ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 424/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 martie 2022 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub număr de dosar x/2022, reclamantele A., B. și C. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență Reșița, la rambursarea cheltuielilor pentru formare profesională, ocazionate de absolvirea programelor aprobate prin Planul anual de formare profesională aferent anului 2019, 2020 și 2021, în cuantum total de 10140 RON (A. - 2490 RON, B. - 2350 RON și C. - 5300 RON); cu cheltuieli de judecată în situația în care pârâtul înțelege să se opună admiterii acțiunii.

Prin încheierea de ședință pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2022, s-a dispus disjungerea cererilor formulate de către reclamantele B. și C. și formarea unor dosare separate, cu termen de judecată la 3 mai 2022.

Prezentul dosar a fost înregistrat sub număr x/2022.

Prin sentința civilă nr. 267 din 3 mai 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Caraș-Severin a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Reșița a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1798 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Spitalul Județean de Urgență Reșița împotriva sentinței civile nr. 267 din 3 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C..

A fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Reșița.

C. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1798 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, susținând, în esență, contrarietatea acestei hotărâri cu decizia civilă nr. 1490 din 7 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022.

În opinia revizuentei, conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., există hotărâri definitive potrivnice, date de către instanțe de același grad, respectiv Curtea de Apel Timișoara, pentru același obiect, respectiv acordarea rambursării plății reprezentând contravaloarea cheltuielilor de formare profesională.

Precizează că a fost promovată o acțiune comună de către revizuentă și numitele A. și B., colegele de muncă ale acesteia, iar Tribunalul Caraș-Severin a dispus formarea a trei dosare distincte: dosar nr. x/2022, dosar nr. x/2022 și dosar nr. x/2022, câte unul pentru fiecare dintre părți deși obiectul cauzei era identic, doar sumele solicitate pentru cursurile efectuate erau diferite.

Subliniază că prin decizia civilă nr. 1789 din 12 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 și prin decizia civilă nr. 1490 din 7 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 s-au pronunțat soluții total diferite, în acest ultim dosar acordându-se rambursarea contravalorii cheltuielilor de formare profesională, cât și cheltuieli de judecată, în timp ce revizuentei i-a fost respinsă acțiunea.

Solicită admiterea cererii de revizuire și modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub număr de dosar x/2022

Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 8 și din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.

Înalta Curte subliniază că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Se constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță într-o cauză similară (iar nu identică), în privința unei alte persoane (colega revizuentei).

Or, câtă vreme în motivele de revizuire susținute de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Timișoara), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altei părți, care este în aceeași situație ca și revizuenta, aceasta din urmă nu poate obține anularea deciziei civile nr. 1798 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, întrucât practica neunitară a unei instanțe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru situația descrisă nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar textul legal menționat nu permite revizuirea pe considerentul că în pricini similare din punct de vedere al cauzei și al obiectului, dar care privesc persoane distincte, instanța ar fi pronunțat soluții diferite.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire pendinte nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei civile nr. 1798 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei civile nr. 1798 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2023.