persoane.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține că revizuenta invocă, în realitate, existența unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor de judecată, cu consecința pronunțării unor hotărâri contradictorii în pricini având ca obiect pretenții în baza aceluiași temei juridic, însă, invocarea unei jurisprudențe neunitare vizând litigiile de muncă referitoare la drepturi salariale, la nivelul Curții de Apel Timișoara și, de altfel, a oricăror instanțe de judecată învestite cu asemenea pricini, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, practica neunitară a instanțelor ca urmare a aplicării și interpretării unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia asemenea situații.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță în cauze similare (nu identice).

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu permite revizuirea pe considerentul că, în pricini similare din punct de vedere al cauzei, dar care au obiect diferit și privesc persoane distincte, instanța ar fi pronunțat soluții diferite.

Față de considerentele expuse, văzând și cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1789 din 12 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1789 din 12 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2023.